Afacerile din învăţământul preuniversitar privat din România au crescut de aproape trei ori în ultimii 9 ani, având şanse să atingă nivelul de 200 de milioane de lei în 2019. În opinia psihologul Alexandru Pleşea, există câteva diferențe care merită observate într-un regim privat și unul de stat. Acestea se pot verifica prin simpla observație la comportamentul copilului și cel al profesorului sau educatorului, și anume:
Comportamentul copilului: lipsa de răbdare, de atenție – concentrare, lipsa de reacție sau răspuns la noi jocuri care apar, de timpul de stat pe telefon, lipsa de creativitate în noi jocuri, de intrat în discuție cu alți copii sau nu. Aceste atitudini se pot observa și ele sunt un semn pentru dezvoltarea copilului. În acest caz, adulții ajută copilul prin implicare activă constantă.
Comportamentul educatorului: se face prin observarea față în față, în ședințe cu părinții și prin discuție liberă: Dacă menține atenție la ce îi spui sau îl rogi, mișcarea ochilor și mâinilor, zâmbetul sau aprecierea pe care o face față de alți copii, reacția sau răspunsul la sugestiile sau mențiunile părintelui, atitudinea emoțională față de copii și față de el însuși sau față oamenii din jur.
“Școlile de stat îl învață pe copil cum să se încadreze în societate, să ia parte la competiție sau concurență, să memoreze mecanic, să se încadreze în legile și regulile școlii și să mențină ordinea generală, cât și comportamentul îndoctrinat de către educatori în ceea ce îi privește pe colegi. De cealaltă parte, școlile private îl învață pe copil cum să învețe, cum să găsească singuri soluții la probleme, cum să se raporteze emoțional la lumea din jur, îmbină învățatul prin funcția emoțională și cea rațională simultan, învață cum să investească încredere în alți copii sau în adulți, învață să piardă și să fie ok cu asta, nu promovează concurența sau competiția și nici bârfa”, conchide specialistul.
