Mulţi s-au stabilit într-un sat din Bosnia centrală, Bočinja, care înainte de război era locuit preponderent de sârbi. Circa 200 de echipe jurnalistice au vizitat acest sat de pe malurile Bosnei, documentând viaţa comunităţii wahhabite, scrie portalul Osservatorio sui Balcani, citat de Agerpres.
În Bosnia, astăzi există opinii discordante privind prezenţa wahhabiţilor şi impactul lor asupra vieţii cotidiene a cetăţenilor. Potrivit unui sondaj efectuat recent de Agenţia Prisma din Sarajevo, 3% din populaţia bosniacă se declară ca aparţinând „mişcării wahhabite”. Alte sondaje, efectuate de aceeaşi agenţie, semnalează o atitudine generală „foarte negativă” a bosniacilor faţă de această mişcare, căreia i s-ar opune 70% din populaţie.
Există multe controverse privind modul în care Comunitatea islamică oficială din Bosnia-Herţegovina, condusă de Reisul ulema Mustafa Cerić, a înfruntat prezenţa wahabită. Practica religioasă a wahabiţilor a generat multe discordii între credincioşi, atât în zone rurale cât şi în oraşe. Comunitatea islamică a reacţionat declarând neacceptabil comportamentul celor care au încercat să impună wahhabismul.
Unii observatori locali consideră că ameninţarea reprezentată de această mişcare este mai gravă decât se crede sub profilul unei potenţiale impuneri a unei viziuni religioase diferite restului musulmanilor bosniaci. Ideologia wahhabită este radicală, agresivă şi acest lucru poate constitui o problemă într-o societate în care relaţiile dintre cele trei principale grupuri naţionale sunt încă delicate.
În plus, problemele economice legate de tranziţie joacă în favoarea wahahbiţilor. Potrivit unor mărturii ale unor adepţi ai mişcării, ar exista premii în bani pentru cei care aleg să li se alăture acestora, al căror sprijin major, ideologic şi financiar, ar proveni de la persoane şi organizaţii legate de Arabia Saudită, dar nu de autorităţile oficiale ale ţării. Folosirea simbolurilor externe ale mişcării, îndeosebi îmbrăcămintea femeilor, ar putea aduce între 200-500 de euro lunar.
Totuşi, este foarte rar astăzi ca cineva din Bosnia-Herţegovina să recunoască public că face parte din mişcare. Reticenţa ar putea fi legată de atenţia arătată recent faţă de grupurile islamice radicale de serviciile de informaţii locale şi internaţionale.
Autorităţile bosniace au iniţiat în 2006 procesul de revizuire a cetăţeniei acordate unor indivizi proveniţi din ţări afro-asiatice. Multora li s-a revocat cetăţenia, alţii au fost deportaţi în timp ce alţii se află în centre pentru imigranţi în aşteptarea unei decizii. În total, în decembrie 2009 au fost revocate 680 de cetăţenii pentru naturalizaţi bosniaci. Potrivit membrilor comisiei ar urma să se revizuiască 12.000 de cetăţenii.
Recenta deschidere a Comisiei Europene faţă de ţări din Balcani în materie de vize şi libertate de mişcare a exclus Bosnia, întârziată pe parcursul integrării europene. Ministrul italian de externe, Franco Frattini, alături de omologul său francez Bernard Kouchner, s-au pronunţat pentru o corecţie de parcurs, care să le permită şi bosniacilor să călătorească liber. O modalitate eficientă de a combate răspândirea radicalismului este deschiderea UE către Balcani. Închiderea frontierelor şi un regim dur al vizelor alimentează o atmosferă de ghetou, care poate determina o întărire a wahhabiţilor şi altor grupuri radicale.
