20.1 C
București
sâmbătă, 18 septembrie 2021

„Cum reparăm PNDL?”: Lipsa unei strategii naționale împiedică PNDL să atingă ținte clare

Aceasta a fost una dintre concluziile pe care participanții la o dezbatere organizată miercuri de Expert Forum (EFOR), cu ocazia lansării raportulului „Cum reparăm PNDL?”, le-au formulat.

Deși majoritatea participanților au avut cuvinte de aprociere cu privire la PNDL, considerându-l un program necesar, vorbitorii în cadrul dezbaterii au atras atenția cu privire la câteva deficiențe ale acestuia.

Lipsa unui strategii și a unor ținte  

Printre problemele ridicate în cadrul dezbaterilor a fost aceea a lipsei unei strategii naționale și regionale de dezvoltare a infrastructurii. Vorbitorii au atras atenția că unele proiecte s-au realizat la nivel local, însă ele au ridicat probleme de oportunitate când au fost privite la nivel macro. 

„Recunoaștem necesitatea și beneficiul pe care îl aduce în societatea românească. Trebuie să remarcăm că fundamentarea nu s-a bazat pe o inventariere exhaustivă, completă a nevoii, astfel încât să știm în fiecare moment în ce stadiu ne aflăm cu implementarea acestui program, cât s-a realizat din ce s-a planificat, ce s-a acoperit și ce mai avem de făcut. Practic, noi am remarcat lipsa unor ținte clare ale programului și nu s-au definit indicatori de evaluare a nivelului de performanță astfel încât să putem avea o apreciere cât mai obiectivă cu privire la îndeplinirea țintelor programului,” a remarcat reprezentantul Curții de Conturi, Aurelian Vrânceanu, pe parcursul dezbaterilor.  

El a subliniat că lipsește o linie strategică coerentă și pe termen lung care să facă parte din strategia de dezvoltare a României, ceea ce poate să ducă la o lipsă de coordonare a programelor. Reprezentantul Curții a spus că mai există și alte programe, iar pe anumite proiecte locale apar și suprapuneri.

La rândul său, Valeria Tudora, expert în achiziții în cadrul EFOR, a subliniat că ar trebui să existe o strategie regională, nu una locală cu privire la implementarea acestui program. „La modul cum sunt fragmentate aceste UAT-uri, realizăm investiții care sunt supradimensionate pentru o comună, dar gândite regional ar fi bine să fie implementate”, a spus ea.

Lipsa unei monitorizări 

 

Atât reprezentanții Expert Forum, cât și participanții la dezbatere au remarcat lipsa unei monitorizări a implementării proiectelor din cadrul PNDL 1 și PNDL 2, iar unii dintre ei au sugerat că ar fi chiar necesară ajungerea la maturitate a proiectelor începute înainte de  a porni unele noi în cadrul PNDL 3, chiar dacă politic se dorește demararea celei de-a treia etape. 

Reprezentantul Curții de Conturi a menționat că apreciază la modul general implementarea PNLD pentru că el face posibilă dezvoltarea infrastructurii și faptul că 75% dintre banii alocați au mers către unitățile administrativ teritoriale comunale (UATC).

„Este mai degrabă un program de asistență socială pentru UAT-urile care au capacitate financiară redusă. Scopul nobil este de a avea mai multă infrastructură în România. Monitorizarea ex-post este relativ redusă și nu se cunoaște care e impactul investițiilor. Cel puțin la nivel de nivelul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, nu avem date statistice clare astfel încât să cunoaștem concret care e impactul programului, prin însumarea impactului socio-economic al fiecărui proiect în societate”, a menționat Vrânceanu.

O problemă importantă în acest sector a fost însă și aceea a raportărilor pe care EFOR a menționat-o și în document: raportările întârziate, incomplete sau chiar lipsă. EFOR a subliniat că și în cadrul raportului prezentat pot exista discrepanțe din cauza faptului că beneficiarii nu își îndeplinesc obligațiile din motive care țin de lipsa de capacitate, de înțelegere a modului în care funcționează programul, din lipsă de interes ori din reavoință.

„Dar acest fapt se reflectă în faptul că nimeni nu știe cu precizie la un anumit moment câte proiecte sunt finalizate sau unde sunt problemele. Ministerul poate afla după mai multe luni sau chiar ani că s-a terminat un proiect, conform proceselor verbale transmise. O verificare a proiectelor se face de către Inspectoratul de Stat în Construcții, dar această etapă a procesului nu înseamnă neapărat că avem la dispoziție o bază de date corectă și clară, care să reflectă implementarea programului”, se arată în raportul EFOR, întocmit de expertul Septius Pârvu.

Pe de altă parte, autorii arată că nu există astăzi o platformă care să centralizeze constant datele din PNDL. Potrivit informații puse la dispoziție de MDLPA, se lucrează la o platformă online care să ajute la centralizarea informațiilor în format electronic şi care ar putea fi gata spre sfârșitul anului. „Un astfel de instrument necesită însă și modificări legislative care să oblige primarii și funcționarii să îl folosească; altfel vom avea o încă o platformă de care administrația locală nu se va atinge”, remarcă experții.

În acest moment, procedura după care se lucrează se bazează pe procesele verbale de recepție a lucrărilor care trebuie transmise la Minister. Toate aceste date se strâng pe hârtie, iar funcționari din cadrul Ministerului le introduc manual în baza de date.

 

Stadiul de implementare

 

Raportul EFOR a pus pe tapet și problema implementării proiectelor începute și a arătat că un număr foarte mare este încă nefinalizat.

Potrivit documentului, între aprilie 2015 și decembrie 2020 au fost semnate contracte cu autorități locale pentru 11.753 de proiecte, dintre care 4.511 în PNDL 1 și 7.242 în PNDL 2. Finanţarea şi cheltuirea sumelor arată ca mai jos. În prima etapă au accesat proiecte 2.331 de UAT-uri, iar în PNDL 2 un număr de 2.908 UAT-uri, fără a lua în calcul consiliile județene.

Datele furnizate de MDLPA către EFOR arată că 5.989 de proiecte sunt finalizate din punctul de vedere al deconturilor, iar pentru 5.124 există și informații privind anul finalizării (pentru restul se specifică doar procentul 100%). Alte aproape 3000 sunt finalizate în procent de peste 50%.

Problema a fost remarcată și de reprezentantul Curții de Conturi. „Deși a pornit extrem de ambițios, (…) suntem încă într-un stadiu intermediar. Mai avem încă peste 1.500 de proiecte din PNDL 1 care nu sunt finalizate, iar din PNDL 2, la finalul anului 2020 doar o treime erau finalizate, deși ele ar fi trebuit să fie finalizate aproape în întregime”, a spus Vrânceanu.

Pe de altă parte, experta EFOR Valeria Tudora a adăugat că ar trebui insistat pentru finalizarea proiectelor începute, înainte de demararea PNDL 3. „Eu cred că ar trebui să finalizăm ce s-a început până acum. Eu cunosc investiții care s-au început de multă vreme și care nu s-au finalizat tocmai din cauza diferențelor de preț care au apărut, a actualizărilor impuse de lege și a lipsei de finanțare. Odată proiectul de finanțare semnat, el nu se poate majora. Și atunci rămâne ca UAT-ul să suporte niște diferențe de preț pe care nu are de unde să le suporte, adică ele sunt importante. Este o problemă generalizată”, a spus Tudora.

Reprezentantul Asociației Orașelor din România, Adrian Teban, a subliniat că reprezentanții UAT-urilor au fost puși uneori în situația de a acoperi în măsură mai mare proiectele din bugetele locale din cauza creșterii unor costuri, cum ar fi cel cu materialele. „Un exemplu, noi am început cu o finanțare de 90% de la nivel de stat și 10% de la nivel local și am încheiat la recepție cu 45% de la nivel local și 55% de la nivel național”, a spus el.

 

Factorul social

La rândul său, președintele Asociației Comunelor din România (ACOR), Emil Drăghici, a remarcat că PNDL-ul nu trebui doar reparat, ci și continuat. Drăghici a subliniat nevoia oamenilor din mediul rural, aflați în sărăcie, de a avea acces la infrastructură. „Raportul ar trebui să se numească nu „Cum reparăm PNDL-ul”, ci „Cum continuăm PNDL-ul”. Fără doar și poate, cu toate relele lui, a fost un program foarte bun”, a spus el. „Eu întreb: am o casă îndepărtată. Este economic să duc drumul până acolo, să fie accesibil. Nu este. (…) Nu avem atunci instituții ale statului împotriva segmentului social? Trebuie să ne bazăm mai mult pe niște articole – 14 și 15 din Codul civil, de buna credință și de abuzul de drept. Mediul rural a fost condamnat la sărăcie, dar PNDL-ul a venit ca un pansament”, a declarat Emil Drăghici, în cadrul dezbaterii.

„Cred și eu că este nevoie de o clarificare încă de la începutul programului vizavi de ce își propune și ce ținte are. Și aici discuția trebuie delimitată între proiecte care să aducă performanță și proiecte cu caracter social, care să asigure accesul locuitorilor în mod egal la infrastructură. (…) Trebuie să privim și partea bună a PNDL-ului. Adică sunt proiecte bune. Sunt proiecte care au adus plus valoare în comunitate. Evaluarea la nivel național trebuie făcută de toate instituțiile abilitate și apoi să vedem ce a fost bun și să corectăm ce n-a fost bun”, a spus, la rândul său, Adrian Teban.

El a subliniat că este nevoie și de o complementaritate cu fondurile europene. Teban a spus că CE are anumite priorități și că România, față de alte state membre, este mult mai în urmă cu infrastructura. Chiar dacă Comisia impune o micro mobilitate cu satele de munte din jurul unui oraș, România are alte probleme pentru că nu are drumuri, dar acestea nu sunt eligibile pentru fonduri europene. În aceste cazuri, ar trebui să fie disponibile fondurile prin PNDL.

 

Legalitate și nereguli

Experții EFOR au analizat primele 30 de firme ca valoare ale contractelor de achiziții din PNDL. În cazul celor mai multe dintre firmele din listă, există legături evidente cu viața politică, cum ar fi proprietarii care sunt sau au fost membri de partid sau au ocupat funcții de conducere în instituții publice, proprietari în relații de afinitate cu politicieni, potrivit raportului.

Datele au aratat că majoritatea firmelor fac contracte în județul unde au sediul sau în județele vecine, în regiune. Puține firme din datele analizate au făcut contracte cu UAT-uri din județe aflată la distanță, dar sunt și cazuri de firme mari precum Coni, Strabag, Hidroconstrucția, Dugaro care au ajuns în majoritatea regiunilor din țară.

Concluziile rapoartelor anterioare arată că există un număr mic de companii care câștigă un număr mare de achiziții; conform cifrelor existente am concluzionat că 4-5 firme câștigă aproximativ 50- 60% din bani. Datele selectate pentru prezentul raport ne arată că se confirmă concluziile anterioare EFOR: în cele mai multe cazuri, un număr mic de firme (4-5) câștigă procente între 40-70% din fondurile din contracte, raportat la 100 până la 200 de contractori pe județ.

În 2020, Ministerul Dezvoltării a transmis DNA sesizări privind lucrări fictive identificate la primării din țară. Presa a scris că au fost sesizări și împotriva unui număr de 165 de primari PNL12. La acea vreme, ministrul Ion Ștefan declara că: „Sunt uimit, unele cereri de decontare sunt grosolane, au trimis facturi pentru lucrări sau produse care nu există”. De asemenea, acesta afirma că „În total am oprit de la plată facturi de circa 500 de milioane de lei, inclusiv pentru proiecte de grădinițe și școli, aducțiuni cu apă, proiecte de infrastructură, din cauza neregulilor constatate de inspectori. Toate acestea au fost trimise pentru verificare procurorilor”. Dintre probleme evidențiate se numărau lucrări care nu au fost realizate sau care fuseseră realizate defectuos (spre exemplu, un strat mai subțire de asfalt). Cu toate acestea, situația curentă ne arată că mai degrabă nu există o statistică clară a neregulilor. 

Ultima oră
Pe aceeași temă