Un studiu recent a dezvăluit o descoperire neașteptată despre mirosul mumiilor egiptene antice. Cercetătorii de la University College London și Universitatea din Ljubljana au analizat olfactiv nouă mumii vechi de până la 5.000 de ani, aflate în Muzeul Egiptean din Cairo.
Cum miros mumiile
Spre surprinderea lor, mumiile nu emană mirosuri neplăcute, ci au arome descrise drept „lemnoase”, „condimentate” și „dulci”, cu note florale subtile. Acest lucru se datorează în mare parte substanțelor folosite în procesul de îmbălsămare, cum ar fi rășinile de pin și ienupăr.
Cecilia Bembibre, directoarea de cercetare la Institutul pentru Patrimoniu Durabil din cadrul University College London, a menționat că, de-a lungul timpului, literatura și cinematografia au sugerat ideea că mirosul mumiilor ar putea fi respingător sau chiar periculos.
Însă studiul realizat de echipa ei demonstrează contrariul: procesul de îmbălsămare din Egiptul Antic nu avea doar un scop de conservare, ci și unul spiritual, mirosurile plăcute fiind asociate cu puritatea și divinitatea, în timp ce putrefacția simboliza corupția și degradarea.
Pentru a realiza această cercetare, oamenii de știință au folosit atât o echipă de „snifferi” umani, cât și tehnologie avansată pentru a detecta compușii volatili din aerul din jurul sarcofagelor. Analiza a permis identificarea sursei mirosurilor, fie că era vorba de substanțe originale din procesul de mumificare, de pesticide moderne folosite pentru conservare sau de semne de degradare biologică, cum ar fi bacteriile și mucegaiurile.
CITEȘTE ȘI – Pe Lună au apărut două canioane ce sunt comparabile cu Marele Canion din America de Nord
Unul dintre aspectele îmbucurătoare ale studiului a fost constatarea faptului că mediul din muzeu este unul adecvat pentru păstrarea în bune condiții a mumiilor, fără semne evidente de degradare microbiană.
Matija Strlič, profesor de chimie la Universitatea din Ljubljana, a explicat că metoda utilizată pentru analiza aerului din jurul mumiilor poate oferi indicii valoroase despre statutul social al defuncților.
Mirosurile emanate pot sugera ce tip de rășini și uleiuri au fost folosite în procesul de îmbălsămare, ceea ce poate indica apartenența la o anumită clasă socială, deoarece doar elitele beneficiau de tratamente sofisticate. Această tehnică non-invazivă ar putea deveni un instrument esențial în studiul altor artefacte istorice.
Barbara Huber, cercetătoare la Institutul Max Planck pentru Geoantropologie din Germania, a apreciat studiul și a subliniat importanța acestuia pentru conservarea mumiilor. Totuși, ea a atras atenția că mirosurile detectate astăzi nu sunt neapărat cele originale, deoarece procesele chimice petrecute de-a lungul mileniilor, precum evaporarea și oxidarea, au alterat compoziția inițială.
Într-un proiect anterior, Huber a analizat reziduurile dintr-un recipient care conținea organele mumificate ale unei nobile egiptene, reușind să identifice ingredientele folosite la îmbălsămare și să le lege de posibile rute comerciale antice. Ulterior, în colaborare cu un parfumier, a recreat o variantă modernă a acelui parfum, numit „Mirosul Eternității”, pentru o expoziție din Danemarca.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
