21.7 C
București
luni, 22 iulie 2024
AcasăLifestyleFoodJaf sau destin? Studiu de caz: Sarmizegetusa şi Zidul lui Hadrian

Jaf sau destin? Studiu de caz: Sarmizegetusa şi Zidul lui Hadrian

„Numai la noi se pot întâmpla asemenea lucruri!”. Este reacţia de o resemnare absolută pe care mulţi români au avut-o atunci când au auzit ce s-a întâmplat cu vestigiile istorice de la Sarmizegetusa: hoţi de comori răvăşind pădurile din zonă în căutarea celebrelor brăţări dacice sau săteni stricând ce a mai rămas din zidurile antice pentru a-şi completa propriile garduri.

Ştirile despre Sarmizegetusa par să ignore efectele universale ale trecerii timpului şi prezintă trăsăturile negative ale naturii umane ca şi cum ar fi fost patentate de români. Astfel, un Ion, Vasile sau Gheorghe ar deveni cu siguranţă cei mai dezrădăcinaţi, hulpavi şi inculţi dintre oameni.

Breaking news la Zidul lui Hadrian

Dar, breaking news!, rămăşiţele istoriei au fost jefuite şi într-o ţară care garantează oficial drepturile cetăţenilor încă din secolul al XIII-lea şi unde aproape fiecare bucată de trecut este conservată în primul rând din conştiinţă civică. Este vorba despre Anglia. Iar exemplul invocat este zidul construit de împăratul Hadrian pentru a delimita porţiunea colonizată a insulei de ţinuturile nordice stăpânite de barbari.

Un articol scris pentru cunoscuta revistă de turism Lonely Planet Magazine şi publicat de BBC Travel constată, fără să arunce vreo vină în direcţia cuiva, că şi Zidul lui Hadrian a servit ca sursă de material de construcţie pentru localnici.

Cu zidăria romană în grădină

„De-a lungul zidului, fermele care au fost construite cu zidăria romană stau chiar lângă porţiunile dezgolite ale construcţiei”, observă jurnalistul Marcel Theroux. Faptul că localnicii au furat bucăţi din zid nu înseamnă neapărat că erau rude cu vreun Ion, Gheorghe sau Vasile. „Încă din secolul al XVI-lea, proprietarii din nordul ţării colecţionau bucăţi de zid pentru a le afişa la loc de cinste în grădini”, se mai precizează în articol.

Şesul, oile, Scoţia…

Din Zidul lui Hadrian, ca şi din sanctuarul de la Sarmizegetusa, au mai rămas în prezent doar câteva bucăţi de piatră. Diferenţa stă, după cum spune proverbul, în ochii privitorului. Iar privitorul britanic preferă să se uite la frumuseţea din prezent mai degrabă decât să înfiereze greutăţile istoriei.

„Iei în braţe vârful dealului pe care e suit zidul şi priveşti către marea de şes şi copaci de unde începe Scoţia. Oile care pasc în zare par mici muşuroaie albe. Chiar şi piatra din zid trebuie să se fi entuziasmat în faţa unei asemenea privelişti”, conchide Marcel Theroux, după ce în prealabil menţionase că a gâfâit cu plăcere până în vârful dealului.

…supărarea românului

O scurtă căutare pe internet după „Sarmizegetusa” redă fie articole tip documentar, care descriu în detaliu cum ar fi arătat capitala dacilor în vremea lui Decebal, fie materiale ale căror termeni cheie sunt „jaf”, „comoară”, „devastare” sau „pensiune”.

Referirile la Sarmizegetusa Regia abundă în lamentări despre calitatea proastă a drumului sau expresii de tipul „leagănul civilizaţiei dacice”, lăsate moştenire de propaganda comunistă. Nu apare însă niciun material care să descrie farmecul unui loc aşezat la 1.200 de metri, în inima Munţilor Orăştiei.

Spre deosebire de un John, James sau Henry, un Ion, Vasile sau Gheorghe par să sufere în primul rând de lene, defetism şi lipsă de imaginaţie.

Sarmizegetusa

Confuzia e uşor de făcut: una este Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fosta capitală a Daciei romane, situată în bazinul Haţegului, la 531 de metri, şi alta este Sarmizegetusa Regia, centrul Daciei lui Decebal, aflată la 40 de kilometri distanţă şi la aproape 1.000 de metri mai sus.

Prima, construită după victoria lui Traian de la 106, mai prezintă acum doar câteva fundaţii, printre care cele mai spectaculoase sunt amfiteatrul, trezoreriile şi forumul.

A doua, situată în satul Grădiştea Muncelului, este cu câteva sute de ani mai veche şi în prezent mai spectaculoasă. Sanctuarele, discul solar şi drumul dacic sunt obiective obligatorii pentru cine se nimereşte prin zonă.

Zidul lui Hadrian

Construit între 122 şi 128 d. H „pentru a separa romanii de barbari”, zidul se întindea pe 120 de kilometri, de la est la vest. Una dintre cele mai interesante porţiuni alte zidului este marcată în prezent de o reconstituire a fortului roman de la Vindolanda, acolo unde s-au descoperit o sumedenie de armuri, bijuterii sau încălţări romane.

 

Claudiu Berbece
Claudiu Berbecehttp://claudiu-berbece
Claudiu Berbece, reporter Rl online
Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă