De la începutul anului 2016, companiile de asigurări din România vor fi obligate să raporteze către supraveghetorul pieţei date conform impunerilor noilor standarde europene privind solvabilitatea şi capitalul.
Din 2016, după mai multe amânări, intră în vigoare directiva Solvency II, care, pe scurt, înseamnă reguli mult mai stricte pentru companiile de asigurare şi pentru managerii lor. Dat fiind că multe dintre companii vor fi nevoite să aducă aporturi substanţiale de capital pentru a respecta noile norme, vom asista, cel mai probabil, la un adevărat cutremur în piaţa asigurărilor.
Pe lângă aspectul financiar, vom asista şi la o criză de personal calificat în condiţiile în care răspunderea managerilor, precum şi cerinţele privind experienţa şi pregătirea lor vor fi şi ele mult mai aspre.
Directiva Solvency II este extrem de stufoasă şi de tehnică, motiv pentru care implementarea ei va fi, în sine, un efort semnificativ pentru societăţile de asigurare locale şi pentru supraveghetorul pieţei, Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), Prima mare modificare faţă de actualele norme după care funcţionează piaţa asigurărilor o reprezintă introducerea a şase noi categorii de riscuri ce vor fi luate în calcul pentru stabilirea solvabilităţii societăţilor de asigurare. Menţionăm că solvabilitatea reprezintă un indicator esenţial pentru societăţile de asigurare pentru că arată exact capacitatea acestora de a putea achita plăţile din viitor (despăgubiri viitoare, datorii etc.). De altfel, după implementarea Directivei, este de aşteptat ca acest indicator să primeze în realizarea topurilor, construite acum exclusiv în funcţie de primele brute subscrise, adică de volumul vânzărilor.
În prezent, acest indicator este calculat doar în funcţie de expunerea asigurătorului şi de daunele estimate, însă după implementarea Directivei analiza va fi una cu mult mai complexă. Supraveghetorul va lua în calcul şase categorii de risc: de subscriere, de lichiditate, de concentrare, de piaţă, de credit şi riscul strategic.
Riscuri analizate la sânge
Noutăţile sunt substanţiale şi vor avea un impact important pe piaţă. Prin luarea în calcul a riscului de piaţă şi a riscului strategic, de exemplu, activitatea unei companii va fi analizată în contextul din ţara unde activează. Va conta, de asemenea, şi capacitatea ASF de a reglementa corect. Riscul de concentrare vizează lipsa de diversitate a portofoliului, iar în România sunt cel puţin două societăţi ale căror afaceri se formează în proporţie de 90% din vânzarea de RCA (altfel, o poliţă care aduce pierderi în condiţiile în care daunele sunt plătite la timp şi la valoarea reală). Riscul de subscriere poate viza, de exemplu, modalitatea în care respectiva societate îşi alege clienţii. Cu cât firma alege să subscrie pe segmente cu daunalitate mai mare, cu atât riscul la care ea se expune este mai important.
