V-aţi gândit vreodată că se poate face dulceaţă din gogonele? Dar din vinete? Cu siguranţă puţini dintre noi ştiam că şi ţelina ori ceapa pot fi transformate, din legume pentru ciorbă, în desert. În bucătărie totul e posibil însă, după cum am aflat de la Festivalul Dulceţii de la Brebu.
Majoritatea celor care au venit sâmbătă şi duminică la Brebu de Prahova au fost uimiţi să descopere că aproape orice plantă poate deveni dulceaţă. Festivalul Dulceţii organizat în comună nu e tocmai un festival în sensul cu care ne-am obişnuit până acum când vine vorba de o manifestare culinară. Organizat în livada primăriei din comună, despre care localnicii spun că are 100 de ani, la acest eveniment al bucătăriei tradiţionale româneşti nu se vând mici şi nu se bea bere la halbă. Aşa încât, în atmosfera primelor zile de toamnă nealterată de fumul grătarelor, printre meri, vizitatorii pot admira şi, dacă vor, cumpăra dulceţuri dintre cele mai ciudate.
Dulceaţa de morcovi e una dintre atracţii. Toată lumea vrea să afle ce gust are, de fapt, şi toţi sunt uimiţi să descopere că e mult mai bună decât sună la prima vedere. „Poftim, încercaţi”, ne îndeamnă o producătoare blondă chiar din Brebu, care, intuind mai bine decât vecinii săi cum merg afacerile, a pregătit câteva farfurii pentru test. „Hm, e chiar bună”, e reacţia veselă pe care femeia o obţine de la toţi cei care la început iau o linguriţă cu teamă. „Are gust de gem de gutui, aşa-i?”, îi ajută ea pe cei care se chinuiesc să-şi dea seama cu ce pot asemănă acea aromă dulce, acea textură moale şi culoarea portocaliu deschis a gelatinei din borcane. „Într-adevăr, a gutuie”, realizează muşteriii, de parcă şi‑ar fi dat seama singuri.
Cel mai bine s-au dat nucile verzi
Unii dintre expozanţi, majoritatea din zona Brebului, produc dulceaţa pe loc. Au plite conectate la butelii şi fierb magiunul chiar în corturile dintre meri. O doamnă pregăteşte dulceaţă de nectarine, un produs mai puţin românesc, dar la fel de gustos. Taie fructele în patru şi le pune în oală cu cuţitul. Să vadă clienţii că nu pune mâna. Când observă aparatul de fotografiat, se opreşte din tăiat şi pozează mândră. Apoi le transmite colegilor că o să apară la ziar.
Mulţi dintre vizitatori au venit chiar de la Bucureşti, aflat la o sută de kilometri de Brebu, sau Ploieşti, care e la numai 40 de kilometri. „Am fost şi anul trecut, am cumpărat nişte dulceaţă de nuci verzi. A fost foarte bună şi ieftină. Şi oricum, merită, că e ceva natural”, ne-a spus un bucureştean. De altfel, după cum ne-au explicat vânzătorii, nucile verzi au avut cel mai mare succes. „Am dat borcanele de la prima oră. Nu mai avem nimic. Şi cea de coacăze negre s-a dat iarăşi bine, nu mai avem”, ne-a explicat Floarea Topală, din Brebu Mănăstirei.
Într-adevăr, preţurile sunt acceptabile, însă nu foarte mici. Un borcan de 400 de grame de dulceaţă de pepene roşu sau de cătină s-a vândut cu numai 10 lei, iar siropul de brad ori de zmeură tot cu acelaşi preţ pentru 500 de ml.
Singurii care au ţinut preţul sus, speriindu-i pe vizitatori, pentru că standul lor era aşezat primul, chiar la intrarea în livadă, erau cei de la Topoloveana, care vând celebrul magiun natural de prune din Topoloveni, singurul dintre cele 3.850 de produse tradiţionale româneşti care a obţinut protecţia brandului în Uniunea Europeană. „E fără adaos de zahăr”, încearcă să convingă muşteriii dornici de delicatese din prune sau căpşuni. Oamenii se uită, sunt încântaţi, dar preţul îi sperie un pic şi se scuză mereu, profitând că sunt abia la primul stand: „Mergem să mai vedem şi restul întâi”.
Va deveni tradiţie?
Festivalul Dulceţii de la Brebu este deja la a doua ediţie. Deşi este încă mic, deşi majoritatea producătorilor expozanţi au fost tot din comună, oferta a fost o surpriză, mai ales pentru necunoscători, prin diversitate. Şi aici mai putem aminti dulceaţa de ceapă roşie sau de pepene galben ori chiar de varză. Primarul din comună, Adrian Ungureanu, speră ca evenimentul să devină o tradiţie şi să crească în amploare. Dar, chiar dacă rămâne la acest nivel de acum, livada de meri cu borcane de dulceaţă e un loc care merită totuşi vizitat la început de toamnă. Mai ales că, dacă te plictiseşti repede de atâta dulce, la doi paşi e şi Casa domnească a lui Matei Basarab, din secolul al XVII-lea, care este printre cele mai bine păstrate din Ţara Românească, unde se găseşte, expusă printre alte obiecte vechi, şi prima Biblie în limba română, apărută la 1688.
Dulceaţa de gogonele
Dulceaţa de gogonele este un preparat care se găteşte relativ uşor, potrivit specialiştilor în ale bucătăriei. E nevoie de 1,5 kilograme de tomate verzi, din care iese dulceaţă cam pentru trei borcane de 800 de grame, 1 kilogram zahăr, 1 baton de vanilie, o lămâie, trei sferturi de litru de apă şi două ore de răbdare pentru fiebere. Gogonelele se curăţă de seminţe, se taie, se opăresc 10 minute într‑o oală cu apă clocotită. Se curăţă pieliţa, apoi se lasă deoparte. Între timp, se pune zahărul la fiert cu apa, apoi se adaugă vanilia. Când siropul devine mai mult o pastă, se adaugă tomatele şi zeama de la o lămâie. Se lasă să fiarbă la foc mic, până ce dulceaţa e bine legată. Apoi se pune în borcane când s-a mai dus din fierbinţeală.
