Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) a pierdut o dronă invizibilă tip RQ-170 Sentinel, care supraveghea teritoriul iranian, la scurt timp după deconspirarea reţelei CIA din Beirut. SUA întâmpină dificultăţi din ce în ce mai mari în efortul de a ţine sub observaţie programul nuclear iranian şi activităţile formaţiunii teroriste Hezbollah, finanţată de regimul de la Teheran.
Iranul a exclus ieri orice posibilitate de restituire a dronei-spion americane, ultrasecretă, capturate la începutul lunii deasupra teritoriului său şi a afirmat că de acum este „proprietatea Republicii Islamice”. Preşedintele american, Barack Obama, anunţase în ajun la Washington că a „cerut restituirea dronei invizibile de observaţie, RQ-170 Sentinel. Secretarul de stat american, Hillary Clinton, a precizat că SUA au transmis Teheranului „o solicitare formală” de restituire a aparatului, dar că, „având în vedere comportamentul Iranului de până acum, nu ne aşteptăm să se conformeze”. Presa americană precizează că aparatul venea din Afganistan şi avea ca misiune pentru CIA observarea siturilor nucleare iraniene.
Capturarea dronei invizibile, pe care iranienii au prezentat-o la televiziune, dezvăluie existenţa unui program secret al guvernului american de spionare a siturilor nucleare din Iran. Autorităţile de la Teheran au precizat că vor copia drona invizibilă, RQ-170, cu care îşi vor echipa forţele militare. „Suntem pe cale să decriptăm codurile dronei şi viitoarea etapă va fi reproducerea aparatului”, preciza Parviz Sorouri, responsabil al sub-comisiei parlamentare pentru securitate naţională, subliniind că versiunea iraniană va fi chiar superioară avionului invizibil american. Ministrul iranian al Apărării, generalul Ahmad Vahidi, a declarat că aparatul „posedă capacităţi tehnologice foarte ridicate şi reprezintă una din realizările ştiinţifice cele mai importante ale SUA”.
Teheranul a anunţat că unităţile de război electronic ale Gardienilor Revoluţiei au preluat, la 4 decembrie, controlul unui RQ-170 Sentinel care penetrase teritoriul iranian venind din Afganistan şi l-au făcut să aterizeze fără daune majore la 250 km de frontieră, în regiunea deşertică Tabas.Televiziunea iraniană a difuzat imaginile ca fiind ale aparatului ultrasofisticat şi ultrasecret, care în momentul incidentului se afla în misiune – pentru CIA – de supraveghere a siturilor nucleare. Responsabili de la Teheran au ţinut să precizeze că Iranul „nu are nevoie de ajutorul Rusiei sau al Chinei” pentru a copia drona americană şi că cele două ţări – care alături de Coreea de Nord sunt principalii furnizori ai Teheranului de armament şi tehnologie militară – nu vor fi implicate în examinarea aparatului şi a fabricării lui de către Iran. În 2010, Teheranul a anunţat că lucrează la un
program de drone pentru misiuni de observaţie sau pentru atacuri invizibile, fără a da detalii despre performanţele acestora. Washingtonul şi-a exprimat în mai multe ocazii îngrijorarea privind acest program şi a impactului său asupra securităţii forţelor americane în zonă.
Interogat de CNN, John Pike, expert militar la grupul GlobalSecurity, a susţinut că Teheranul nu dispune de tehnologia necesară pentru a accede la informaţiile recoltate de instrumentele dronei.
Sistem rusesc de război electronic
Motivele prăbuşirii line a dronei fac obiectul unor controverse, Iranul afirmând că l-a doborât electronic, iar americanii evocând o pană. Există însă câteva semne îngrijorătoare în trecutul recent în ce priveşte capacităţile iranienilor de a interveni prin atac cibernetic. În octombrie, un virus informatic a infestat drone americane în Afganistan. Sisteme spion au fost detectate în sistemele de comandă şi de control fără ca misiunile să fie afectate la acea epocă, dar numeroase date au putut fi înregistrate. Piloţii dronelor se află la mii de km distanţă de aparatele lor şi fiecare avion fără pilot este teleghidat ca într-un joc video, de un „pilot” şi un operator, prin intermediul joy sticks-urilor şi al ecranelor de control, din Nevada, din clădirile bazei aeriene Creech.
Tot în octombrie, agenţia rusă RIA Novosti anunţa că, „în cadrul cooperării militaro-tehnice”, Rusia a furnizat Iranului echipamente de război electronic de tip 1L222Avtobaza şi a negociat furnizarea altui lot. Acest sistem activ pe bandele X sau KU din spectrul frecvenţelor intervenind pe o rază de acţiune de 150 km. Oficial, pentru a ocoli embargoul, Rusia nu a furnizat decât partea pasivă a dispozitivului Avtobaza, dar unii experţi subliniază că o parte ofensivă a putut fi adăugată în secret sistemului livrat.
Responsabilii americani au descris pierderea avionului invizibil drept un eşec, dar nu o lovitură fatală pentru programul dronelor invizibile. „Nu a fost niciodată vorba dacă vom pierde unul, ci când îl vom pierde.” Ei au precizat că CIA a utilizat tehnologii pe care îşi putea permite să le expună. Printre principalele preocupări se află faptul că Iranul ar putea folosi un avion intact pentru a examina vulnerabilităţile tehnologiei invizibile şi apoi să ia contramăsuri cu sistemele sale de apărare aeriană. Un altul este că China sau alţi adversari ar putea ajuta la extragerea datelor plecând de la drona din Iran, care ar putea dezvălui istoria zborului, ţintele de supravegheat şi alte capacităţi. Nu există informaţii dacă drona a fost programată să distrugă aceste date în cazul unei disfuncţionalităţi. Nu există o descriere a modului în care avionul a fost deturnat, iar responsabilii americani au respins afirmaţiile iraniene cum că ar fi fost doborât sau capturat printr-un atac cibernetic. Explicaţiile se află în potenţialul defecţiunilor tehnice. Avionul acoperă distanţe mari şi depinde de legăturile prin satelit.
Infiltrarea sateliţilor?
Wall Street Journal relata acum o lună că Hezbollahul a doborât o dronă israeliană folosind tehnici electronice. Buletinul american Devance Tech arată că iranienii şi aliaţii lor Hezbollah au descoperit cum să infiltreze sateliţii de telecomunicaţii criptaţi legaţi de avioanele fără pilot sau au utilizat un soi de vibraţii magnetice pentru a sabota sistemele electronice ale acestor avioane. Expertul militar Steven Trimbel subliniază în buletinul Flight Global, specializat în afaceri de aviaţie, că Iranul a obţinut recent sisteme de bruiaj contra radarelor transportate prin aer şi a radarelor ce captează rachete aer-sol.
Santinela invizibilă
RQ-170 Sentinel, construită de firma americană Lockheed-Martin, este o dronă de observaţie la mare altitudine, un aparat ultrasecret a cărui existenţă nu a fost recunoscută decât în 2010 de către US Air Force. Aparatul, realizat în aşa fel încât să fie nedetectabil, mai este cunoscut şi drept „Bestia din Kandahar”, după numele oraşului afgan unde a fost zărit pe un aeroport. RQ-170 este folosit de armata americană în cursul misiunilor din Afganistan, drona putând rămâne imobilă şi invizibilă ore întregi, la 15 km de sol. Dronele sunt folosite pentru a face fotografii şi imagini video şi au detectoare ce pot decela prezenţa izotopilor radioactivi. Potrivit experţilor citaţi de New York Times, echipele care pilotează dronele de la distanţă pot în mod accidental să piardă controlul aparatului.
Sentinel, alias „Bestia din Kandahar”, a fost folosită la Abbottabad, în Pakistan, în operaţiunea care viza capturarea lui Osama bin Laden şi în cursul căreia cel mai căutat terorist din lume a fost ucis.
Conflictul din umbră
Capturarea de către Iran a unui avion ultrasecret folosit de CIA dezvăluie noi indicii privind expansiunea operaţiunilor americane contra programului nuclear al Teheranului. Iranul acuză SUA sau aliaţii lor că duc o campanie de război cibernetic şi de sabotaj şi de asasinare a cercetătorilor iranieni. La rândul lor, SUA acuză regimul de la Teheran că ajută la uciderea militarilor americani în Afganistan şi a planificat asasinarea ambasadorului saudit la Washington. Apare progresiv faptul că există un conflict general mascat care este din ce în ce mai violent, explică Thomas Donnelly, fost oficial guvernamental şi expert militar în relaţii cu American Enterprise Institute. Iar Stephen Hadley, fost consilier pentru securitate naţională în Administraţia George W.Bush, declară că operaţiunile sectete sunt din ce în ce mai importante decât cred oamenii, dar „SUA vor trebui să utilizeze tot ce le stă în putere”. Pentru că, dacă Iranul continuă să sfideze rezoluţiile ONU şi nu pune frână ambiţiilor nucleare, conflictul silenţios poate căpăta dimensiuni periculoase. Folosirea de către CIA a dronelor în spionarea Iranului reflectă convingerea crescândă în sânul administraţiei Obama că acţiunile secrete şi presiunea economică exercitate cu grijă pot constrânge Teheranul să abandoneze ambiţiile sale nucleare, susţin foşti şi actuali responsabili americani. Mai ales că serviciile secrete occidentale demonstrează că Iranul a primit ajutor extern pentru a surmonta obstacolele în achiziţionnarea tehnologiei care poate duce la fabricarea armei nucleare, arată AIEA.
Strategia evolutivă a administraţiei cuprinde folosirea extinsă a dronelor invizibile cu control de la distanţă, asemenea celei care a fost deturnată în estul Iranului, ca şi alte eforturi secrete de colectare a datelor vizând programul nuclear iranian. Drona capturată face parte dintr-o flotă secretă de avioane invizibile pe care CIA le foloseşte în campania de spionaj şi care i‑au permis să ducă la bun sfârşit zeci de zboruri de recunoaştere la înaltă altitudine şi în profunzimea teritoriului iranian fără să fie detectate. Potrivit lui Art Keller, fost agent al CIA care a lucrat în Iran, „practic, este misiunea declarată a diviziei CIA pentru antiproliferare (a armelor nucleare) de a face totul pentru încetinirea programului iranian al armelor de distrugere în masă”.
Rezultate
Numeroşi experţi occidentali sunt convinşi că ingineri americani şi israelieni au introdus virusul informatic Stuxnet în programul nuclear iranian în 2010, arată Times, deşi ministrul Apărării al statului evreu, Ehoud Barak a respins speculaţiile privind existenţa unui război „clandestin” dus în Iran. Stuxnet a fost urmat de un nou-venit, Duqu, din aceeaşi familie şi care permite controlul ordinatoarelor de la distanţă.
Începe să se afle mai mult despre originile misterioasei explozii din 12 noiembrie la 46 km de Teheran, urmată la doar două săptămâni de alta. Iranienii evocă un accident, dar teza unui sabotaj pare de necontestat. Succesul acţiunilor subversive pare să convingă responsabilii SUA şi ai Israelului că ele pot fi o alternativă la o ofensivă aeriană masivă contra siturilor nucleare iraniene. Israelienii evocă eficacitatea grupurilor iraniene disidente ajutate şi finanţate atât de CIA, cât şi de Ierusalim. După viruşii Stuxnet şi Duqu, explozii puternice au lovit Iranul în inima uzinelor sale nucleare şi a depozitelor de rachete.
Sabotajul a fost atribuit grupului disident Oghab-E-Iran (Vulturul Iranului), fondat de Mehdi Rohani, fost general al forţelor aeriene ale şahului, exilat în străinătate alături de mai mulţi ofiţeri. Exploziile acreditează ipoteza că Israelul ar fi putut combina în această acţiune grupul de exilaţi MEK, Moudjaheedine-Khalq, care şi-a demonstrat eficacitatea dezvăluind locul siturilor mai multor mari instalaţii nucleare iraniene. Se ştie că MEK lucrează în colaborare cu CIA şi Mossad în operaţiuni ce vizează aceste situri nucleare. 
