Potrivit unui articol publicat, marți, pe site-ul organizației Human Rights Without Frontiers International (hrwf.eu), Alexander Adamescu a intrat în atenția Direcției Naționale Anticorupție (DNA) din România în iunie 2016, după ce a fost întemnițat tatăl lui, Dan Adamescu, pe baza unor acuzații de corupție.
Acuzațiile împotriva lui Alexander Adamescu au apărut la scurt timp după ce autoritățile de la București au fost învinuite că ar fi dirijat acțiuni de distrugere a unui grup de societăți controlate de Dan Adamescu.
Chiar de la primele acuzații împotriva lui Alexander Adamescu, audierile și mersul investigațiilor în acest dosar au fost suspecte.
De exemplu, pentru una dintre audieri, Alexander Adamescu a fost citat doar printr-un anunț afișat la intrarea în instanță, cu 30 de minute înainte de audiere. Iar în următoarele 30 de minute de după audiere, judecătorii ar fi citit 37 de dosare cu probe din materialul de urmărire penală, ar fi deliberat asupra argumentelor ambelor părți, au luat o decizie, au aprobat un mandat de arestare și și-au transmis decizia către sistemul electronic al instanțelor.
Din păcate, asemenea situații nu sunt rare în sistemul judiciar din România, ceea ce face ca preocupările privind asigurarea unor procese corecte și a unor condiții umane de detenție să fie constante în întreaga țară. Iar potrivit normelor mandatului european de arestare, extrădările nu ar trebui să aibă loc atunci când în țara de destinație sunt consemnate abuzuri la adresa drepturilor omului.
Drepturile omului în România și corupția din sistemul judiciar
În România, DNA, SRI și judecătorii lucrează, tot mai mult, mână în mână, iar acest lucru produce tot mai multe îngrijorare.
Utilizarea pe scară largă a interceptărilor telefonice, corupția și traficul de influență din sistemul judiciar, precum și invocarea unor probe falsificate s-au remarcat drept practici obișnuite ale instituțiilor care ar trebui să vegheze la respectarea legii și care, pe de altă parte, constituie încălcări clare ale drepturilor omului.
Aceste probleme sunt deja bine cunoscute, deoarece în România are loc o dezbatere publică pe acest subiect.
“Procurorul șef al DNA este cercetat pentru corupție, iar secretarul general al SRI se confruntă cu cereri de a demisiona după ce mass-media a relatat că ar fi contactat anumiți judecători, prin intermediul Facebook, în legătură cu procese aflate în curs”, precizează articolul publicat de organizația Human Rights Without Frontiers International.
“Într-un astfel de context, este greu de crezut că persoanele acuzate de corupție în România vor avea parte de un proces echitabil. Mai mult, practicarea în România a sistemului detenției preventive extinse și nejustificate, asociată cu închisori supraaglomerate și în condiții care nu respectă standardele internaționale, contribuie la intensificarea acestei îngrijorări”, menționează sursa citată.
În 2017, România s-a remarcat prin încălcarea sistematică a drepturilor omului, prin cele mai multe cauze aduse în fața CEDO din orice țară a UE, iar dintre cele 47 de națiuni membre ale Consiliului Europei, România s-a plasat chiar în urma Rusiei, Turciei și Ucrainei.
Majoritatea acestor cazuri, reclamate la CEDO, s-au referit la practicarea torturii sau a tratamentului inuman, la investigații superficiale și la încălcarea dreptului la un proces echitabil.
