Mărturia ultimului deportat homosexual

Născut în 1913, în Germania, într-o familie de origine cehă, Rudolf îşi descoperă homosexualitatea încă din adolescenţă. În 1937, este condamnat la şase luni de închisoare „pentru comportament imoral între bărbaţi”, înainte de a fi expulzat în Cehoslovacia, scrie Le Figaro.

Acolo, după anexarea Regiunii Sudeţilor la Germania Nazistă, el este judecat din nou şi condamnat de această dată la 14 luni de închisoare. După executarea pedepsei, Brazda este internat în lagărul de concentrare de la Buchenwald, din centrul Germaniei. Obligat să poarte în permanenţă un triunghi roz, semnul folosit de nazişti pentru identificarea prizonierilor care au fost trimişi acolo pentru homosexualitate, el trăieşte un adevărat infern în acest lagăr.

Se estimează că un număr cuprins între 10.000 şi 15.000 de persoane au fost deportate de nazişti pe motivul orientării sexuale.

„Naziştii considerau homosexualitatea drept o epidemie periculoasă pentru perpetuarea rasei”, explică Jean-Luc Schwab, cel care a cules mărturisirile lui Rudolf Brazda pentru această carte. „Ceea ce este îngrozitor este faptul că exact acelaşi tip de argumentaţie este folosit şi în zilele noastre de unii homofobi”, potrivit acestuia.

Timp de mai multe decenii, drama „triunghiurilor roz” a fost ascunsă. A început să fie evocată prin anii 1980 de piese de teatru, filme sau cărţi. Mărturia lui Pierre Seel (1923-2005), care a fost trimis în 1941 în „lagărul de reeducare” de la Schirmeck, din Alsacia, are rolul de a scoate din uitare acest dosar. Dar când în mai 2008, Germania inaugurează solemn un monument în memoria „triunghiurilor roz”, la Berlin, organizatorii afirmă că nu mai există niciun supravieţuitor al acestei drame. Atunci, Brazda, care trăieşte în anonimat din 1945, ia decizia să iasă la vedere.

„Acum sunt foarte bine şi nu îmi pasă de ce gândesc ceilalţi despre mine”, afirmă Rudolf. De la moartea lui Edi, marea sa iubire timp de peste 50 de ani, bătrânul trăieşte singur în casa lui de la periferia oraşului alsacian Mulhouse. „Această carte este pentru tinerele generaţii, ca să ştie ce am trăit noi”, spune Brazda.