Dosar RL: Biserica se dezice de cărţile şi minunile lui Arsenie Boca

Mişcarea care strânge anual sute de mii de pelerini la mormântul lui Arsenie Boca este spontană şi un fenomen de supraviețuire într-o societate care își pierde reperele. Mobilizarea pelerinilor – de la oameni cu venituri modeste la colonei și politicieni – se face din vorbă în vorbă, prin intermediul rețelelor de socializare, dar și prin invocarea unor minuni și cărți care nu sunt recunoscute de către biserică.

Printr-un cuvânt profan, putem caracteriza pelerinajul la mormântul părintelui Arsenie Boca de la mănăstirea Prislop drept un fenomen. O recunosc biserica, autorităţile locale şi este prezentat pe larg de mass-media. Am putut constata şi noi amploarea acestui fenomen la fața locului de 1 Mai atunci când mănăstirea Prislop a fost vizitată de 95.000 de oameni, probabil un record. Într-un demers jurnalistic a cărui primă parte v-o propunem astăzi, RL vrea să identifice motivele care au făcut ca la un sfert de veac de la moartea părintelui numărul celor care s-au peregrinat în 48 de ore la mormântul său a fost de 1.000 mai mare decât al celor care au participat la înmormântarea sa în 1989.

Notorietate de la televizor și de la cunoscuți

„Eu am participat la înmormântarea părintelui alături de cel mult 100 de oameni. Acum, în câteva minute, pe la mormântul lui se perindă sute de persoane. Cu toate acestea, pelerinaj la părintele Arsenie Boca a existat şi înainte de moartea sa. Încă din timpul războiului şi chiar în perioada comunistă oamenii veneau la părintele Arsenie, fie la Sâmbăta (unde a fost stareț în anii 40, n.redacției) fie la Mănăstirea Prislop (în anii 50, nota redacției). Avea o charismă deosebită încă din timpul vieţii. Cunoştea inima omului dinainte ca acesta să spună ceva. Avea darul Duhului Sfânt şi recunoştea sufletul omului. De câteva luni încoace fenomenul pelerinajului la Prislop a luat o amploare uriaşă. Până anul trecut vorbeam de câteva sute de pelerini zilnic, acum de mii. Mediatizarea a contribuit cu siguranţă la acest fenomen. Cei care vin o dată aduc cu ei alți oameni atunci când se întorc la mănăstire”, ne explică Părintele Profesor Vasile Vlad, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad şi consilier al Episcopiei Devei şi Hunedoarei.

Primarul localității Hațeg, Marcel Adrian Goia, își amintește că recordul anterior de vizitatori s-a înregistrat în anul 2010 când, la o singură sărbătoare creștină, la mănăstirea din județul Hunedoara au fost 40.000 de pelerini.

Viața părintelui  – considerat cel mai mare duhovnic al secolului al XX-lea și cunoscut sub apelativul Sfântul Ardealului – a fost una exemplară: a terminat teologia și Academia de Arte frumoase, apoi a fost stareț al mănăstirilor de la Sâmbăta de sus și Prislop de unde este alungat în 1959. Pentru credința sa și sub acuzația că ar fi ajutat luptătorii anticomuniști din Munții Făgăraș a fost arestat în anii ’50, anchetat, umilit de către comuniști care l-au trimis pentru mai bine de un an la muncă silnică la Canal. În ultimii 20 de ani ai vieții a avut o chilie la Sinaia, iar, în 1989, a fost înmormântat la mănăstirea Prislop, după cum i-a fost ultima dorință.

Minuni necertificate de biserică

Cărțile apărute sub semnătura lui, cele despre viața și minunile sale – care se apropie de 100 – au contribuit foarte mult la notorie­tatea lui Arsenie Boca și îl arată, în ochii cititorilor, drept un sfânt.

Din mărturii consemnate în cărți aflăm că părintele Boca se exprima simplu, direct și fără echivoc. Un credincios mărturisește că părintele i s-a arătat în vis și i-a cerut să nu mai bea. Altul menționează că părintele “era clarvăzător, spunea femeilor: tu ai umblat rău sau ai făcut avorturi”. I-a spus unei femei că are un copil cu handicap pentru că ginerele a trăit cu soacra și de aia a primit palma asta. A îmblânzit lupii la Alba Iulia atunci când ortodocșii se certau cu catolicii. L-a ajutat pe un bărbat să își găsească loc de muncă la un spital. A vindecat cancerul spunându-i unui om să se lase de băut și fumat. Astfel de mărturii se întind pe sute de pagini în cartea „O sinteză a lucrării părintelui Arsenie Boca” pe care o putem citi online intrând pe blogul mănăstirii Rarău.

Biserica nu recunoaște majoritatea acestor cărți și susține că doar două cărţi sunt cu adevărat scrise de părinte: “Crearea Împărăţiei” şi “Cuvinte Vii”. “Ele reprezintă cuvintele lui în totalitate. Restul conțin relatări subiective despre părintele sau despre învăţăturile lui. Au apărut zeci de titluri în tiraje uimitoare care se vând şi se citesc. Aceste cărţi mai degrabă fac un deserviciu părintelui Boca, îi acoperă chipul real. Este vorba de un mod absolut subiectiv de interpretare fie a predicilor, fie a învăţaturilor sau a unor evenimente. Există poate şi o impostură voluntară sau fără rea voinţă în jurul părintelui”, ne explică părintele Vasile Vlad.

Și totuși, putem demonstra că zecile de cărți la care se referă profesorul Vasile Vlad sunt tolerate și chiar vândute de către biserică. La magazinul de obiecte bisericești de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde Arsenie Boca a fost stareț în anii ’40, există zeci de cărți semnate de părinte, dar și unele despre mărturii și miracole  înfăptuite de acesta. Ele sunt vândute de către călugării de la mănăstire, iar numărul pelerinilor care trec pragul magazinului este impresionant mai ales la sfârșit de săptămână.

Reprezentantul bisericii Vasile Vlad pune la îndoială multe dintre aceste mărturii considerând că sunt oamenii care, pentru a câștiga un ban, adună predici ale părintelui, le mai modifică, le scot din context și le pun în vânzare sub forma unor cărți inducând astfel în eroare sufletele simple şi necunoscătoare. Cu toate acestea, „minunile făcute de părinte sunt foarte greu de negat, dar şi greu de certificat. Nu există încă o Comisie desemnată de Sfântul Sinod al Bisericii care să cerceteze îndeaproape fiecare fenomen miraculos care este semnalat. Fără o astfel de Comisie nu ne putem pronunţa despre autenticitate sau impostură. Ceea ce vă pot spune cu certitudine este faptul că la mormântul părintelui Arsenie se întâmplă lucruri care depăşesc normalitatea noastră sau firescul lucrurilor. O maică din parohia mea de la Gherla a fost diagnosticată  cu ciroză hepatică încă de când era tânără. Medicii i-au mai dat o săptămână de viaţă. Părinţii au dus-o la părintele Arsenie care i-a spus că nu va muri pentru că Dumnezeu are nevoie de ea. A supravieţuit şi s-a călugărit”.

O religie palpabilă

Primarul localității Hațeg ne confirmă că imediat după Revoluție au început să vină tot mai mulți pelerini datorită mărturiilor oamenilor simpli, tot mai numeroase, legate de minunile și sfaturile bune de viață oferite de părinte în timpul vieții.  „Există o mişcare în jurul părintelui nemaiîntâlnită probabil în ortodoxia contemporană. Toată această mişcare este una spontană, a omului obişnuit. Întâlnești oameni din toate categoriile sociale și nu putem vorbi despre impostură în rândul celor care vin acolo. Pelerinajul la părinte este de fapt o Taină. Este o minune faptul că oamenii aşteptă cu senitătate, ore în șir, cu zâmbetul pe buze să se închine câteva secunde la mormântul părintelui. Este o atmosferă de pace şi linişte cum rar îți este dat să întâlneşti”, explică părintele Vasile Vlad.

La rândul său, și istoricul religiei și doctor în științe politice Mirel Bănică susține ideea spontaneității acestui fenomen:  „părintele Boca constituie obiectul unei intense devoţiuni populare, comemorarea morţii sale dând naştere în ultimii 4-5 ani unui impresionant pelerinaj spontan la Mănăstirea Prislop. Oamenii aceştia vor să creadă în ceva. Au nevoie de o religie palpabilă, uşor de înţeles, uşor de practicat. Radicalismul care caracterizează în multe privinţe pelerinajul de la Prislop  este rezultatul procesului extrem de complex de schimbare a României din ultimii 20 de ani, a noilor forme de mobilizare prin Internet, care au modificat profilul social şi antropologic al societăţii româneşti. Asistăm la un fascinant fenomen de supravieţuire, adaptare şi expresie a religiosului în sânul unei societăţi din ce în ce mai destructurate, din ce în ce mai uniformizate”, scrie în Revista 22.

Mă simt mai împlinită

La Prislop, aflat la câțiva kilometri de localitatea Hațeg se ajunge pe un drum îngust, asfaltat. Vineri, 1 mai, la ora 14 drumul s-a blocat la opt kilometri de mănăstire înainte să intri în localitatea Silvașu de Jos.

Am așteptat jumătate de oră pentru că rândul de mașini să se pună în mișcare, dar fără succes. Nervii cedează și mulți șoferi fac cale întoarsă. Decidem să facem la fel și să revenim mai pe seară. La ora 17.30 oprim mașina aproape în același loc. O femeie între două vârste coboară dintr-un Audi și nu ne dă prea multe speranțe: am ajuns aici la 8 jumătate azi dimineață, la 9 am abandonat mașina și am urcat două ore. Am stat la mormântul părintelui cinci ore la rând, apoi am mai cumpărat câte ceva și acum ne-am întors. Dacă a meritat? Desigur, parcă mă simt mai bine, mai împlinită, mai liniștită. Mașinile stau părăsite pe banda din dreapta încă de la prânz, așa că începem să urcăm pe o singură bandă cu polițiști care dirijează circulația și oferă prioritatea pe rând: o dată pentru coborâre, câteva minute pentru cei care urcă.

Trebuie spus că pelerinii sunt de toate vârstele, condițiile sociale, mașinile încep de la mărci precum Logan sau Fiat și urcă la Audi Q5 sau Mercedes. Drumul e îngreunat de pelerinii care și-au lăsat mașinile pe marginea drumului și care coboară adesea desculți, cu flori și suveniruri în mâini. Prin localitate, la cel puțin 10 case se văd pancarte pe care stă scris: avem camere.

De ce vin oamenii la Prislop

De pe platoul unde se vând obiecte de cult care amintesc de părintele Arsenie Boca, dar și mici și grătare până la mănăstire se revarsă o mare de oameni, deși e aproape ora 20.00. În fața porții, stau cel puțin zece autocare pe care scrie – cursă specială. Oamenii se așează la coadă cu flori în mână pentru a ajunge la mormânt.

Jandarmii păstrează ordinea și lasă oamenii să intre în grupuri. Nu avem parte de extazuri mistice, nici de oameni care urcă în genunchi sau de țipete de adorație. Deși se înaintează pe șase sau șapte rânduri, totul se desfășoară în ordine. În ora pe care am petrecut-o în coada care număra câteva sute de pelerini chiar dacă afară era aproape întuneric am aflat și motivele pentru care oamenii înfruntă drumul greu, cozile imense, vremea potrivnică. O doamnă de 60 de ani îi spune, probabil, soțului: “Acum că am ajuns aproape de mormântul părintelui nu mai sunt obosită. Mă simt revigorată, uite ce aer curat”. În dreapta, trei femei, cea mai tânără are în jur de 35 de ani și un aer trist. Nu vorbește când deodată se trezește îmbrățișată de o femeie cu părul cărunt care îi spune zâmbind: „Ești deșteaptă, frumoasă, nu trebuie să îți faci gânduri cu serviciu”. Tânăra zâmbește și îi spune: “Mai zi-mi, îmi face bine”.

Oamenii nu sunt nici încrâncenați, nici cuprinși de o exaltare mistică:  “eu am venit și anul ăsta de bine ce mi-a fost, pentru ce am venit anul trecut”, explică misterios un domn. Apoi sună un telefon mobil: “nu am găsit cazare, o să dormim în mașină nu plecăm noaptea asta. Sunt multe mașini aici, nu îți face griji”. De altfel, problema locurilor de cazare ne-a fost confirmată de un jandarm pe care l-am auzit vorbind la telefonul mobil: “Câte locuri de cazare mi-ai găsit că am un colonel de la București”?

Am ajuns la mormânt după o oră. Probabil și pentru că era târziu ni s-a cerut să ne închinăm înainte să ajungem la crucea mormântului, să nu o atingem cu florile și să nu zăbovim mai mult de o secundă. Ne-am conformat. Ritualul pelerinului se termină la izvorul cu apă sfințită unde coada, la ora 21.00 este de jumătate de oră. Dacă vrei să aprinzi lumânări, coada pentru achiziționarea lor te ține în loc încă 30 de minute.

O concluzie? „Este foarte dificil de vorbit despre Arsenie Boca pentru că de câte ori vorbeşti despre o persoană Sfântă sunt lucruri pe care nu le poţi cuprinde. Despre viaţa lui pământească, unde s-a născut şi cum a trăit ştim multe lucruri. Viaţa lui ca Sfânt abia începe să se nască. Astăzi la Prislop se întâmplă minuni. Toate astea trebuiesc adunate şi certificate şi abia după aceea ar trebui să vorbim despre Arsenie Boca în întregime. El a fost un teolog de o înaltă ţinută cu un discurs teologic foarte dens, parcă inspirat dumnezeieşte. A avut o teologie filocalică, o iubire de frumuseţe dumnezeiască”, ne explică părintele Vasile Vlad. 

Într-un articol viitor, vom răspunde la întrebarea: cine controlează comerţul cu obiecte imprimate cu chipul părintelui care generează milioane de euro?

Arestat de Securitate, închis la Canal

Părintele Arsenie (Zion) Boca s-a născut la 29 septembrie 1910 în localitatea Vața de Sus, județul Hunedoara. A terminat teologia în 1933 și în același an  a intrat la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. Înainte de intrarea sa în monahism, a urmat o ucenicie spirituală la Muntele Athos (1939). Mărturirește că în drumurile sale la Mănăstirea Radu Vodă s-a intersectat cu legionarii dar că nu și-a găăsit înclinație către Mișcare. În 1942 este hirotonisit preot, an în care devine și stareț al mănăstirii Sâmbăta de Sus.

Îi ajută în repetate rânduri pe luptătorii anticomuniști din munți, iar în 1948 este arestat, anchetat, bătut. I se interzice să se mai întoarcă vreodată la mănăstirea Sâmbăta. Până în 1959 este stareț și apoi duhovnic al Mănăstirii Prislop. În această perioadă este arestat în mai multe rânduri și deportat pentru un an de zile la Canal şi Ocnele Mari, pe baza unor acuzaţii încă nedovedite.

Muncește câțiva ani la București ca pictor secund. Iese la pensie în 1968 când începe pictarea bisericii Drăgănescu de lângă București la care muncește timp de 15 ani. A murit la Sinaia, în noiembrie 1989, dar a fost îngropat la Mănăstirea Prislop, după cum i-a fost dorința.

"Există o mişcare în jurul părintelui nemaiîntâlnită probabil în ortodoxia contemporană. Toată această mişcare este una spontană, a omului obişnuit. Întâlnești oameni din toate categoriile sociale. Pelerinajul la părinte este de fapt o Taină.“- Vasile Vlad, preot