Piesele din Muzeul Etnografic din Lupşa, o mică localitate din judeţul Alba, situată pe Valea Arieşului, sunt o surpriză extrem de plăcută pentru cei care decid să poposească în acest sat.
Muzeul din Lupşa are, printre exponatele sale, o piesă despre care mulţi localnici spun că ar fi sabia lui Avram Iancu. Întemeietorul muzeului, fostul învăţător din Lupşa Pamfiliu Albu, a susţinut, la rândul său, întotdeauna această ipoteză. Sabia atribuită lui Avram Iancu, din metal, a fost, cel mai probabil, confecţionată într-o fierărie din Ţara Moţilor. Calitatea metalului se apropie de cea pe care o utilizează şi azi fierarii şi potcovarii din Munţii Apuseni. O calitate foarte bună, pentru că, în zonă, mineritul şi prelucrarea metalelor au o tradiţie de peste 2.000 de ani. Mânerul sabiei este confecţionat din corn de cerb. Teaca, de asemenea, este confecţionată din metal. Cel mai probabil, modelul pentru această sabie a fost reprezentat de o spadă de ofiţer austriac, de genul celor folosite de regimentul colonelului Urban, aliatul lui Avram Iancu, pe care Crăişorul Moţilor l-a despresurat din asediul armatei ungare.
Sabia este înnegrită de trecerea timpului, iar aerul umed de pe Valea Arieşului a făcut să apară şi unele pete slabe de rugină. „Avram Iancu a luptat chiar în zona Lupşei”, spun localnicii cu mândrie. Bătrânii au purtat amintirea unei lupte care a fost dată, în anul 1848, chiar în locul numit „La Morminte”. Acolo, lupşenii, care erau organizaţi în trupe de lăncieri şi de puşcaşi, au învins, sub conducerea tribunilor lor, Ciobu şi Băbuţu, un detaşament al armatei maghiare, care încerca să surprindă comandamentul Legiunii Auraria Gemina, condusă de Avram Iancu şi de adjunctul său, prefectul Nicolae Vlăduţiu. Regretatul istoric Ioan Oltean s-a ocupat îndeaproape de aceste evenimente. Printre altele, el a descoperit că, atunci când s-a refugiat în Munţii Apuseni, prefectul Nicolae Vlăduţiu, protopop greco-catolic de Bogata, o comună din judeţul Mureş, a fost urmat de 300 de lăncieri. Printre aceştia se numărau chiar şi lăncieri de etnie maghiară, care au luptat, cot la cot, cu moţii lui Avram Iancu, cu armata revoluţionară ungară, comandată de Lajos Kossuth şi de împuternicitul acestuia în Transilvania, generalul de origine poloneză Jozef Bem. De aceea, sabia de la Lupşa este una dintre cele mai scumpe relicve ale satului.
„Sabia este autentică”
Directorul muzeului, Monica Rotaru, fiica lui Pamfiliu Albu, lucrează în această instituţie din anul 1978. Ea spune că există şi istorici care susţin că sabia ar fi putut să îi aparţină unuia dintre ofiţerii lui Avram Iancu. „Sunt păreri pro şi contra. Noi nu avem cum să stabilim cu certitudine adevărul, deoarece în legătură cu această sabie există tradiţii orale. Însă este neîndoielnic faptul că sabia a fost folosită în Revoluţia de la 1848 de către unul dintre conducătorii moţilor”, spune Monica Rotaru. La rândul său, primarul din Lupşa, Alexandru Măcăeţ, este de părere că „sabia este autentică şi că îşi merită locul şi cinstirea”. De aceeaşi părere sunt şi alţi săteni, care au un adevărat cult pentru Avram Iancu. De altfel, aici până şi cârciuma din centrul satului se numeşte „La Popasul Iancului”.
Instrumente pentru culegerea aurului
Muzeul din Lupşa ascunde şi alte comori. Printre ele se numără vârfuri de săgeţi care au fost confecţionate pentru oastea lui Horea, în 1784, şi care au fost păstrate „ca moaştele sfinţilor” de către moţii din Lupşa. „Aceste piese sunt extrem de rare. Mai există astfel de vârfuri de săgeţi doar în Muzeul de Istorie din Alba Iulia”, spune directoarea Muzeului din Lupşa, Monica Rotaru. Nu doar obiectele cu caracter militar sunt însă valoroase. La Lupşa există şi un lanţ confecţionat din lemn, unicat. Lanţul se numeşte gujbă, în graiul localnicilor. Gujba era utilizată de către localnici pentru trasul buştenilor lungi pentru Arieş, atunci când construiau poduri peste râul de munte. „Este singurul lanţ de acest fel păstrat în România. Oamenii foloseau la construirea podurilor forţa umană, nu forţa animală”, spune directoarea muzeului. Printre exponate se mai numără şi instrumente folosite de localnici pentru culegerea aurului din Arieş. Este vorba de scânduri înclinate, peste care erau puse ţesături de lână. Peste aceste ţesături, localnicii puneau pietrişul aurifer extras din albia râului. Apoi, cu nişte cancee, turnau apă, care spăla bucăţile de rocă. Fragmentele de aur, mai grele, rămâneau agăţate de ţesătură.
Apostolul moţilor
Fostul învăţător din Lupşa Pamfiliu Albu, care a decedat în urmă cu câţiva ani, avea reputaţia unui adevărat apostol al moţilor. El i-a învăţat carte, în ciuda greutăţilor vremii şi a prigoanei comuniste, pe urmaşii foştilor soldaţi ai lui Avram Iancu. Din 1937 până în 1950, el a cumpărat, din salariul de învăţător, circa 2.500 de obiecte cu caracter istoric şi etnografic. În anul 1950, el a primit fosta clădire a Jandarmeriei din partea autorităţilor locale, unde a expus obiectele adunate. Însă unul dintre exponatele-simbol ale muzeului nu se mai află la Lupşa. Este vorba de drapelul naţional cu care lupşenii au mers la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, acolo unde au votat Unirea Transilvaniei cu România.
