După 5, 10, 15 sau 20 de ani de căsătorie, viața te aduce în fața unei noi schimbări. Văzut din afară, de familie, prieteni, colegi, divorțul reprezintă cea mai bună alegere realizată de tine, până în prezent. Îți câstigi libertatea și poți face majoritatea lucrurilor pe care le-ai visat. Dar nu puteai să le faci și înainte de divorț, în doi? Nu, pentru că mariajul era toxic și cu cât mai toxic era cu atât mai tare te scufundai în tristețe.
Pe ce se bazează supărarea ta? Pe actul de divorț în sine, pe stigmatul social, pe lipsa partenerului de lângă tine, pe incapacitatea ta de a realiza la infinit compromisuri? Pe toate cele de mai sus și in mod special pe noul tău statut: singur în lume. Vei putea fi atacat verbal de cei din jur, în baza noului tău statut? Categoric da. Răutatea este mare. Vei intra in categoria oamenilor liberi și fericiți ce iau viața de la început, lângă oameni noi și mult diferiți în tot și în toate de fostul partener? Parțial da. De ce doar parțial? Pentru că nu vei avea cum să te concentrezi asupra senzației libertății, prins fiind în tristețea apărută drept răspuns la toate momentele tale de supunere din căsnicie. Momente ce astăzi nu valoarează nimic. Timpul pierdut în căsnicie nu ți-l dă nimeni înapoi. Este frustrant să conștientizezi asta.
Cu ce rămâi după divorț? Cu obligativitatea respectării programului de vizită al copiilor, cu rate și cu tristețe. Multă tristețe. De ce a apărut tristețea în viața ta, fix după divorț? Tristețea reprezintă un răspuns al neputinței tale. O formă de apărare împotriva dinaminicii cursului vieții. Cel mai important autosabotor întâlnit vreodată.
Cum te lupți cu tristețea? Intelegând totalitatea surselor de apariție și alimentare a ei. De ar fi așa de simplu, nu am mai avea nevoie de nimeni în jur și după o perioadă de cautare și regăsire tristețea ar dispărea. Doar că lucrurile nu stau așa. Privind divorțul drept stigmă, drogurile, alcoolul, dependență sexuală devin familia ta nouă. Tristețea stă în spatele fiecărei dependențe. Și atunci care este noul tău statut? Divorțat, trist și dependent.
Ce ai putea face mai rău decât faci în prezent? Să încerci să te împaci cu fostul partener. De ce acest gest este văzut drept negativ? Simplu și clar: nu poți repara prin compromis, într-o lună ce nu ai fost capabil să repari în ani. Iar aici apare disonanța. În funcție de calitatea umană a fostului tău partener, repararea relației este posbilă și lucrurile din cuplu sunt restartate sau fostul partener te transformă într-un sclav, utilizând de la tine toate resursele.
Odată ajuns la divorț, nu lua în calcul împăcarea. Tristețea ia în locul tău decizia asta. Chiar este o decizie contestabilă.
Cu ce te alegi psiho-emoțional după divorț? Cu dorința de a te schimba, cu frica de nou și cu un nou statut. Care? Invalid dar în cautare. De ce invalid? Handicapul emoțional apărut după divorț, în mintea ta, conține rușine, rușine și tristețe. Tu l-ai adus în minte, tu trebuie să-l alungi. Cum alungi iluzia din gânduri? Aducând toate elementele ce o formează, în prezent. Iar în prezent iluzia se v-a lovi de cea mai bună formă a ta. Dorința de schimbare a stat la baza transformării tale. Frica de nou a devenit factor motivant al existenței. Invaliditatea a dispărut. Ce a mai rămas? Cautarea!
Ce cauți având un statut ingrat? Ingrat? Nu este adevărat. Statutul nu este ingrat ci atrăgător. Sunt mii de parteneri ce caută această calitate la cei din jur. De ce? Divorțul maturizează. Este clar că subiectul trecut printr-o căsnicie este îndeajuns de abil ca să nu mai comită același tip de greșeli și îndeajuns de responsabil să își dorească și mai multe clipe perfecte. Există clipe perfecte într-un cuplu? Ele sunt rare, în prima căsătorie și recunosc că de la a doua căsătorie în sus, partenerii luptă să formeze càt mai multe clipe memorabile. Cu ele vor rămâne în minte și suflet.
De ce nu ești matur în prima căsătorie, doar te însori, faci copii, treci prin viață, muncești? Prima căsătorie rar mulțumește. Subiectul descoperă cum funcționează în tandem. Apare în viața lui copilul, se sperie și simte că trebuie să fie mai bun decât propiul Tată. Presiunea este mare. A doua căsătorie relaxează, până la prima ceartă îngrozitoare. Și imediat după alegi: rămâni sau divorțezi a doua oară.
Depresia ce apare după divorț, sacrifică tot ceea ce mai rămăsese uman în tine. Soluția la care trebuie să faci apel ca să redevii uman este reprezentată de acceptarea matură a unei noi vieți. Un nou partener. O nouă casă. Un nou început.
