Ljubljana / Bruxelles, 11 noiembrie 2025: Noul proiect de Lege privind măsurile de asigurare a siguranței publice al guvernului sloven (denumit „Legea Šutar”), aprobat în unanimitate în mai puțin de două săptămâni de la moartea lui Aleš Šutar în Novo Mesto, nu este altceva decât un plan pentru o stare de excepție permanentă, susține Fundația Romă pentru Europa.
Legislația, trimisă Parlamentului în procedură de urgență, ar permite poliției să intre în locuințe fără un ordin judecătoresc în „circumstanțe specifice”, să autorizeze supravegherea video și cu drone în „zone de risc pentru securitate” nedefinite, să reintroducă recunoașterea automată a numerelor de înmatriculare, să lege anumite fonduri municipale și de asistență socială de „proiecte de siguranță publică” în așezările rome și să permită Forțelor Armate să asiste poliția în operațiuni interne. Deși guvernul numește pachetul temporar și preventiv, romii îl văd drept un drum către o excepție permanentă.
Comentând situația, Mensur Haliti, vicepreședinte al Fundației Romă pentru Europa, a declarat:
Dacă guvernul confundă combaterea criminalității cu polițarea romilor, nu protejează siguranța publică—pedepseste un întreg grup pentru acțiunile unor indivizi. Criminalitatea și violența trebuie abordate, dar proporționalitatea este cea care separă statul de drept de vina colectivă.
„Răspunsul guvernului sloven este acum un test nu doar al maturității constituționale a Sloveniei, ci și al hotărârii Europei de a-și respecta propriile standarde legale și morale”, a adăugat Haliti.
Comunitatea romă din Slovenia trăiește cu teamă de la uciderea lui Aleš Šutar în fața unui bar din Novo Mesto, caz în care un tânăr rom de 21 de ani a fost reținut ca suspect. Incidentul a declanșat un val de panică morală, cu poliția ocupând cartiere rome, cu discurs al urii răspândit pe scară largă și cu proteste organizate sub sloganul „criminalității rome”.
Așa-numitele „zone de risc pentru securitate” se suprapun cu așezările rome, iar mecanismele de finanțare ar putea condiționa incluziunea de conformarea cu inițiative conduse de poliție, transformând de facto integrarea într-o formă de supraveghere. Observatorii subliniază că redactarea rapidă a proiectului, la doar câteva zile după incidentul din Novo Mesto, ilustrează cum presiunea politică și emoțională poate duce la excese legislative. Tot mai multe voci cer revizuire constituțională, control judiciar și clauze de limitare în timp pentru a restabili echilibrul juridic.
Deși legea nu a fost încă publicată oficial, măsurile propuse ar putea intra în conflict cu mai multe garanții constituționale:
- Articolul 35 (viața privată și demnitatea),
- Articolul 36 (interzicerea intrării fără ordin judecătoresc),
- Articolele 37–38 (comunicații și protecția datelor) și
- Articolul 124 (limitarea utilizării armatei la situații de urgență aprobate de Parlament).
În plus, legea permite utilizarea în anumite cazuri grave a probelor obținute ilegal, extinde arestul preventiv la până la trei ani și permite reducerea condiționată a asistenței sociale. Criticii afirmă că aceste modificări restrâng garanțiile judiciare și riscă să transfere puterea către executiv.
La nivel european, legea ridică probleme în raport cu Carta Drepturilor Fundamentale a UE (Articolele 7, 8, 21 și 47) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Articolele 8 și 14). Analiștii avertizează că, dacă nu este controlată, legislația ar putea slăbi credibilitatea UE în privința democrației și protecției minorităților, în special în contextul în care Uniunea continuă să ceară standarde ridicate țărilor candidate.
„Frica poate justifica vigilența, dar nu poate scuza ambiguitatea care poate aduce noi pericole”, notează Haliti, a cărui analiză a subliniat pentru prima dată contradicțiile dintre propunerea Sloveniei și angajamentele UE. „Dacă Europa nu își poate susține standardele acasă, nu le poate solicita în mod credibil altora.”
Proiectul de lege rămâne în fața Adunării Naționale, cu dezbaterea finală și votul încă în așteptare. Organizațiile societății civile și instituțiile UE urmăresc atent pentru a vedea dacă Slovenia—și, prin extensie, UE—pot reafirma faptul că principiul, nu frica, definește ce înseamnă să fii european.