Cauzele depresiei. Augmentarea realității de către depresie

Dacă depresia ar avea chip, cu siguranță Dictatorul ar fi norocosul câștigător. Mincinos, dual, profund bolnav. Depresia închide amintiri, izolându-le de noi și impune o minciună drept adevăr.

Share

Psiholog Radu Leca 0 comentarii

Actualizat: 21.02.2021 - 12:07

În articolul prezent răspundem la patru întrebări: cum recunoaștem cauzele depresiei, cum facem diferență între ce este real și ce este fals în mintea noastră, cum manipulăm depresia, cum construim cea mai bună variantă combativă a noastră?

De ce am construi o variantă net superioară a noastră respectând modelul combativ? Ca depresia să nu poată evolua în noi. Atât timp cât nu există cauze hormonale, sursele depresie, sunt anulate, de varianta combativă și impunătoare a noastră. De ce? Depresia are strategie personală de lucru. Se retrage, atacă, domină, în funcție de situații, evenimente, acțiuni, persoane întâlnite de către subiect.

Depresia este un simbiot ce se lipește de gazdă, și care în timp ajunge să conducă gazda. Care sunt pericolele, la care se expune subiectul depresiv? Primul și cel mai important este reprezentat de izolarea în tăcere și tristețe. Se îndepărtează de Universul real, plonjând în Universul personal? Da! Motivația oficială este simplu exprimată: vreau sa mă regăsesc, sa fiu doar eu cu mine, sa fiu lăsat în pace, simt nevoia sa fiu singur.

Iar ca și argument secundar, moderat ca valoare, depresivul utilizează următoarea baterie de răspunsuri predefinite “Am așezat mai presus de mine, oameni ce nu meritau timpul meu”, “Începând de astăzi mă ocup mai mult de mine”, “Simt nevoia sa înțeleg cum este sa fiu numărul unu, pentru mine”. Crede în ceea ce afirmă? Din tot sufletul. Psihologului rămânându-i, în timp, posibilitatea să demonteze aceste răspunsuri predefinite.

O reîntoarce falsă la sine, izolează emoțional, rupând de realitate, subiectul depresiv. Simte depresivul ca se întoarce la sine? Da. Întoarcerea la sine este reala? Nu! Falsul este descoperit în timp de depresiv, cu ajutorul și în prezenta psihologului acreditat COPSI.

Augumentarea realității de către depresie

Al doilea pericol la care se expune depresivul, este reprezentat de augmentarea realității. Ce înseamnă augmentarea realității, realizată de o persoana diagnosticata cu depresie? Pentru un om obișnuit, absolut nimic, dar pentru un terapeut reprezintă baza informațională de la care pleacă în lupta cu depresia. O modificare în timp real a sistemului personal de valori, a imaginii de sine, a câmpului decizional. Respectiv: în ce crede subiectul, ce alege sa vadă subiectul și cel mai important ce decizii ia subiectul.

Această falsă augmentare de realitate, trimite în trecut, într-un confort patologic, depresivul. Totalitatea proiecțiilor sale, realizate în timp, îl sabotează. Cum se realizează asta? Presupunem ca în urma cu 15 ani subiectul se simțea confortabil, nerealizând nimic. Depresia îi aduce aminte de aceasta proiecție și gazda imediat copiază, punând în aplicare proiecția. Rezultatul? Rezultatul este ușor de anticipat. Responsabilitatea dispare. Ce rămâne in locul responsabilității? Falsul confort si îmbrățișarea “evoluției”.

Depresivul privește involuția sa neasumată ca evoluție totala? Evident.

Al treilea pericol la care se expune depresivul, este îndepărtarea de sine. Îndepărtarea de sine nu este un rezultat? Ba da. Al depresiei, Familia formulează o întrebare simplă, obiectivă si categorică, de forma: își mai aude depresivul nostru, gândurile? Categoric nu. Gândurile lui au fost înlocuite de tristețe si tăcere. Cum poate familia sa ajute, să susțină si să contribuie la aducerea din întuneric către lumina a celui iubit? Răbdarea este cuvântul ce definește poziția familiei in fata bolii.

Cum putem manipula depresia?

Prin construirea unei variante combative, a noastră/a sinelui. Pare un nonsens, dar nu este. Dacă subiectul diagnosticat cu depresie înțelege că singura șansă ca să iasă din depresie este să lupte, prima lui întrebare o să fie următoarea: cum pot să lupt cu ceva în care nu cred?

Și aici intervine psihologul. In interiorul cabinetului de psihologie, în baza încrederii și a formării unei relații fantastice, depresivul află cum poate lupta cu boala, cum o poate domina și în mod special cum se poate apăra de ea.

Doar in aparență soluționarea depresiei depinde de subiect. Încărcând pacientul cu responsabilitatea bolii si motivândul des si greșit (sub forma: esti mai bine, bravo, vezi ca poti, ti-am spus eu, esti aproape bine), nu facem altceva decat sa il demotivam. Dragostea si răbdarea sunt cheile mentale ce deschid motivația "de mai bine". Motivația de mai bine se bazează pe acceptarea tulburării și pe multiplele încercări de soluționare a ei.

Psiholog Radu Leca

Comentarii