Multe biserici din lemn, dovada continuitatii crestinismului in aceasta parte a lumii, stau sa se darame. In judetul Alba exista mai mult de 40 de astfel de biserici din lemn construite in urma cu sute de ani. O parte dintre ele au fost restaurate si se afla intr-o stare buna, altele sunt insa in pericol sa dispara complet.
Unul dintre cele mai valoroase monumente istorice de acest gen este biserica din Vidra, din Muntii Apuseni. A fost construita in anul 1712, in peisajul mirific al Tarii Motilor, si mai pastreaza inca pictura originala din 1790, realizata de unul dintre cei mai mari artisti romani ai veacurilor XVIII-XIX, Simeon Silaghi. Pentru aproape 300 de ani a fost locul de rugaciune al oamenilor de aici. In prezent are mare nevoie de restaurare. O campanie in acest sens a fost initiata de Uniunea "Muntii Apuseni", care spera sa stranga fondurile necesare lucrarilor de reparatii. Pictura si icoanele care impodobesc lacasul de cult sunt deosebit de valoroase, atat prin vechimea lor, cat si prin valoarea artistica.
Lacasuri de cult vechi din secolele XVIII si XIX
O poveste mult mai trista o are insa monumentul istoric similar din satul Gabud. Candva o capodopera, azi sfintii sai zac neputinciosi. Pastrandu-si frumusetea proaspata cu care i-a inzestrat harul zugravului acum aproape 250 de ani, glasul lor s-a stins o data ce a fost construita biserica noua. La Gabud, numele ctitorilor bisericii se mai pot citi inca pe peretele altarului: "Gheorghe Craciun si femeia sa, Simina", iar anul 1776 este momentul cand au sacrificat "toata cheltuiala" pentru construirea si impodobirea bisericii cu pictura si odoarele necesare. Initial, biserica de lemn din Gabud a fost ridicata in satul Gheja, localitate inglobata astazi orasului Ludus. Devenita peste un veac neincapatoare si luandu-i locul o biserica de zid, a fost vanduta credinciosilor din Gabud in 1874-1875. Calatoria – pe o sanie trasa de boi sau, cu barnele desfacute, in carute – s-a terminat pe dealul de la Gabud, unde asteapta si astazi, rabdatoare, lucrarile de restaurare.
Ceva mai bine pastrat este monumentul din localitatea Pianu de Sus. Biserica de aici dateaza din 1761, data mentionata in inscriptia cu litere chirilice pe grinda care desparte altarul de naos. A fost ridicata din lemn de brad, asezat pe o fundatie de piatra. In anul 1918, pentru a evita deteriorarea, s-a conservat altarul si o mica parte din naos, mutandu-se si clopotnita in aceasta parte pastrata. Pictura este executata pe panza lipita pe peretii din lemn. Nu se stie cine este pictorul care a realizat lucrarea, insa se presupune ca provine din Laz, localitate vecina unde a fost o vestita scoala de pictura. De-a lungul anilor a suferit mai multe lucrari de reparatii. A fost restaurata total in 1971-1972, pentru ca in 1997 sa fie schimbat acoperisul din sindrila. Astazi nu mai este folosita decat la diferite praznice sau cand biserica noua este in reparatii.
Pe cursul mijlociu al Vaii Ariesului, in comuna Ocolis, se inalta o alta biserica de lemn, aflata intr-o situatie delicata. Situata pe o culme a dealului de deasupra satului Runc, biserica a fost construita in 1733, dar a fost arsa in 1848 de catre administratia austro-ungara a Transilvaniei, drept pedeapsa pentru faptul ca mai multi locuitori ai satului au fost inrolati in armata lui Avram Iancu. Patru ani mai tarziu, bisericuta de la Runc a fost insa reconstruita. Tot din acea perioada dateaza si pictura din interior. Peretii au fost acoperiti cu o panza din canepa, tesuta de credincioasele din sat, pe care doi mesteri zugravi ai zonei au realizat pictura. Potrivit documentelor bisericii, este vorba despre Ioan Cuc din Lupsa si Constantin Giurgescu din Runc. Printre icoanele cu sfinti, cei doi mesteri au pictat si cateva scene cu diavoli, realizati intr-o maniera aparte. Una dintre scene reprezinta un diavol inlantuit de Sfantul Haralambie.
O alta pictura, situata fata in fata cu altarul, reprezinta Judecata de apoi, in care cativa diavoli imping un grup de femei dezbracate spre gura unui peste. Specialistii spun ca, in general, diavolii erau reprezentati sub forma personajelor considerate dusmani ai comunitatii. De multe ori acestia erau pictati ca "jidani" sau ca turci. Bisericuta de la Runc, construita in forma de nava, cu doua intrari, este monument istoric. Pictura din interior se deterioreaza insa de la un an la altul, in lipsa unui program de restaurare.
La aproape 100 de kilometri distanta de Ocolis, pe culmile Apusenilor si la izvoarele Ariesului se afla biserica "Inaltarea Domnului" din Arieseni, ridicata in anul 1712 si pictata in anul 1829 de maestrul Mihai din Abrud. Lacasul nu mai este folosit in prezent, motiv pentru care a cunoscut o deteriorare fara precedent in ultimii ani. Putin mai jos cu aproximativ 10 kilometri regasim, in comuna Garda de Sus, biserica de lemn "Nasterea Sf. Ioan Botezatorul" – monument istoric ce dateaza din anul 1792. Biserica si pictura veche de 200 de ani, apartinand aceluiasi celebru mester Simeon Silaghi, a fost inclusa intr-un proiect de restaurare in valoare de 250.000 lei, insa banii au fost alocati cu mare intarziere. Pictura de aici dateaza din anul 1804 si este valoroasa atat din punct de vedere istoric, cat si artistic deoarece a fost pastrata integral.
Cea mai veche biserica, ridicata acum 300 de ani
Cea mai veche dintre toate bisericile de lemn din aceasta zona a Apusenilor, dar si din Transilvania, este monumentul de pe teritoriul comunei Lupsa. Este, in acelasi timp, si cel mai bine pastrat dintre toate, desi este mai vechi cu aproape 300 de ani decat celelalte. Lacasul a fost intemeiat de ieremitii retrasi aici si ascunde multe dintre secretele vietii mistice din zona: veneratia Sfantului Nicolae si surprinzatoarea iluminare de natura renascentista a cnejilor locali. Conform unui document publicat la Blaj, in 1900, pe asezamantul respectiv a fost ridicata biserica de lemn a Manastirii Lupsa, in anul 1429, ocrotita de Sfantul Nicolae, "preferat" al locuitorilor Vaii Ariesului in secolele XIV-XV. Potrivit calugarilor, lacasul monahal a fost dezvoltat cu ajutorul cneazului Candea din Lupsa si ar putea fi rodul unei perioade de inflorire a cnezatului de pe Valea Ariesului.
De altfel, o hotarnicie din 1427 mentioneaza ca un deal situat in hotarul cnezatului Lupsa se numea semnificativ Muntele Calugarului. "Dupa randuiala ortodoxa, in jurul bisericii s-a consolidat apoi obstea monahala. Numeroase chilii adaposteau pe atunci vietuitorii manastirii", se arata intr-o prezentare afisata la intrarea in bisericuta. In 1694, prima restaurare cunoscuta a bisericii lasa in urma un tavan de factura renascentista si o inscriptie in limba latina, care reprezinta prima atestare documentara a bisericii. Biserica a fost trecuta, la un moment dat, pe lista constructiilor care urmau sa fie daramate de catre Imperiul Habsburgic. Trimisul Curtii, generalul Bukov, a vrut sa o incendize, insa a fost rugat in genunchi de catre episcopul unit Petru Paul Aron sa o crute. Dupa insistentele acestuia, la 9 octombrie 1762, a fost declarata "per antiquum", o bijuterie a coroanei imperiale, si nu a mai fost daramata. Cativa ani mai tarziu, acolo functiona singura scoala din regiune si una dintre primele din Transilvania, dascali fiind egumenul Pahomie si ieromonahul Silvestru. Unitatea de invatamant a functionat in tinda lacasului monahal pana in 1848, cand a fost mutata in sat. In prezent, bisericuta este cea mai importanta componenta a ansamblului monahal ortodox de la Lupsa.
» Proiect de restaurare doar pentru opt biserici
Necesitatea restaurarii unor lacasuri de cult din lemn a fost recunoscuta si la nivelul administratiei judetene din Alba. Consiliul Judetean a inclus opt biserici intr-un proiect de restaurare ce a fost demarat la inceputul anului 2008. Este vorba despre bisericile din Arieseni, Ghirbom, Silea – Fartu, Turdas, spalnaca, Valea Larga, Salistea si Pianu de Sus. "Cele opt lacasuri de cult propuse spre finantare au fost selectate de o comisie formata la nivelul Consiliului Judetean Alba, tinandu-se cont de gradul de degradare, importanta istorica, artistica si zona turistica in care se afla", a declarat Ion Dumitrel, presedintele Consiliului Judetean. Celelalte biserici din lemn aflate in pericol de degradare sunt nevoite insa sa mai "astepte" pana cand autoritatile vor gasi resursele financiare necesare.