Falimentele bancare au fost transformate in afaceri de succes

O nota de plata de 3,8 miliarde de dolari pentru contribuabilul roman si serioase ramaneri in urma fata de celelalte tari foste comuniste. Aceasta este factura pe care a trebuit s-o onoram din cauza marilor tunuri din sectorul bancar. Pe principiul tepei fara jena, numerosi “oameni de afaceri” si “bancheri” post-decembristi au acumulat averi imense de pe seama falimentarii bancilor comerciale. De pe urma acestei practici, pentru care autoritatile au tot amanat, ani de-a randul, sa gaseasca o solutie de stavilire, au avut de suferit si deponentii, dar mai ales bugetul statului. La datoria publica au fost preluate miliarde de dolari aferente devalizarii bancilor, numarul celor care au platit pentru faptele comise fiind insignifiant. Chiar si in aceste putine cazuri in care responsabilii au facut ceva ani de inchisoare, prejudiciul s-a dus pe apa Sambetei. Dupa ce au fost plimbati o vreme pe la Parchet, in lumina reflectoarelor si (eventual) au facut cativa ani de inchisoare cu televizor in celula, teparii reapar in viata publica sub titulatura de “analist financiar” sau consultant financiar. Razvan Temesan, fostul presedinte al Bancorex, se prezinta si este prezentat pe la unele televiziuni si pe la seminarii drept “analist”, iar Doru Nicolaescu, dupa ce si-a ispasit o minima pedeapsa pentru implicarea sa in falimentul Bancii Romane de Scont, al carei presedinte era, acorda “consultanta financiara”. Ca jafurile din banci au fost facute sub obladuirea politicienilor nu este pentru nimeni un secret. Sunt de notorietate imaginile cu Adrian Nastase insotindu-l, protector, la Parchet pe fostul deputat PDSR si devalizator al BRD Gabriel Bivolaru, care intre timp a disparut fara urma, de parca l-ar fi inghitit pamantul. Dar si mai-marii PNTCD, partid aflat atunci la putere, au inchis ochii la semnarea de catre presedintele CEC, Camenco Petrovici, a contractului de fidejusiune cu FNI. Era cutremurelor din sectorul bancar a inceput cu Credit Bank, a continuat cu Dacia Felix, Banca Albina, Bankcoop si Columna. Sa nu uitam nici “cucernica” Banca Internationala a Religiilor. Alte banci (putine la numar) au putut fi salvate ulterior, de cele mai multe ori pe banii contribuabilului, fara insa sa fi scapat de urgia vampirilor bancari. Trebuie mentionata si “epoca de aur” a bancilor populare, care s-au prabusit ca piesele de domino, una dupa alta. Asta nu inainte ca zeci de mii de oameni sa-si depuna banii la Banca Populara Romana, indemnati de un cunoscut actor intr-o simpatica reclama TV. Insa, neindoielnic, cel mai rasunator faliment a fost cel al Bancii Romane de Comert Exterior Ð Bancorex. In urma prabusirii colosului Bancorex, nimeni nu a avut de suferit in mod direct, adica nici un deponent nu si-a pierdut banii. A pierdut insa imens statul, prin preluarea la datoria publica a gaurilor bancii, fara ca cineva sa raspunda pentru ele. Ba, mai mult, fostii membri ai Consiliului de Administratie al Bancorex sunt acum directori de banci private, aparand pe la televizor si explicandu-ne cat de sanatos este sistemul bancar. In schimb, nota de plata a falimentelor si tepelor bancare a fost data uitarii, dupa ce a fost platita, undeva in fundul unui sertar, plina de praf.