L-am întâlnit pe „cel mai inspirat bibliotecar din lume“, așa cum a fost desemnat în urma unui concurs internațional desfășurat în acest an, la care au participat oameni din branșă de pe patru continente. Trăim vremuri în care pasiunea pentru citit se clatină, în detrimentul Internetului. Apreciați sunt cei care încă mai reușesc să atragă oamenii spre cărți. Campioană, din acest punct de vedere, s-a dovedit Crina Popescu, bibliotecar în comuna vâlceană Pietrari.
Ai un proiect prin care atragi oamenii din comunitate în biblioteca publică? Vrem să-l vedem și noi. Așa ar putea fi parafrazat mesajul concursului organizat de un consorțiu internațional de edituri. Ce trebuia să faci era să arăți o idee, deja pusă în practică, prin care dai culoare și viață spațiului dedicat literelor. Crina s-a înscris în concurs pe 18 iunie 2014, iar în ziua de 25 iunie a venit rezultatul. A participat cu un proiect demarat încă din 2012, numit „Fii fitness, nu fatness”. Adică, pe românește, mai bine să faci sport, decât să fii plinuț. S-a adresat în special femeilor care au nevoie de suplețe. Și iată că, în aproape doi ani, zice gazda mea, peste 60 de doamne și domnișoare din comuna Pietrari s-au înscris la orele de gimnasită desfășurate în incinta bibliotecii. Nu făceau doar mișcare. Au învățat ce înseamnă alimentația sănătoasă.
Voturi din toată lumea
Mai mult decât cuvintele, imaginile contează. Astfel că în concurs au intrat fotografii care să ilustreze ideile puse la treabă. Văd una dintre pozele făcute de Crina, postate pe propria-i pagină de Facebook. Femei îmbrăcate pentru sport, făcând mișcare în mijlocul cărților. Fotografiile participanților la competiție au fost postate pe rețeaua globală de socializare, lumea fiind invitată să voteze. Culmea e că cele mai multe biblioteci înscrise au fost din sfera academică. Dar iată că o bibliotecă mică, din România, câștigă detașat audiența pe Facebook, cu 954 de voturi. Din comentariile primite s-a văzut că voturile au venit din cele mai neașteptate colțuri ale Pământului. Pe locul secund, la distanță destul de mare, s-a clasat o bibliotecă din Pakistan, cu 805 voturi. „M-am înscris în competiție pentru a demonstra că exist”, spune femeia. Premiul cel mare e un e-reader de ultimă generație, cu ajutorul căruia aici, la Pietrari, cei interesați de ceea ce se întâmplă în lumea largă vor putea parcurge cărțile în format electronic.
Invitată în Franța
Probabil că nu e nimic nou sub soare dacă spun că românii sunt de multe ori mai apreciați peste hotare. Crina a fost invitată în acest an, mai precis între 18 și 20 august, la o conferință a Organizației Internaționale a Bibliotecarilor, care se va desfășura în Franța. Și asta după ce activitatea bibliotecii publice din comuna Pietrari a primit recunoașterea mondială. Atenție, de data asta este vorba despre un alt concurs, demarat anul trecut, șase biblioteci fiind apreciate ca fiind cele mai inovative din lume.
„Un om care împlinește vise”
Am întrebat-o pe Crina Popescu ce înseamnă să fii bibliotecar. Mi-a spus așa cum se vede pe ea însăși – „un om care împlinește vise”. Pentru că în biblioteca unde lucrează de 23 de ani vin tot felul de destine. Unii sunt șomeri și își caută un job, iar ea îi ajută să-și facă un cât mai eficient CV și să-l trimită unde cred ei că au șanse pentru o pâine. Dar sunt și fermieri care vor diverse echipamente, iar la bibliotecă fiind calculatoare și Internet e mai simplu să accesezi tot felul de site-uri specializate. Apoi sunt cei care lucrează pământul, având nevoie de subvenții, tot pe Internet completându-și documentația necesară. Nu pe ultimul loc sunt tinerii în căutarea unui rost în viață, poate o bursă de studii sau un sfat. Și mai sunt, evident, cei dornici să citească o carte. De la începutul acestui an, 600 de localnici au luat cu împrumut cel puțin un volum. Utilizatorii net-ului sunt mai mulți, cam 1.000 în fiecare lună. Dar asta e lumea în care trăim, iar biblioteca trebuie să se adapteze, consideră interlocutoarea mea. „Biblioteca trebuie să fie un loc viu, să dezvolți programe, să atragi comunitatea. Aici vin și copii, dar și oameni maturi”.
Omul și cartea care i se potrivește
Ești pentru prima oară în biblioteca din Pietrari. Cauți o carte. Dar nu știi ce anume să citești. Este important, sintetizez cele spuse de Crina, să discuți cu musafirul, să afli câte ceva despre personalitatea lui și despre gândurile care-l mistuie. Pentru că în acest fel îți vei da seama ce fel de coperți ar vrea să deschidă. „Chiar și dacă citește câteva rânduri dintr-o carte, dacă acele rânduri i-au răspuns la întrebările care îl frământau, atunci înseamnă că și-a îndeplinit dorința de a cunoaște sau poate de-a vedea lucrurile dintr-un alt unghi”. Crina se referă în acest caz mai ales la modul în care îi poți face pe oameni să iubească lectura. „Despre lectură pot spune că este o plăcere care se formează în timp. Este important ca omul să se întâlnească cu acea carte care să-l ajute. Eu sunt aici ca să fac această legătură între oameni și cărți”.
Moștenire din familie
Vorbește simplu, direct, dar din fiecare cuvânt îți dai seama de pasiunea care-i însoțește gândurile. A fost visul ei să lucreze în bibliotecă. Și, cu siguranță, nu întâmplător. Mama ei a fost bibliotecar școlar în Pietrari. Tatăl a fost profesor de istorie. „După ce am terminat liceul, în 1991, am dat concurs la Biblioteca Județeană Vâlcea. Se scoseseră la concurs posturi de bibliotecar cu normă întreagă”, spune cea care, completându-și tabloul, își amintește de copilăria petrecută printre cărți. Au urmat anii de facultate, Geografia fiind specialitatea aleasă. A fost destul de greu s-o conving să-mi spună toate astea, pentru că nu vrea să iasă în față. „Nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc despre mine. Dar acum sunt bucuroasă că se vorbește despre bibliotecă și comuna mea”, iată motivul pentru care mi-a deschis totuși ușa.
Sprijin de la Bill Gates
Lecția de profesionalism a Crinei Popescu arată că până și într-o comunitate mică, așa cum e Pietrariul, o comună cu 3.000 de suflete, în Vâlcea, nu departe de Horezu, poți construi o instituție care să funcționeze după cele mai înalte standarde. Pe lângă faptul că biblioteca are 10.000 de volume, totul aranjat într-un spațiu generos, ca întindere, în vecinătatea școlii, îți mai sar în ochi și celelalte dotări – patru calculatoare, imprimantă color și videproiector. Toate au fost obținute în condițiile în care femeia aceasta știe să facă un lucru esențial – să scrie proiecte. Asta a făcut ca biblioteca publică din Pietrari să fie printre primele beneficiare din România ale sprijinului Fundației „Bill și Melinda Gates”, în cadrul programului „Biblionet – lumea în biblioteca mea”.
Pasiunea e mult mai mare, în comparație cu salariul
Și când te gândești că doar femeia asta face totul în biblioteca ei. Inclusiv curățenie. Este unicul angajat al instituției. O întreb de salariu și nu se ferește să spună – 1.000 de lei. Are două fete mari și se mândrește cu ele. Nu știe încă dacă una din ele îi va călca pe urme. Ce își mai amintește este anul 2009, când biblioteca s-a mutat în sediul actual, pe atunci o magazie, recondiționată în numai câteva zile, cu sprijinul oamenilor din comună. Dar tot un program a fost la bază, de data asta cu bani românești, pentru îmbunătățirea condițiilor materiale din învățământului rural. Crina îmi spune despre proiectul „să călcăm ușor pe pământ”, de pe urma căruia a primit finanțarea necesară. „Am mutat toate cărțile în numai trei zile, cu ajutorul oamenilor din comună, al copiilor de la școală”, rememorează ea. A fost ceva de muncă, mai ales că între fostul sediu, din Căminul Cultural, și cel actual era o distanță de un kilometru și jumătate. N-a fost an, din cei 23 parcurși sub bagheta Crinei, în care la bibliotecă să nu se întâmple un eveniment. Prezentarea publică a noilor achiziții de carte, cluburi ale elevilor pasionați de istorie, pictură, lansarea unei foi volante cu scop educativ, numită „Vouă”, zile de lectură dedicate copiilor sau pensionarilor, promovarea costumelor populare cu specific local, echipe de recitatori, de teatru, de dans modern și popular. Și încă n-am enumerat totul.
Programul de vară al bibliotecii
Acum e vacanța de vară, dar la bibliotecă programul zilnic e plin de copii, de luni până vineri, câte patru ore. Nu e nevoie de înscriere, vine cine dorește. De fiecare dată găsești aici 20 sau chiar 30 de puștani. Au ce să facă, de la pictură și lecții despre reciclarea deșeurilor, până la dans sau desene animate văzute pe un ecran uriaș. „Azi am vorbit despre sinonime”, iar eu mă uit la copiii de vârsta gimnaziului care stau pe scaune, dispuse în cerc. Atmosferă destinsă, bibliotecarul părând mai degrabă din grupul copiilor, nu deasupra lor, în calitate de cadru didactic. Copiii stau aici până la ora 14.00, când fac schimb cu adulții. Vin mămicile lor. La fitness.
Orientarea profesională
Apropo de elevi, descopăr între programele de la bibliotecă și unul de care adolescenții au atât de multă nevoie – orientarea profesională. Dacă cineva îți pune cele mai bune întrebări despre tine însuți, poți descoperi lucruri de care nici nu bănuiai. Testul acesta înseamnă o aplicație de calculator folosită pentru elevii din Olanda. Un program destul de vast de care s-au ocupat, alături de Crina Popescu, încă doi profesori din Pietrari. Pentru că asta a însemnat nu doar scoaterea în evidență a vocației fiecărui copil în parte, dar și corecta gestionare a informațiilor obținute, la care se adaugă, în final, consilierea elevului, în așa fel încât el să primească cele mai bune sfaturi despre drumul pe care să-l urmeze în continuare, în funcție de ceea ce-i place să facă.
Pietrariul și setea de cultură
Să fie aici un pământ bun pentru cultură? Altfel nu poți să-ți explici, de vreme ce tradiția arată că încă din 1936 a funcționat o bibliotecă în Pietrari. Dar localnicii vorbesc de un așezământ mai vechi, într-o casă cu două camere, peste drum de magazia cu fructe a unui negustor, pe nume Chilibar. Toate aceste date fac parte din monografia comunei, realizată de cea cu care vorbesc acum. Viitorul apropiat? Cărțile, exclamă Crina Popescu. Și un nou proiect care poate însemna peste 1.000 de volume câștigate. „Biblioteca are tot timpul nevoie de alte cărți”. Pentru că în fiecare zi bate cineva la ușa cu povești și întreabă – „ce mai e nou?”.
