Un judecator ii asigura pe reporterii R.l. ca nici un dosar aflat pe rolul instantelor din Romania nu ar avea de ce sa treneze doua decenii in asteptarea unei rezolutii. De ani de zile, CEDO someaza si ea tara noastra sa intre in normalitate si sa le asigure propriilor cetateni accesul la o justitie care sa judece intr-un timp rezonabil orice speta ajunsa pe mana magistratilor. Intre timp insa, dosare inca nerezolvate au implinit majoratul. Cazul "Frumusanu-Crainiceanu", deschis dupa uciderea a doi tineri in timpul mineriadei din septembrie 1991, este unul dintre exemplele care dezonoreaza justitia romana. In aprilie 2009, dupa 18 ani in care l-au administrat fara vreo finalitate, procurorii militari au dat o lovitura de gratie rudelor celor doua victime, expediind dosarul spre rejudecare la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti. De unde recent a venit si surpriza: in iulie, dupa doar trei luni de analiza, procurorii civili au decis trimiterea cazului inapoi la Parchetul Militar. Argumentele magistratilor civili scot la iveala erori flagrante facute de colegii militari. Folosind un limbaj extrem de transant, cei dintai demonstreaza ca omologii de la Parchetul Militar, care au avut in grija speta "Frumusanu-Crainiceanu", ori nu au absolvit Dreptul, ori au subminat voit solutionarea cauzei.
In ciuda acestor interventii insa, responsabilii de la Bucuresti perpetueaza senin, din 1990 incoace, o realitate crunta: exista dosare nerezolvate care au depasit deja varsta majoratului. Unul dintre cele mai graitoare exemple care oglindesc fidel contraperformantele sistemului juridic din Romania il reprezinta cazul "Frumusanu-Crainiceanu", deschis dupa uciderea a doi tineri in timpul mineriadei din septembrie 1991, care a dus la caderea Guvernului Petre Roman. In acel an, pe 25 septembrie, un student (Andrei Frumusanu) si o tanara mamica (Aurica Crainiceanu) isi pierdeau viata dupa ce fusesera impuscati cu proiectile de semnalizare, trase din cladirea Executivului. Desi un ofiter SPP a fost condamnat, la un moment dat, pentru producerea incidentului, dosarul a fost ulterior inchis, apoi redeschis, pentru ca in aprilie anul acesta Parchetul Militar sa il trimita spre rejudecare Parchetului civil de pe langa Tribunalul Bucuresti, in baza unor argumente stranii. O lovitura dura data rudelor celor doi decedati, pentru care, din acel moment, intentia autoritatilor de a prelungi la infinit solutionarea cazului a devenit evidenta. Totusi, pe 9 iulie 2009, caracterul bizar al ordonantei date de Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial in aprilie a fost confirmat de prim-procurorul Alexandra Sinc si procurorul criminalist Bogdan Georgescu, de la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti. Noua ordonanta, semnata de cei doi magistrati civili, demonteaza, punct cu punct, argumentele insuficiente redactate in primavara anului curent de Parchetul Militar si retrimite acestuia dosarul "Frumusanu-Crainiceanu". Noul document considera ca "motivele pe care s-a intemeiat declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti sunt gresite, atat in ceea ce priveste concluziile (…), cat si in ceea ce priveste interpretarea prevederilor legale procesual penale invocate".
"Ipoteza este, evident, absurda"
Textul redactat de magistratii Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti e de natura sa amplifice temerile ca dosarul "Frumusanu-Crainiceanu" ar putea atrage o noua condamnare a Romaniei la CEDO. Familiile celor decedati au atacat statul roman la Curtea Europeana inca din 2004, iar la finele acestui an se implineste termenul la care instanta de la Strasbourg se va pronunta. Recent, R.l. demonstra ca tara noastra va pierde aproximativ 300 de procese la CEDO in perioada imediat urmatoare, condamnari care ii vor costa pe contribuabilii romani cateva zeci de milioane de euro. Revenind, decizia emisa luna trecuta de Parchetul civil in cazul "Frumusanu-Crainiceanu" este in continuare lipsita de echivoc. Pe parcursul a sase pagini, procurorii militari care au redactat si supervizat ordonanta din 13 aprilie sunt invitati, elegant, sa repete Dreptul si sa-si reconsidere lecturile de specialitate.
Suspectat si chiar condamnat, in 1998, pentru uciderea celor doua persoane nevinovate, in timpul mineriadei din septembrie 1991, a fost maiorul SPP Vasile-Dorel Gabor. In aprilie 2009 insa, sub semnatura prim-procurorului militar, colonel magistrat Daniel Mihai, instanta cazona invoca drept argument pentru expedierea dosarului "Frumusanu-Crainiceanu" la instanta civila, spre rejudecare, prezenta unor persoane civile in sediul Guvernului, la ora la care Andrei Frumusanu si Aurica Crainiceanu au fost ucisi. Asta, chiar daca nimeni nu demonstrase pana atunci si implicarea respectivilor civili in uciderea lui Andrei Frumusanu si a Auricai Crainiceanu. Tocmai de aceea, pentru a respinge acest tip surprinzator de rationament, magistratii Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti folosesc in noua ordonanta, emisa in iulie a.c., cea mai simpla forma a logicii, bunul-simt: "In motivarea ordonantei de declinare a Parchetului Militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial se retine doar faptul ca in sediul Guvernului au existat in momentul savarsirii faptei mai multe persoane civile, insa din simpla prezenta a acestora in cladire nu se poate deduce participarea lor la savarsirea infractiunii de omor". Un alt aliniat scoate si mai mult in evidenta caracterul absurd al logicii magistratilor militari, care, in plus, sfideaza si elementarele legi spatio-temporale: "Pe de alta parte, ipoteza coautoratului este evident absurda, deoarece era imposibil ca mai multe persoane sa actioneze in acelasi moment mecanismul de declansare al aceleiasi arme de foc".
"Faptuitorul este cadru militar"
Mai mult, cateva paragrafe mai jos, procurorii civili remarca, dupa doar trei luni de studiere a dosarului (aprilie-iulie 2009), un fapt ignorat, din 2000 incoace, de toate instantele militare pe la care a fost plimbat, fara sens, cazul "Frumusanu-Crainiceanu": anume, identitatea celui vinovat de uciderea celor doi tineri in Piata Victoriei. Astfel, pe 10 iulie 1998, dupa sapte ani de ancheta, maiorul SPP Vasile Dorel-Gabor era gasit responsabil de omor deosebit de grav si condamnat la opt ani de inchisoare de catre Tribunalul Militar Teritorial, prin sentinta nr. 116/10.07.1998. Pe 9 iulie 2009, magistratii civili din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti arata cu degetul in aceeasi directie si sustin, in scris, ca dosarul, instrumentat in cei 18 ani scursi de la tragedia din septembrie 1991, contine demult probe suficiente care sa conduca spre rezolvarea cazului. "Analizand coroborat materialul probator administrat pana in prezent, in cauza se impune concluzia ca autorul infractiunii de omor deosebit de grav asupra celor doua victime este un cadru militar, si nu o persoana civila (…) Se desprinde concluzia ca faptuitorul este cadru militar si ca a actionat totodata in exercitarea atributiilor de serviciu, aspect de natura a atrage competenta de solutionare a cauzei in favoarea unui parchet militar", se arata in ordonanta semnata pe 9 iulie de catre magistratii civili.
"Competenta revine Parchetului Militar"
Lectia de drept predata de acestia colegilor de la instanta militara, care au decis in luna aprilie sa scape de dosarul "Frumusanu-Crainiceanu", trimitandu-l spre rejudecare, continua. Prevalandu-se de mai multe alineate din Codul Penal, procurorii civili demonstreaza, chiar si prin metoda reducerii la absurd, ca Parchetul Militar nu ar fi avut nici un temei legal sa-si decline competenta de solutionare in modul in care a facut-o: "Facand abstractie de cele expuse si admitand – prin absurd, pur teoretic – posibilitatea ca autor al infractiunii de omor deosebit de grav sa fie o persoana civila, se constata ca (…) s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale (…) pentru toate persoanele civile aflate la momentul savarsirii faptei in cladirea Guvernului". Documentul elaborat de procurorii Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti sugereaza insa, inca o data, ca atentia trebuie redirectionata spre persoana maiorului SPP Vasile-Dorel Gabor: "S-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale si pentru toate cadrele militare aflate – in exercitarea atributiilor de serviciu – la momentul savarsirii faptei in cladirea Guvernului, cu exceptia maiorului GABOR VASILE-DOREL (…)". Asta, in conditiile in care Gabor a fost scos, inca din 2003, de sub urmarire penala in ancheta care vizeaza evenimentele soldate cu doi morti nevinovati. Asta, dupa condamnarea la inchisoare suferita in 1998. si de aceasta data, procurorii civili se dovedesc cat se poate de transanti. Ei atrag atentia ca masura in cauza "nu are autoritate de lucru judecat si nu este definitiva, chiar daca plangerile formulate impotriva ei au fost respinse. Astfel, fata de maiorul GABOR VASILE-DOREL exista posibilitatea redeschiderii urmaririi penale (…). Competenta in cazul unei eventuale redeschideri a urmaririi penale fata de el revine, conform legii, Parchetului Militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial".
TRASEU
» 18 ani de tergiversare
Traseul dosarului "Frumusanu-Crainiceanu" in hatisurile justitiei romane poate fi impartit in trei mari episoade.
1991-2000. In primul deceniu, cercetarile au avansat atat de mult incat totul a culminat cu condamnarea maiorului SPP Vasile-Dorel Gabor, gasit responsabil pentru uciderea, pe 25 septembrie 1991, a muncitoarei Aurica Crainiceanu si a studentului Andrei Frumusanu. Anterior, o comisie parlamentara de ancheta a evenimentelor care au dus la caderea Cabinetului Petre Roman stabilea si ea ca, in fata Guvernului, faptele grave care au culminat cu decesul celor doi tineri pot fi incadrate drept omor deosebit de grav. Ajuns la Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), instanta decide, pe 14 decembrie 2000, ca dosarul sa fie retrimis Parchetului Militar de pe langa Tribunalul Militar Teritorial pentru completarea probelor.
2001-2008. Astfel debuteaza al doilea episod. Din 2001 pana acum, dosarul nu doar ca nu a mai evoluat, dar s-a indepartat sistematic de elucidare. Maiorul Gabor a fost chiar scos de sub urmarire penala in 2003, iar speta – trecuta in evidenta cauzelor cu autori necunoscuti. Apoi, magistratii militari nu au mai facut completarea de probe solicitata de ICCJ. Noncombatul procurorilor militari este, de altfel, semnalat recent chiar de catre magistratii civili: "Trebuie remarcat faptul ca nu au fost administrate sub toate aspectele toate mijloacele de probe, in conformitate cu Decizia penala nr. 5063 din 14.12.2000 a Curtii Supreme de Justitie (…)".
2009. In fine, in aprilie a.c., Parchetul Militar da o noua lovitura si retrimite dosarul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti. Dupa alte trei luni, in iulie, procurorii civili trimit si ei dosarul de unde a venit si critica dur modul in care cazul "Frumusanu-Crainiceanu" a fost lucrat de Parchetul Militar.
De precizat ca in septembrie 1991 mineriada a mai facut o victima: jandarmul Nicolae Lazar, 21 de ani, a murit incendiat. Autorul e necunoscut.
