Apatrid: Persoana care nu are cetatenia nici unui stat. Cel care nu are drepturi cetatenesti in nici o tara.
Mogos Marin a incercat sa se spanzure cu cablul electric, ultima oara la sfarsitul anului trecut. A fost salvat in ultimul moment. Fiica lui, Dorina, a luat prin primavara lui 2006 30 de pastile de xanax. Au dus-o la spital, au tinut-o cateva ore si i-au dat drumul. Acum a disparut prin Bucuresti, nimeni nu stie de ea. Sotia, Anisoara, a incercat sa-si puna capat vietii pe 21 octombrie 2002, 28 aprilie 2003, 5 august 2004 si de cateva ori in 2006. Cealalta fetita, Gabriela, sta permanent inchisa intr-o camaruta, de unde iese foarte rar. Alti doi copii ai familiei Mogos sunt undeva prin Germania.
Aceasta este povestea ultimilor apatrizi care supravietuiesc in zona libera de pe Aeroportul Otopeni. Refuza sa intre pe teritoriul Romaniei. De cinci ani. Intr-o cladire insalubra in care peretii stau sa cada, fara apa, fara mancare, fara medicamente. Alaturi de ei isi duce veacul un alt apatrid, Mihai Ion. El are piciorul drept, de la genunchi in jos, negru. Toate spitalele au refuzat sa-l opereze. Cica nu are asigurare medicala. Mihai Ion nu exista. Nu figureaza in nici un act, in nici un document.
Isi refuza tara
„In momentul in care a impins scaunul, am reusit sa-l prind si sa-l sustin. I-am taiat cablul si l-am trimis la un control medical la Spitalul Floreasca. Pana sa vina salvarea, fata i se innegrise deja.” Un proces-verbal prezinta sec, in detaliu, modul in care Mogos Marin a incercat sa se sinucida, ultima oara in urma cu patru luni (9 septembrie 2006). Nu a fost singura data, iar metoda a fost mereu aceeasi: cu un cablu electric. Registrul tinut zi de zi de un politist povesteste cu lux de amanunte ce se intampla in zona libera de la Aeroportul Otopeni. Aici isi duc traiul ultimii apatrizi: familia Mogos, formata din cinci persoane, si Mihai Ion. De cinci ani, de cand „cei fara tara” au fost expulzati din Germania. Sute de persoane fara patrie au fost deportate in 2002, in urma unei intelegeri intre statul roman, caruia nu-i mai apartineau, si cel german. Dintre ele, cinci persoane au ramas in zona libera, refuzand cu obstinatie sa intre pe teritoriul romanesc. Nu vor cetatenia romana. „Nu am nici o treaba cu tara asta. Eu am cerut in 2000 azil politic in Germania si l-am obtinut. Acolo aveam totul. Casa, serviciu. In Romania nu am nimic. Aceasta tara mi-a facut numai rau. Nu vreau sa traiesc aici”, ne spune Marin Mogos.
Autopuscarie de cinci ani
De cinci ani, familia Mogos traieste in mizerie. Nu are nici un ban. S-au gasit oameni de bine care sa le asigure minimul necesar: mancare, apa, medicamente. Ministerul de Interne refuza sa dea vreun ban. Cica nu are nici o obligatie. Desi familia Mogos se afla in custodia acestui minister. „Nu avem apa sa ne spalam. Ne spalam in lighean si o incalzim la o butelie improvizata. Anul trecut am facut raie. S-a imbolnavit chiar si politistul care ne pazea”, ne-a declarat capul familiei. Dorm in paturi de fier, in camere insalubre, pline de igrasie. Acesta a afirmat ca scopul politistilor a fost tocmai de a-i priva de bunurile necesare, pentru a renunta la forma lor de protest: „Sa vedem cat veti rezista. Nu o sa puteti sta aici la infinit. Veti ceda pana la urma”, le-ar fi spus cei de la frontiera, din cele relatate de Mogos. Dupa mai multe incercari de suicid, Anisoara Mogos, mezina familiei, a cedat si a solicitat permis de sedere pe o perioada de un an. A disparut prin tara. Familia nu stie nimic de ea.
Abuzurile au inceput in Germania
Calvarul familiei Mogos a inceput pe 7 martie 2002. „La ora 4 dimineata, mai multi politisti germani au dat buzna peste noi, in apartamentul pe care il aveam inchiriat la Wiesbaden. Nu ne-au spus nimic, doar ca ne trimit in tara. Care tara? Renuntasera de mult la cetatenia romana! Am cerut actul de expulzare. N-au vrut sa ni-l arate. Ne-au pus catuse la maini si ne-au urcat in dube”, ne povesteste Anisoara Mogos. Ea ne spune ca familia a fost despartita, fiind urcati in masini diferite, in directii necunoscute. Mama, cu una dintre fete, a fost dusa pe aeroportul din Munchen, iar tatal, cu cealalta fata, pe aeroportul din Frankfurt pe Main. „Nu am stiut nimic unii de altii. De-abia la Bucuresti, dupa ce am fost scosi din arestul politiei de frontiera, ne-am reunit”, ne-a mai spus doamna Mogos. Ordinul autoritatilor germane, in intelegere cu partea romana, a fost clar: deportarea in grupuri mici, in liniste, fara tam-tam. „V-as fi recunoscator daca pe langa acest lucru, corespunzator solicitarii ministrului roman de Interne, a-ti trimite persoanele implicate individual sau in grupuri mici, care nu ies in evidenta.”
Asa suna corespondenta dintre directorul din Ministerul Federal de Interne, dr. Gerold Lehnguth, si Directia de Siguranta a Frontierei Koblenz din landul Hessen. Corespondenta are la baza un ordin al ministerului german din 9 mai 2001, privind expulzarea apatrizilor in Romania, ordin care a fost raspandit in toate landurile. Abuzurile au continuat si dupa ce familia Mogos a ajuns pe teritoriul romanesc. „Am refuzat sa coboram din avion. Politisti, special veniti pentru noi, ne-au legat, ne-au bruscat si ne-a dus in arestul politiei de pe Aeroportul Otopeni. Aici am fost tinuti mai multe zile”, ne-a spus Mogos Marin. Au urmat presiuni, amenintari de toate felurile, potrivit declaratiilor aceluiasi Mo-gos. Refuzul de a intra pe teritoriul romanesc, incapatanarea de a intra in posesia cetateniei romane au dus la o adevarata drama umana in familia Mogos. Toti au incercat in cei cinci ani sa se sinucida, iar starea psihica a acestora este la pamant.
Mai mult, Marin Mogos are diabet si este dependent de insulina. „Daca nu avem castig de cauza in instanta, ma spanzur. Nu mai suport”, ne spune, parca la capatul puterii, Mogos Marin. Scopul familiei Mogos, care a indurat atatea vexatiuni, este de a castiga dreptul de a se intoarce in Germania pentru reunirea familiei. Daca ar intra pe teritoriul romanesc, ar pierde pentru totdeauna sansa de a ajunge in Germania.
Intr-un picior!
Alt caz disperat este cel al lui Mihai Ion. Are piciorul negru de la genunchi in jos. Sufera de tromboza cronica. Risca sa-si piarda piciorul. Toate spitalele refuza sa-l opereze. Pentru ca nu are asigurare medicala. Nu are documente, nu este inregistrat nicaieri. Ministerul de Interne nu are nici o obligatie fata de apatrizi. Este ajutat de familia lui din Germania. „Nu am nimic in Romania. Am totul in Germania. Aici doar mor de foame. Ce sa fac aici?”, ne-a spus Mihai Ion.
Politia de Frontiera: adusi in tara din motive umanitare
In schimb, seful departamentului juridic al Politiei de Frontiera, Adrian Popescu, sustine ca statul roman, in virtutea suveranitatii sale, a avut dreptul sa accepte expulzarea la noi in tara a apatrizilor de nationalitate romana. Acesta a afirmat ca autoritatile au acceptat sa-i primeasca pe apatrizi din motive umanitare. „Este dreptul lor de a refuza intrarea in tara. noi le-am respectat acest drept. Le-am asigurat un loc de sedere la Centrul pentru refugiati de pe Aeroportul Otopeni. Acolo erau conditii decente. Ei au spart geamurile, au distrus mobilierul. De aceea arata asa jalnic acum”, a mai spus Popescu. Juristul afirma ca politia de frontiera a incercat sa-i ajute pe apatrizi de cate ori a fost nevoie. „Am apelat de multe ori la medicii Ministerului de Interne, dar au refuzat, pe motiv ca pe aceasta cale vrem sa-i introducem in tara. Am incercat totodata sa aducem la cunostinta Consiliului Judetean Ilfov ca este obligatia lor sa le asigure asistenta medicala pentru ca Aeroportul Otopeni este in custodia acestui consiliu. Dar am fost refuzati”, a adaugat Popescu. Acesta a amintit ca intr-o speta familia Mogos a pierdut la Inalta Curte de Justitie si Casatie, dar si la CEDO.
Procese pe rol
Atat familia Mogos, cat si Mihai Ion au dat in judecata statul roman, cu scopul de a obliga autoritatile la returnarea acestora in Germania. Pe rol se afla la Curtea de Apel doua procese, care se judeca zilele acestea. „Trebuie sa se constate ca impotriva vointei noastre am fost trimisi si primiti ilegal si abuziv in Romania, fiind tinuti intr-o situatie identica unei stari de arest, intr-un spatiu impropriu de locuit”, se arata in plangerea penala inaintata de familia Mogos. Totodata, in plangere se spune ca membrii acestei familii sunt supusi unui regim sever, de nesuportat pentru o fiinta umana, un adevarat lagar de exterminare, in care sunt tinuti fara hrana. Avocatul Paula Iacob sustine ca expulzarea familiei Mogos a fost ilegala, in conditiile in care acest act a fost facut pe baza Conventiei din 1998 privind repatrierea apatrizilor. „Nu poate fi aplicata aceasta conventie, dat fiind principiul neretroactivitatii legii. Membrii familiei Mogos sunt apatrizi din 1990, iar legea se aplica din 1998. Mai mult, conventia prevede ca partea ro-mana este de acord cu readmisia doar in patru situatii: daca apa-trizii au intrat ilegal in Germania, daca au obtinut pe cai ocolite sejur in aceasta tara, daca au comis infractiuni sau au muncit ilegal. Familia Mogos nu se incadra la nici un asemenea capitol”, ne-a declarat Iacob. Avocatul lui Mihai Ion, Floresc Adrian, sustine ca statul roman a gresit cand a acceptat expulzarea apatrizilor din Germania pentru ca nu exista nici o baza legala in acest sens: „Nu a existat o decizie judecatoreasca definitiva in Germania care sa justifice expulzarea acestora. Nu s-a demonstrat ca acestia au savarsit acte ilegale pe teritoriul german”.
