Una dintre navele cu zbaturi legendare din patrimoniul României, „Cetatea”, construită în 1904 la Şantierul Naval din Turnu Severin şi care a fost nava hidrografică a Comisiei Europene a Dunării, a fost salvată de perspectiva tăierii la fier vechi.
În 2010, Ministerul Transporturilor a aprobat casarea a 17 ambarcaţiuni din flota Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi, ceea ce însemna scoaterea la licitaţie, iar în lipsa unor oferte, vânzarea lor ca fier vechi. Printre multe alte nave tehnice, mai mici şi lipsite de valoare, şalupe, pilotine, etc., era şi nava cu zbaturi „Cetatea”, care reprezintă o parte din istoria navigaţiei pe Dunăre.
La licitaţia din 2010 a fost un singur participant, Nicost SRL Galaţi, firmă care are ca obiect de activitate “comerţul cu amănuntul de produse alimentare, băuturi şi tutun” într-un magazin de cartier, dar care şi-a adjudecat nava „Cetatea” la preţul de pornire, de 7.903 euro, fără TVA. În scripte, „Cetatea” are un deplasament de 164 tone. A fost vândută ca o grămadă de 46 t de fier vechi în condiţiile, în care corpul de metal ar trebui să fie de 140-150 tone. Numai la noi se poate întâmpla ca o navă de patrimoniu să fie vândută la un preţul unui autoturism la mâna a doua.
Răscumpărată de Şantierul Naval Giurgiu
Pasionaţii de istoria navi-gaţiei se obişnuiseră cu ideea că nava „Cetatea” a fost tăiată la fier vechi, aşa cum s-a întâmplat şi cu celebra motonavă “Transilvania”, numită “Lebăda Mediteranei” de către operatorii de turism din vestul Europei, pentru că turiştii occidentali preferau croazierele cu această navă.
Totuși, în cazul „Cetatea” s-a întâmplat o minune. Patronul Nicost SRL Galaţi nu putea rezolva simplu tăierea la fier vechi a navei, pentru că este o operaţiune care necesită macarale de mare tonaj şi echipamente specializate. A apelat la serviciile Şantierului naval “Shipyard ATG” din Giurgiu. Când au văzut că-i vorba despre vasul care a făcut istorie pe Dunăre, cei din conducerea şantierului i-au plătit proprietarului navei valoarea fierului vechi plus o sumă cerută de acesta şi astfel au salvat „Cetatea”.
“Cel care a luat-o, evident că nu putea să o taie decât într-un şantier naval şi a venit la noi ca să o tăiem. Noi i-am plătit contrava-loarea fierului vechi, plus ce a solicitat respectivul, şi am luat decizia să nu o tăiem ca fier vechi, ci să o păstrăm pentru o posibilă reutilizare a navei, păstrând linia de odinioară. Nava este la noi şi sperăm ca în 4-5 ani să plutească din nou”, ne-a declarat Adrian Patriche, directorul “Shipyard ATG” Giurgiu.
„Cetatea“ şi -„Hunedoara“ vor naviga iarăşi pe Dunăre
La şantierul naval din Giurgiu se mai află şi o altă navă cu zbaturi, „Hunedoara”, construită la 1898, care de asemenea urmează să fie reparată şi restaurată. “Cetatea a fost construită şi lansată la 1904, iar altă navă care se află la noi, Hunedoara, a fost construită la 1898. Nava Hunedoara este fosta Astrahan, aşa s-a numit iniţial. Ambele sunt cu zbaturi. Cetatea este o navă mică, Hunedoara era o navă mare pentru acele vremuri. La momentul acesta, prima este într-o situaţie destul de deteriorată. Nu mai prezintă nicio garanţie că poate să plutească. Trebuie o investiţie foarte mare şi în corpul navei, dar şi în echipamente, pentru că de-a lungul anilor au dispărut toate de la bord. Dar, datorită meseriei în care ne desfăşurăm activitatea, avem şi o dorinţă de areaşeza această navă pe apele Dunării”, a adăugat Adrian Patriche.
Pentru ca restaurarea să fie una perfectă, conducerea şantierului naval din Giurgiu îşi propune ca la repararea celor două nave să reia şi tehnologia de asamblare a corpurilor de navă de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, de îmbinare a tablelor cu nituri. “Ambele nave sunt construite în sistemul de asamblare cu nituri. Depinde ce vrei să faci. Dacă vrei să faci un kitsch, nava nu va mai putea fi introdusă niciodată în Categoria Tezaur a Patri-moniului Naţional. Dacă vrei să o introduci în Categoria Tezaur, va trebui să introduci toate acele lucrări de manoperă şi materialele aferente, ca să poţi să pui în evidenţă istoria şi vechimea acestor nave”, spune directorul “Shipyard ATG” Giurgiu.
Nava Comisiei Europene a Dunării
“Cetatea” a fost nava hidrografică a Comisiei Europene a Dunării ce își avea sediul la Galaţi. Marca şenalul navigabil prin geamanduri. Avea un deplasament de 164 tone, lungimea de 34 m, lăţimea de 4,82 m şi un pescaj de 1,4 m. Echipajul era format din 14 oameni, căpitan, şef-mecanic, secund, pilot, marinari şi fochişti, plus 2 “hidrometri”, care stabileau traseul şenalului navigabil şi amplasarea geamandurilor. Propulsia era asigurată de două roţi cu zbaturi puse în mişcare de o maşină cu abur alternativă cu dublă expansiune orizontală de 130 CP.
Celelalte agregate de forţă, pompele, vinciul de ancoră şi “dinamul” erau antrenate de maşini cu abur cu simplă expansiune. Aburul cu presiunea de 9,5 at era produs de o căldare navală cu suprafaţa de schimb de căldură de 60 mp. Viteza navei era de 15 km/h. Nava “Cetatea” a supravieţuit războiului balcanic din 1913 şi celor 2 războaie mondiale. La bord au fost cazaţi ofiţeri superiori din Franţa, Spania, Italia, Germania şi Rusia care aveau rolul de observatori militari în războiul balcanic din 1913.
Cum să arunci la fier vechi o valoare a Patrimoniului Naţional
Nava „Cetatea” nu ar fi trebuit casată, ci reparată, restaurată şi introdusă în Categoria Tezaur a Patrimoniului Naţional. Dar, când soarta navei depindea de stat, de Ministerul Transporturilor, a fost introdusă în “Categoria Fier Vechi”. Pentru introducerea în Patrimoniul Naţional, nava „Cetatea” avea nevoie de obţinerea la expertiză a 350 de puncte, dar i-au fost acordate numai 305 puncte la expertiza realizată de Carmen Iréne Atanasiu, expert acreditat de Ministerul Culturii. Scopul era evaluarea navei, pentru a se constata dacă poate fi inclusă în categoria “Tezaur” a Patrimoniului Cultural Naţional, în acest caz trebuind să fie reparată şi restaurată. A primit maximum de 25 pct pentru „valoarea istorică”, dar „zero” puncte la „valoarea memorială”! La acest criteriu contează dacă bunul de patrimoniu „a aparţinut vreunei personalităţi importante a istoriei, culturii şi civilizaţiei naţionale sau internaţionale, ori constituie o mărturie directă şi semnificativă privind viaţa şi activitatea acelei personalităţi”.
Nava a primit zero puncte, pentru că a nu a aparţinut unei personalităţi, ci… Comisiei Europene a Dunării!!! La „autenticitate” a primit 70 pct din 100, din cauză că la reparaţii au fost înlocuite piesele montate iniţial. La criteriul „autor, atelierul sau şcoala”, unde conta dacă „bunul” a fost fabricat la un atelier sau fabrică importantă pentru o epocă sau ca stil artistic, „Cetatea” a primit 80 pct din 100.
Pentru „calitatea formală”, unde se pune problema dacă bunul e operă artistică importantă sau dacă tehnica execuţiei este remarcabilă prin unicitate sau raritatea concepţiei, „Cetatea” a primit 10 pct din 90, pentru că Şantierul din Turnu Severin a mai construit şi alte nave cu zbaturi!? Experta Carmen Atanasiu a concluzionat că „reparaţia remorcherului cu zbaturi Cetatea presupune înlocuirea părţilor componente în proporţie de 75-80 %, inclusiv a structurii de rezistenţă: osatură, tablă corp (ceea ce e normal la o navă! – n red). În consecinţă, reabilitarea navei echivalează, în fapt, cu construcţia unei noi nave care să păstreze imaginea celei vechi”. Cu 305 puncte, nava a fost “clasificată” la categoria „Fier Vechi”.
Abandonată la „Canalul Plantelor”
În 1978, “Cetatea” şi-a încetat cursele, iar în 1980 a intrat în reparaţii capitale la Şantierul Naval Orşova. A fost înlocuit bordajul, dar pentru păstrarea autenticităţii construcţiei navei, tabla sudată a fost prinsă cu nituri de osatura originală. A mai avut statutul de navă hidrografică până în 1991, când conducerea AFDJ a oprit nava la cheu, în Parcul Rece “Canalul Plantelor” de la Giurgiu. În anii în care a fost abandonată la Parcul Rece, nava a fost devalizată de hoţii de fier vechi. Nu miră pe nimeni că s-a întâmplat aşa, dar o navă cu valoa-re istorică nu trebuie aruncată la fier vechi pentru că au fost furate ramele de la hublouri, cablurile electrice şi caloriferele. Oriunde în lume, o astfel de navă e reparată, restaurată şi transformată în navă de croazieră, sau muzeu plutitor, ceea ce face bani, nu îi cheltuie.
