Winnie Mandela va fi nevoită, dacă demersurile eşuează, să vadă pe marele ecran o poveste foarte apropiată de realitate. Aşa-numita “mamă a naţiunii” are o biografie plină de pete negre. Cine este acum Winnie? Este parlamentară, şefă a Ligii Femeilor din ANC (Congresul Naţional Africa, partidul de guvernământ). Are acum o viaţă politică mai puţin activă, dar umbra ei se lungeşte lugubru asupra unei bune părţi a societăţii, notează El Mundo, citat de Agerpres.
Biografia lui Winnie are o primă parte care invită la compasiune. În 1964, soţul ei, Nelson Mandela, a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Winnie a rămas singură cu doi copii, sub ameninţarea guvernului care îi folosea pentru a-i umili soţul care devenea tot mai popular. Au fost anii când Winnie a preluat lupta, revendicând întâi figura soţului, iar apoi pe cont propriu.
Atunci a început calvarul. Într-o noapte a anului 1969, poliţia a intrat în casa lui Winnie Mandela, care fără să fie judecată a fost trimisă la închisoare timp de 491 de zile în condiţii umilitoare. A fost acuzată de conexuni cu lideri ai partidului din exil şi a fost supusă unor umilinţe îngrozitoare. Terorizarea a continuat la 16 mai 1977, când poliţia s-a prezentat din nou în casa ei din Soweto deportând-o pe Winnie şi cele două fiice la Brandfort, un “township” ,un ghetou din statul Orange.
Un loc sinistru şi pustiu. Sunt anii în care s-a văzut de patru ori în 27 de ani petrecuţi la închisoare cu soţul ei Nelson. Distanţa şi absenţa îndelungată au făcut ravagii în această femeie care decide să aibă propria voce. În 1986, obosită de izolarea ei forţată la Orange, se întoarce la Soweto, sfidând guvernul tot mai slăbit al apartheid-ului şi lansând o campanie dedicată promovării asasinatelor negrilor colaboratori ai regimului. Masele au sprijint-o cu entuziasm.
Winnie s-a înconjurat cu o gardă pretoriană de orfani din township, aşa-numiţii “Mandela United Football Club”, care curând au devenit ucigaşi cu simbrie. Moartea la Soweto a unui tânăr de 14 ani de mâna acestui grup o va urmări în tribunale şi în conştiinţă pentru totdeauna. Tot pe atunci au început să se răspândească zvonurile privind infidelităţile şi activităţile ilicite ale soţiei liderului sud-african. Când Nelson a ieşit din închisoare în 1990, Winnie a venit la poartă să-l aştepte. A fost un gest simbolic: ea avea acum propria viaţă, în care el nu îşi mai găsea loc.
În 1996,cuplul a divorţat oficial. Iar după divorţ, Winnie s-a văzut implicată în tot felul de scandaluri. A făcut parte din primul guvern post-apartheid, ca ministru adjunct al artelor şi culturii, dar în decembrie 1997 a fost obligată să renunţe la candidatura de vicepreşedintă a ANC după noi dezvăluiri privind moartea băiatului din Soweto.
În 2003, “mama naţiunii” a fost acuzată de 43 de infracţiuni de fraudă cu credite bancare şi de furt. A fost condamnată la cinci ani de închisoare din care a executat opt luni. După revizuirea cazului de Curtea Supremă din Pretoria i s-au retras acuzaţiile de furt şi au fost menţinute cele de fraudă, dar nu s-a mai întors la închisoare. Un sfârşit trist, urmat de o perioadă de ostracizare pentru cea care a fost simbol al rezistenţei unei întregi naţiuni.
