Schimbaţi destinul copiilor din mediul rural! Este apelul la solidaritate al World Vision România, care a lansat un ambiţios program – „Donator pentru viitor”. Micuţii din familiile sărace vor fi sprijiniţi, în special, pentru a merge la şcoală, de cei care doresc să ofere suportul material în acest sens. Se încearcă reaprinderea tradiţiei interbelice a solidarităţii în jurul valorilor care merită o şansă pentru afirmare.
Ar trebui să ne întrebăm câţi copii din România nu vor primi în acest an vizita lui Moş Crăciun. Copii din mediul rural, în special, pentru că asta arată şi statisticile – în sate e sărăcia cea mai mare şi totodată cele mai mici şanse pentru micuţi de-a se bucura de copilărie. „Sunt copii nevoiţi să abandoneze şcoala, pentru că părinţii nu au bani să-i trimită la cursuri.
Există copii nevoiţi să muncească, pentru a-şi ajuta familia. Sunt familii care şi-au redus drastic cheltuielile, nu mai cumpără îmbrăcăminte, încălţăminte, iar hrana e la limita minimă. Familii care ajung în situaţia de a-şi vinde mijloacele de bază ale existenţei – uneltele agricole şi în ultimă instanţă pământul”, povesteşte Nina Petre, doctor în sociologie, unul dintre oamenii de la World Vision România care de ani şi ani merge prin satele acestei ţări, participând la studii despre starea de viaţă, dacă se mai poate numi viaţă, a celor din cătune uitate parcă şi de Dumnezeu.
Unul din zece copii de la ţară se culcă seara înfometat
Câteva cifre despre cum trăiesc copiii din mediul rural sunt elocvente – unul din doi minori se trage dintr-o familie confruntată cu lipsuri materiale severe. Din acest punct de vedere, suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Pe primul loc în UE ne aflăm, în schimb, la rata mortalităţii în privinţa copiilor sub un an – nouă cazuri la 100.000 de nou-veniţi pe lume.
Una dintre principalele cauze ale deceselor se leagă de afecţiunile aparatului respirator. Iar aici trebuie vorbit şi de lipsa de educaţie a părinţilor, alte statistici arătând că 20% din mame nu recunosc în febra mare un pericol pentru odraslele lor. La fel cum 40% din mame nu-şi dau seama că respiraţia şuierătoare a copilaşului poate ascunde un pericol fatal. De-a dreptul înfiorătoare este statistica legată de faptul că unul din zece copii din mediul rural spune că se duce seara la culcare fără să fi mâncat pe săturate. Pentru că părinţii lui n-au ce pune pe masă.
Proiectul unei şanse
Apelul la solidaritate pe care l-a făcut Worl Vision România către oamenii din ţara asta e legat de implicare. Nu e nevoie să fii bogat, ci doar să ai suflet. Nenumărate proiecte au fost desfăşurate de această organizaţie în ţara noastră, în opt judeţe, de peste 23 de ani încoace, bazându-se în mare măsură pe donatori internaţionali, scopul principal fiind de-a scoate din letargie comunităţile rurale, pe primul plan fiind bunăstarea copiilor. Beneficiari au fost peste 350.000 de oameni din 394 de comunităţi. A venit însă momentul, spun cei de la Worl Vision, ca şi românii să se implice, motiv pentru care a fost lansat programul „Donator de viitor”. Un proiect aplicat, pentru început, în judeţul Dolj. Pe lângă faptul că e un judeţ în care această organizaţie are deja programe în desfăşurare şi lucrători comunitari pe teren, mai trebuie spus că este şi una dintre cele mai sărace zone ale ţării. Statisticile de până acum au plasat Doljul pe unul dintre locurile „fruntaşe” între judeţele cu risc de abandon şcolar – 1.320 de cazuri în 2008, în timp ce în acest an s-au înregistrat 2.066 de asemenea situaţii.
Alegeţi copilul căruia i se va schimba destinul
Dar să vedem concret în ce constă programul. Au fost aleşi 600 de copii, cu vârste de la un an la 14 ani, din 13 comunităţi ale judeţului Dolj. Lista lor se găseşte pe site-ul donatordeviitor.ro, dar şi la worldvision.ro puteţi obţine informaţii.
Alegeţi un copil şi pentru el veţi oferi, lună de lună, câte 68 de lei. Banii astfel colectaţi vor fi folosiţi de World Vision în satul de unde provine acel copil, pentru dotarea cu tot ce-i necesar în grădiniţă şi şcoală, pentru canalizare şi apă curentă în acele instituţii de învăţământ, organizarea de puncte sanitare, asigurarea transportului copiilor de acasă până la grădiniţă sau şcoală, dar şi pentru diverse programe educative destinate celor mici.
Dacă ai ales să fii în acest fel donator, World Vision îşi va trimite în mod constant informaţii despre copilul pe care-l susţii, ca să vezi, din fotografii şi filmuleţe, cum evoluează micuţul. Ba chiar se vor organiza întâlniri între donatori şi beneficiari, intermediate de organizaţia umanitară. Ocazie cu care părinţii vor putea cunoaşte pe cel ce este sprijin pentru copilul lor.
Mesaj pentru copiii de la sate
Programul a început în luna octombrie, acest an, şi deja s-au găsit donatori pentru 162 de copii. Cei care doresc informaţii în plus pot să telefoneze la 0731.444.648. – număr la care au sunat, până în prezent, oameni din toate categoriile sociale. Cineva a dorit să devină donator pentru şapte copii. Un caz aparte este al unui liceu din Constanţa – elevii de acolo fac chetă pentru a dărui sprijin colegilor lor din Dolj. Acest proiect va fi extins şi la alte judeţe, în cazul în care va avea succes, spune Daniela Buzducea, director Advocacy în cadrul World Vision România. Nu banii sunt atât de importanţi, spun oficialii acestei organizaţii, cât mai ales mesajul pe care copiii din comunităţile sărace îl primesc – faptul că acolo, undeva, cineva se gândeşte şi la ei. Şi că n-au fost daţi uitării.
Tradiţia solidarităţii
Ceea ce se încearcă acum este refacerea unei tradiţii a solidarităţii, aşa cum era şi în perioada interbelică. Nici atunci copiii din mediul rural n-o duceau bine, un procent insignifiant ajungând la liceu. S-au găsit însă resurse pentru combaterea sărăciei prin bunăvoinţa anonimilor din ţara asta. Bursele private pentru copiii de la ţară au schimbat atunci, în bine, multe destine. Pe lângă implicarea oamenilor simpli, mai erau fundaţiile care ofereau fonduri pentru elevi şi studenţi. De remarcat este exemplul Societăţii „Cantina şcolară” din Iaşi.
Aceasta asigura hrana zilnică pentru 15 cantine în care veneau cu regularitate 231 de elevi. Sistemul era susţinut cu ajutorul donaţiilor. Exista, pe lângă toate acestea, o solidaritate între elevi şi profesori. Se cunosc situaţii în care foşti dascăli au lăsat în urma lor fonduri din care să fie alimentate burse pentru învăţăceii eminenţi. Ba chiar şi elevii între ei se ajutau. Cei care absolveau şcoala, având deja locul de muncă asigurat, nu uitau de unde au plecat şi donau bani pentru susţinerea următoarelor generaţii de elevi.
Cu siguranţă că Moş Crăciun există
Cei care doresc să sprijine copiii din mediul rural pot schimba, în viitor, statisticile care azi sunt devastatoare. Doar câteva exemple – numai 80% dintre micuţi absolvă gimnaziul, şi doar unul din doi copii merge la liceu. Se adaugă datele oficialilor Educaţiei, din urmă cu câţiva ani, care arătau că, din totalul studenţilor din România, numai 1% provin de la ţară. Nimeni nu poate contabiliza câte valori ale neamului românesc se pot pierde, cauza fiind că acei copii, cu potenţial intelectual de excepţie, au avut neşansa de-a se naşte în locuri excluse de pe harta civilizaţiei. Putem demonstra astfel că Moş Crăciun nu e acolo, departe, în Laponia, ci mult mai aproape, în sufletul fiecăruia dintre noi…
