26.1 C
București
vineri, 19 iulie 2024
AcasăLifestyleFoodCe ne-au învăţat crizele economice din ultimii 800 de ani

Ce ne-au învăţat crizele economice din ultimii 800 de ani

Pe 14 septembrie 1929, în publicaţia americană The Saturday Evening Post a apărut o reclamă care avertiza în legătură cu bulele financiare speculative, oferind exemplul din secolul al 18-lea al unui grup de francezi atraşi într-o schemă de investiţie în care şi-au pierdut banii, în comparaţie cu investitorul modern, care deţine mai multe informaţii şi poate evita capcanele din trecut. „Cât de diferită este poziţia investitorului astăzi!” anunţa cu entuziasm anunţul. La o lună de la difuzarea acestei reclame, bursa s-a prăbuşit.

 

„Toţi vor să creadă că sunt mai inteligenţi decât predecesorii lor sau investitorii mai săraci din ţările în curs de dezvoltare”, spune Carmen M. Reinhart, economist de la Universitatea din Maryland. „Aceşti oameni se înşală şi putem dovedi acest lucru”.

Reinhart şi colaboratorul său Kenneth S. Rogoff au petrecut ani de zile investigând mii de documente pentru a afla motivele eşecului în aproape un mileniu de crizele economice şi falimente. Ei au colindat subsolurile bibliotecilor, au răsfoit revistele îngălbenite ale călugărilor şi au implorat băncile centrale din întreaga lume să le ofere înregistrările pentru datoriile vechi de secole. Au înregistrat manual fiecare constatare, cifră cu cifră, într-un registru uriaş care este inclus în best seller-ul, „De data aceasta e diferit”, o reconstrucţie cantitativă a sute de episoade istorice în care persoane inteligente au luat decizii dezastruoase. Este o trecere în revistă panoramică, atât geografică cât şi temporală, care acoperă crizele din 66 de ţări din ultimii 800 de ani.

„Cercetare academică în macroeconomie pune pe primul plan coerenţa teoretică şi eleganţa şi lasă pe plan secundar investigarea datelor concrete”, spune Rogoff. Din acest motiv, spune el, aceasta nu a fost utilă în prognoza crizelor financiare sau la evaluarea modului în care s-ar putea ieşi din criză o dată ce aceasta s-a produs.

Deşi în trecut mulţi economişti au utilizat abordarea empirică, în ultimele decenii economiştii au glorificat lucrările care conţineau multe aspecte teoretice şi puţine exemple din realitate. De la Paul Samuelson, laureat al Premiului Nobel, care a arătat că o mulţime de teorii şi concepte fizice au analogii economice, specialiştii din acest domeniu vor să fie văzuţi ca oameni de ştiinţă care descriu şi descoperă legi universale ale naturii, susţine Richard Sylla, un istoric financiar de la Şcoala de Afaceri Stern din cadrul Universităţii din New York. Aceasta ar fi explicaţia pentru tendinţa de utilizare cu precădere a lucrărilor teoretice. O mare parte dintre aceste lucrări bazate pe teorie, spun criticii, este construită pe aceleaşi seturi de date demontate şi reasamblate, în general, doar din ultimii 25 de ani şi din aceleaşi câteva ţări bogate.

Criza economică recentă a adus din nou în centrul atenţiei abordarea pragmatică a profesorilor Reinhart şi Rogoff. „Toţi profesioniştii din acest domeniu au citit aceleaşi surse şi folosesc aceleaşi seturi de date. Toţi vorbesc cu aceiaşi oameni. Există o extrapolare infinită în această profesie”, spune Reinhart.

Una dintre glumele preferate ale lui Rogoff se potriveşte perfect sectorului economic: un beţiv care tocmai a ieşit dintr-un bar îşi dă seama că şi-a pierdut cheile. Se aşează în genunchi şi începe să le caute în jurul unui felinar. Un poliţist în întreabă ce face, iar beţivul îi spune că şi-a pierdut cheile. Poliţistul îl întreabă dacă este sigur că le-a pierdut în acel loc, la care bărbatul răspunde că şi le-a pierdut mai încolo dar le caută sub felinar deoarece doar în această zonă este lumină.

Cartea „De data asta e diferit” a fost publicată în septembrie anul trecut, în momentul în care lumea începea să se confrunte cu actuala criză financiară şi cu o pieţă de muncă instabilă.

Având în vedere acest context, probabil, nu este surprinzător că o carte, care susţine că a această criză este reeditarea unei crize din trecut şi nu o catastrofă nemaipomenită, a reuşit să devină un best seller. Până în prezent, aproape 100.000 de exemplare au fost vândute, potrivit editurii Princeton University Press. Totuşi, autorii nu au plănuit lansarea cărţii în acest moment oportun.

„Acum şapte ani când am început să lucrăm la această carte nu ne-am gândit că în momentul lansării o firmă de asigurări va da faliment ceea ce va declanşa o criză financiară globală, care va fi mediul perfect în care să vindem această carte”, spune Rogoff. „Dar presupun că observând modul în care lucrurile funcţionează, ne-am aşteptat ca indiferent de momentul în care va apărea cartea să existe în lume o criză de care să legăm apariţia lucrării”, a mai spus el.

Deşi cartea lor este un studiu nonideologic care se concentrează mai mult pe modele decât pe recomandări politice, a devenit un subiect interesant pentru dezbaterea privind creşterea recentă a datoriei publice.

Pentru a susţine apelurile lor pentru scăderea cheltuielilor guvernamentale, aceşti economişti citează avertismentele din carte legate de pericolele privind creşterea datoriei publice şi private. Analiştii de stânga au găsit rapid un contra argument spunând că austeritatea fiscală perpetuează şomajul şi i-au atacat pe economiştii care susţineau această idee, printre care şi Rogoff, care a fost pentru o perioadă director de cercetare la FMI.

În anii dinaintea şi în timpul mandatului lui Rogoff, criticii inclusiv proeminentul economist Joseph Stiglitz au acuzat FMI-ul de a avea o inima rece în abordarea doctrinară a lucrările sale în ţările mai sărace. La rândul său, Rogoff susţine că FMI-ul a făcut tot ceea ce putea pentru ţările cu probleme şi că abordarea pe care o propun criticii „ar fi făcut şi mai mult rău economiilor”.

Cartea „De data asta e diferit” se bazează pe o cercetare empirică şi nu este proiectivă, de aceea nu propune clasificări. Editorialistul New York Times, David Brooks, a lăudat munca celor doi autori deoarece oferă „cea mai bună explicaţie a crizei”. Din perspectiva lui Brooks, cartea „De data asta e diferit” este un studiu al istoriei, mai degrabă decât o lucrare de analiză economică, deoarece „este aproape în întregime lipsită de teorie”.

Această lucrare dovedeşte că istoria este un element important în studiul economic şi nu numai. Cartea a schimbat modul în care factorii de decizie politică abordează misiunea lor. Un oficial japonez din ministerul de finanţe i-a trimis lui Rogoff o scrisoare de mulţumire pentru că prin această carte „i-a învăţat pe japonezi ceva despre propria lor ţară”.

Keneth Rogoff, în vârstă de 57 ani, este în prezent profesor de economie la Harvard. Rogoff a studiat la Universitatea Yale din Statele Unite ale Americii şi a urmat masterul în economie la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. La vârsta de 25 de ani a devenit „maestru internaţional”, cel mai înalt titlu oferit în şah, dar a renunţat la această pasiune ca să se dedice studiilor economice. A fost membru în consiliul guvernatorilor Federal Reserve (FED), după care a fost numit director de cercetare la FMI. În această perioadă a început să colaboreze cu Carmen Reinhart, unul dintre cei mai influenţi economişti din lume.

Carmen Reinhart, 54 de ani, este în prezent profesor de economie la Universitatea Maryland. Reinhart a studiat economie la Universitatea Internatională din Florida, după care s-a înscris la masterul în acelaşi domeniu de la Universitatea din Columbia. A fost vicepreşedinte al băncii Bear Stearns pentru câţiva ani, iar din 1988 a început să lucreze la Fondul Monetar International. Reinhart a scris împreună cu Graciela Kaminsky lucrarea „The Twin Crises” care analizează legătura dintre sectorul bancar şi crizele valutare, folosind date din 20 de ţări. Din 2001, ea a devenit adjunctul lui Rogoff în departamentul de cercetare de la FMI.

 

 

 

 

Alexandra Jeles
Alexandra Jeleshttp://alexandra-jeles
Alexandra Jeles, redactor Rl online
Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă