29.3 C
București
miercuri, 17 august 2022
AcasăLifestyleFoodCei 10 pe care curentul nu-i lasă reci

Cei 10 pe care curentul nu-i lasă reci

„Mai greu a fost prima oară. Eram îngrozit când ştiam că trebuie să merg pe un fir prin care trec 400.000 de volţi. Ajuns sus, îţi dai seama că e ceva ce nu vede oricine, poate doar piloţii de avioane. Te bate vântul, e toată lumea sub tine, vezi până-n Ucraina. Odată eram pe sârmă la 145 de metri deasupra Dunării şi o barjă a întors fix sub mine”, îşi descrie munca Paul Lucian (32 ani), unul din cei zece „electricieni zburători” de la SMART Sibiu, antrenaţi să se urce acrobatic pe firele de înaltă tensiune şi să repare defecţiuni ce nu pot fi remediate decât cu liniile în funcţiune. Fără aceşti băieţi, regiuni întregi din România ar risca să se cufunde în întuneric.

În momentul în care Lucian s-a conectat întâia oară la fire, s-a auzit „un bâzâit electric ca-n filmul Terminator” şi trupul i s-a electrizat, ajungând la potenţialul sârmei. De fiecare dată când merge-n patru labe pe cablurile de înaltă tensiune, Lucian se supune aceloraşi legi ca o pasăre care, ostenită de prea mult zbor, face popas pe firele electrificate şi totuşi nu se curentează. Însă ca să fie trăsnit e suficient să facă un singur gest greşit. O păţesc berzele, care, din cauză că au anvergura aripilor foarte mare (peste 2 metri), deşi nu ating firele, se comportă ca nişte conductori „vii” ce declanşează prin aer un arc electric între faze (n.r. – un fulger), trupurile carbonizându-li-se pe loc.

De 30 de ani, de când s-au desfăşurat primele lucrări sub tensiune în ţara noastră, nu s-a produs nici un deces. De ce? „Sunt cei mai disciplinaţi dintre electricieni. Este o disciplină pe care poate că doar în aviaţie o mai întâlnim. În orice moment omul care lucrează sub tensiune trebuie să conştientizeze tot ce este în jurul lui. La 400.000 de volţi orice gest necugetat, cum ar fi apropierea electricianului la mai puţin de doi metri de stâlp sau de orice are alt potenţial, înseamnă că e practic spulberat, din el nu mai rămâne nimic. E ca şi când ar fi o bombă pusă acolo. Cred că din cauza asta sunt şi mai tăcuţi şi mai uniţi, ca nişte frăţiori”, îi caracterizează pe băieţii de la SMART Ştefan Marin, inspector- şef la Transelectrica.

Salopetă antiradiaţii, la preţ de costum Armani

Lucrătorii sub înaltă tensiune se urcă „pe fire” îmbrăcaţi cu salopete din fibră de carbon care deşi la prima vedere seamănă cu nişte izmene spălăcite pot costa şi 6.000 de euro bucata, „cam cât un costum Armani” cum le place băieţilor să glumească. Încălţămintea e pe măsură, bocancii fiind 500 de euro perechea. Au şi accesorii: ochelari de soare cu vedere în ultraviolete ca să vizualizeze zonele în care conductorii groşi cât un baton de salam de Sibiu (4,5 cm în diametru) s-au încins atât de mult încât orice atingere înseamnă grave arsuri. Salopetele speciale pe care le poartă electricienii nu sunt menite să izoleze, ci să ajute sutele de mii de volţi să pună stăpânire mai uşor pe  trup: „Corpul omenesc nu conduce curentul uniform, de aceea costumul care e foarte bun conducător de electricitate are rolul de a egaliza potenţialul în fiecare celulă, din vârful degetelor până în creştet. Dacă n-ai purta această salopetă, sau aceasta ar fi defectă, ai simţi pişcături în tot corpul, mai ales la mâini şi genunchi, ca şi când te-ai curenta la o priză.

De aceea, ca să nu se corodeze fibrele şi să apară discontinuităţi în ţesătură, costumele se curăţă doar cu apă curată, fără  pic de detergent, iar stoarcerea lor e strict interzisă”, explică Iulian Vrabete, şeful unităţii operative SMART Sibiu. Salopeta este o veritabilă cuşcă Farraday, care menţine la zero valoarea câmpului electric în interior, îl ajută pe lucrătorul sub tensiune să-şi păstreze mintea limpede acolo, sus, pe fire: „Valorile câmpului electric la nivelul firelor de 400.000 de volţi sunt extrem de mari, ori s-a demonstrat ştiinţific că la valori foarte mari câmpul interferează cu undele cerebrale şi se produc şocuri în creier. Un om fără costumul respectiv expus la aceste valori poate să ia nişte decizii total nebuneşti. Odată, un electrician care lucrează de o viaţă în una dintre staţiile noastre de transformare a acţionat eronat un echipament. La cercetări s-a scuzat: „Mi-a luat Dumnezeu minţile”.

De fapt îi luase curentul electric minţile, fiindcă n-a purtat costum şi infima sa aură energetică, de numai un milimetru grosime, a fost perturbată de un câmp intens, cu raza de zeci de metri”, descrie efectul perturbator al reţelei asupra undelor cerebrale Ioan Rodean, directorul de proiect pentru lucrul sub tensiune al Transelectrica. Pe timpul verii lucrul „pe fire” e ispititor: „Te simţi ca un om care s-a urcat sus în munte la vârful Omu”, însă în sezonul rece e o nebunie: „Iarna eşti vai de capul tău, oricâte haine ai lua pe tine, sus te simţi ca şi când ai fi în pielea goală din cauza frigului şi vântului”… „Acum câţiva ani afară erau minus 17 grade, aveam nişte linii rupte, m-am urcat şi din cauza frigului şi-a efortului am simţit că mă sufoc, mi-am pierdut cunoştinţa şi când m-am trezit nu ştiam ce caut legat sus de sârmă. Când am ajuns la spital diagnosticul a fost infarct”, povesteşte Grecu Ioan Alexandru (57 ani), electrician cu mii de stâlpi urcaţi în cei 30 de ani de când lucrează la
înaltă tensiune.

Undiţa şi scara

Canadienii, polonezii şi nemţii îşi aşază electricienii pe cablurile de înaltă tensiune din elicopter, cu coarda, americanii îi urcă cu o platformă autoridicătoare cu nacelă. De vreo câteva luni, şi România are o asemenea maşină, al cărei braţ n-ajunge însă decât până la înălţimea de 22 metri. Ca să ajungă la firele mai înalte, electricienii folosesc o undiţă de pescuit şi o scară de 2 metri: „De nylonul undiţei legăm o funie electroizolantă prevăzută cu un scripete. Funia e trecută cu undiţa peste cablul de înaltă tensiune. Apoi, de un capăt al funiei legăm o scăriţă izolantă, confecţionată 100% din fibră de sticlă. Electricianul stă pe scară şi de la celălalt capăt al funiei altcineva îl trage pe scripete în sus, practic, ca pe un lift care urcă”, descrie metoda românească şeful SMART, Vrabete Iulian. Românii stăpânesc şi o altă tehnologie de căţărare pe fire – mai modernă – însă au interdicţie s-o folosească: „Cea franţuzească, în care, în loc de undiţa de pescuit, am putea să folosim arbaleta, dar n-am putut obţine aprobarea de la Poliţie, pentru că în România arbaleta e considerată armă silenţioasă şi nu ni s-a dat permis de portarmă”. 

Meteorologi de înaltă tensiune

În fiecare an, un elicopter închiriat de Transelectrica echipat cu camere video cu termoviziune survolează reţeaua de înaltă tensiune pe întreaga lungime de 9.000 de kilometri, ca să depisteze zonele în care firele sunt supraîncălzite, ciupite sau izolatorii ceramici sunt îmbătrâniţi. Coordonatele sunt transmise echipei de „intervenţii speciale” SMART Sibiu, care, în maşini de teren, bat coclaurile cu binoclul la ochi, ca să depisteze porţiunile în care izolatorii sunt afumaţi ori sparţi, semn că s-a produs un incident. Odată ajunşi la baza stâlpilor, electricienii capătă apucături de meteorologi: „Te duci la lucrare cu hidrometrul şi anemometrul. Nu se poate lucra la umiditate mai mare de 80%, deoarece conductivitatea electrică a aerului e mai mare şi creşte riscul de a fi trăsnit. Dacă eşti sus şi începe să plouă, ai 15-20 de minute să-ţi strângi jucăriile şi să te dai jos, fiindcă după ce încep să se ridice aburii din sol apar descărcări electrice locale pe suprafaţa firului şi nu-i bine să fii acolo”. Măsurarea vitezei vântului e importantă pentru că firele, unele dintre ele lungi de un kilometru, cum e cazul la traversarea Dunării în zona Isaccea, în momentul în care bate vântul au un balans mare şi nu se poate lucra în condiţii bune. Chiar şi când e calmă atmosfera nu scapă nelegănaţi, recunoaşte Ştefan Marin: „Ştiţi care e cea mai cumplită senzaţie când eşti la înălţimea aia? Să te uiţi pe cer şi să vezi cum norii luaţi de vânt circulă şi tu să ai impresia că pică stâlpul cu tine din mişcarea norilor. Primul impuls e să sari de acolo, credeţi-mă”. Băieţii de la SMART n-au timp de mofturi, că munca-i ţine ocupaţi: „Avem oameni care urcă pentru o lucrare şi trebuie să stea câte 4-5 ore la potenţial.”

Ţintaşii din Sinteşti şi berzele

Reţelele de înaltă tensiune au tot soiul de duşmani naturali. „Avem foarte multe intervenţii pe liniile care vin spre Bucureşti din Craiova şi trec prin zona Sinteşti. În satul ăsta sunt copii teribilişti care se distrează trăgând cu puşca în lanţurile de izolatori. Un lanţ de izolatori are 14-16 pălării ceramice. În momentul în care mi-a spart mai mult de 30% din pălării, oricând acel lanţ de izolatori se poate străpunge, ceea ce înseamnă că toată această tensiune de 400.000 V se scurge prin stâlp în pământ”, explică inspectorul Ştefan Marin. Durata normală de viaţă a unui izolator din porţelan e 50-60 de ani. În Dobrogea, din cauza berzelor, ajung să fie înlocuiţi şi o dată la 2-3 ani. Directorul sucursalei de transport a energiei Constanţa, Teodor Stoenescu: „Berzele care vin dinspre Bulgaria şi merg în Deltă se intersectează cu liniile noastre în zona Medgidia. Sunt nişte mlaştini pe-acolo şi ele se opresc şi mănâncă broscuţe în mlaştini şi ne mai fac greutăţi, că după ce-au mâncat bine se găinăţează pe izolatorii de pe stâlpi. Nici cu spălătorul sub presiune nu poate fi curaţat. Trebuie schimbat izolatorul, deoarece excrementele fac ca pălăriile ceramice să-şi piardă proprietăţile, începând să conducă electricitatea”. Nici schimbările climatice nu menajează magistralele de curent: „De la un timp sunt fenomene meteo cu care nu ne-am prea întâlnit. Am avut două vârtejuri în zona Cernavodă, ultimul în 2009, făcând să iasă centrala nucleară din funcţie. Turbionul a antrenat paie şi crengi şi le-a aruncat în liniile noastre de curent, micşorând spaţiul izolant încât s-a declanşat arc electric şi a picat linia.”

Salarii mici

Lucătorii de la înaltă tensiune câştigă lunar între 800-1.500 lei. Nu-i de mirare că, deşi au fost atent testaţi psihologic şi aleşi doar cei care nu-şi ies niciodată din pepeni, cam jumătate din ei au clacat: „Am pierdut mulţi băieţi din formaţia de lucru sub tensiune, deoarece au plecat în Spania unde au fost angajaţi numaidecât cu salarii de 2.000 euro de către companiile de electricitate Iberdola şi Endesa. S-au dus la bani şi e păcat. E aşa de greu să-i formezi ca să aibă curaj să poată lucra la 400.000 de volţi”, se amărăşte şeful lor, Iulian Vrabete. Chiar şi el, când i-a dus soţiei acasă un filmuleţ despre munca sa, cu scene rupte parcă din filmul „Spiderman”, în loc să primească laude, a fost muştruluit: „Voi pentru banii ăştia faceţi prostiile astea? Pentru atâta eu n-aş urca acolo”. Iulian Vrabete priveşte partea plină a paharului: „De un an sau doi am reuşit să le dăm un spor de lucru la potenţial. Până atunci nu aveau nimic-nimic în plus. Erau băgaţi în aceeaşi oală cu restul electricienilor”. Deşi nu  câştigă mult, cei zece electricieni zburători de la SMART Sibiu au altă consolare: „Se mândresc că sunt unici, că fac ceva ce nu mai face nimeni în România şi că în Europa sunt cu toţii numai 150.” 

1.500 lei este salariul maxim al unui electrician zburător

6.000 euro costă un costum de protecţie

Cele mai citite

Lituania și Danemarca cer interdicţia vizelor turistice pentru cetăţenii ruşi în UE

Miniştrii de externe din Lituania şi Danemarca au cerut miercuri adoptarea unei poziţii la nivelul UE privind interdicţia vizelor turistice pentru cetăţenii ruși, relatează...
00:00:47

VIDEO: Atacuri cu bombă și incendii provocate intenționat în Thailanda – Mai multe persoane rănite

Explozii și incendii au devastat miercuri (17 august) cel puțin 17 localități din sudul Thailandei, rănind șapte persoane. Atentatele cu bombă și atacurile au avut...
00:01:10

VIDEO: După interesul pentru Twitter, Musk glumește și spune că vrea să cumpere Manchester United

Fiind unul dintre cei mai bogați oameni de pe planetă, șeful Tesla, Elon Musk, este cunoscut pentru faptul că face risipă de bani. Recent,...
Ultima oră
Pe aceeași temă