» Joi, 21 mai, pentru al cincilea an consecutiv, artistul anarhist belgian Jan Bucquoy a atacat in mod simbolic Palatul Regal din Bruxelles, ciocnindu-se cu politistii si sfarsind prin a fi arestat, impreuna cu patru discipoli. Revolutia a esuat si anul acesta.
» "Romania libera" a asistat la aceasta ritualica lovitura de stat, care constituie una dintre ultimele manifestari autentice ale anarhismului traditional.
Anarhistii s-au intalnit la 12 fix in cafeneaua "De Dolle Mol" ("Cartita dementa"), pe care Jan Bucquoy o administreaza impreuna cu alti artisti, la doi pasi de centrul turistic al Bruxelles-ului, Grand-Place, piata veche a orasului. Era de fata si Noël Godin, zis "teroristul patisier", scriitorul care arunca tarte cu frisca in figura impostorilor la moda, sau – cum explica el, cu un ranjet carnasier – "in mutra persoanelor publice care se iau in serios in mod tragic, dar care exercita o autentica si nefasta influenta asupra multimii" (l-a "avut", printre altii, pe Bill Gates, cand acesta a vizitat Comisia Europeana din Bruxelles). Lui Noël Godin i s-a incredintat lada cu capsuni si cirese pe care avea sa le distribuie politistilor, pentru a le deturna atentia astfel incat comandoul anarhist sa poata escalada zidul Palatului Regal.
Pentru prima oara participau la aceasta operatiune anuala de comando politico-teatrala o serie de tineri discipoli carora Jan Bucquoy (64 de ani) doreste sa le incredinteze incepand de anul viitor administrarea Revolutiei, intrucat, cum o spune el cu regret, "nu mai fug atat de repede si nu prea imi mai place sa dorm la parnaie" (la "Amigo", cum se spune in dialectul din Bruxelles). Jan cauta sa provoace Revolutia mai intai in Bruxelles, printr-un soi de diversiune permanenta si multiforma, cum este atacul Palatului Regal, comis in fiecare an pe 21 mai. Pana anul acesta, Jan ataca Palatul Regal, in centrul Bruxelles-ului, singur, purtand triumfator drapelul sau personal: o banana pe fond rosu. In cazul in care lovitura sa de stat s-ar incheia in cele din urma cu abolirea monarhiei, el promite ca Palatul ar fi transformat in locuinte sociale, un proiect la care tine.
Anul acesta, drapelul era total negru, iar unul dintre discipoli ducea cu mandrie un drapel comunist cu secera si ciocanul, desi – cum ii aruncau cu acreala anarhistii – comunistii i-au macelarit pe anarhisti in timpul razboiului civil din Spania. Ranchiuna are uneori radacini adanci. Politia era deja prezenta in numar mare, iar agentii au blocat initial trecerea cortegiului in mod foarte politicos, refuzand capsunile lui Noël Godin, capsuni care, sfarsind pe trotuar, aveau sa reproduca in mod foarte convingator balti de sange. Brusc, Jan si patru dintre discipoli au reusit sa sparga cordonul fortelor de ordine, facandu-i pe politisti sa se separe in grupuri ce au inceput sa-i alerge pe manifestantii care cu abilitate fugeau in zigzag. Unul cate unul, anarhistii au fost trantiti pe caldaram ca la rugby, ochelari si steaguri zburand in toate partile.
Unul singur dintre anarhisti, un delegat sindical de vreo 60 de ani – spre rusinea celor tineri, dar si a lui Jan –, a escaladat zidul Palatului, de unde a tinut un discurs revolutionar in franceza si flamanda, anuntand ca burghezii si bancherii vor fi devorati la propriu de proletariatul infometat, inainte de a fi aruncat la pamant de catre agenti civili inarmati. Toti cei cinci au fost dusi incatusati la "Amigo", racnind ca anul viitor va aduce victoria totala asupra haznalei fasciste. Inainte de atac, il intrebasem pe Jan de ce a ales data de 21 mai pentru repetata sa lovitura de stat si primisem un raspuns deconcertant de simplu si terre-à-terre: "E una dintre putinele zile ale anului in care, statistic, nu ploua niciodata in Belgia".
Jan Bucquoy
Un om scund si rotofei, cu o mesa de tip Tintin in varful craniului plesuv, Jan Bucquoy este un provocator permanent in peisajul cultural franco-belgian. Mesa à la Tintin – pentru ca Jan intretine o relatie ambigua cu personajul de banda desenata Tintin, simbol al Belgiei unitare si coloniale, pe care Jan l-a deturnat publicand un apocrif album "Viata sexuala a lui Tintin", ceea ce i-a atras necazuri legale cu mostenitorii lui Hergé, creatorul personajului. Jan este si fondatorul "Muzeului Chilotilor", o vreme inchis, dar care in curand isi va redeschide portile intr-o formula ameliorata. Jan detine piese de lenjerie rare si prestigioase, inclusiv din partea unor membri ai guvernului actual al Belgiei, si intentioneaza sa obtina ceva de la Carla Bruni, careia i-a scris solicitandu-i un string, de preferinta purtat, dupa cum a initiat demersuri similare pe langa Sarkozy si regina Angliei.
Papei nu vrea sa-i ceara, pentru ca e convins ca nu poarta. Cu toate clowneriile sale, Jan este cineast si scriitor de un rar talent. La 64 de ani, el ramane un anarhist cu gustul provocarii, amestecand sexul si politica in carti precum "La Vie Est Belge" si filme cu titluri ca "Viata sexuala a belgienilor" sau "Camping Cosmos", acesta din urma fiind filmul in care Jan a lansat-o pe Lolo Ferrari, "femeia cu cei mai mari sani de pe planeta", astazi decedata… din pricina implanturilor mamare.
