12.5 C
București
luni, 18 octombrie 2021

INTERVIU exclusiv cu medicul Amin Zahra: Am ales România pentru că este o țară sigură

Medicul Amin Zahra s-a născut în Ierusalim și a venit la studii în România. Unul dintre motivele pentru care a plecat din țara sa sunt violențele frecvente din Palestina. Amin Zahra a fost detașat de la Timișoara la spitalul de urgență din Ploiești pentru o scurtă perioadă în plină criză de pandemie. Între timp, s-a împlinit 1 an de când medicul Zahra a rămas la Ploiești, iar amintirile pe care le are cu pacienții de la ATI nu sunt deloc puține și nici de neglijat. L-am întrebat și noi despre cele mai emoționante clipe și i-a fost greu să se decidă, pentru că pacienții pe care i-a îngrijit sunt de ordinul miilor. Interviu în exclusivitate pentru România Liberă.!

Care este motivul pentru care ai rămas în România după studii?

Am rămas după studii pentru că România mi-a oferit liniștea de care nu am parte în Ierusalim. Liniștea aia în care știi că poți pleca la orice oră, știi că familia ta și copiii tăi sunt în siguranță. M-am obișnuit rapid cu oamenii de aici, am crescut aici și la propriu și la figurat. Pot spune că m-am atașat aici de această țară și de oamenii de aici cu care am intrat în contact. Cu siguranță că România nu este singura țară care îmi poate oferi liniște și siguranță, dar aici s-a întâmplat să studiez și să rămân.

Cum te-ai acomodat cu limba română și tradițiile de aici?

Acomodarea cu limba română a fost destul de grea, la început, mai ales că este o limbă latină și mi se pare o limbă grea, doar că am avut voință și am reușit să fac față datorită conversațiilor cu oamenii de la care am învățat ușor și nicidecum prin cursuri. Eu am făcut facultatea de medicină la Timișoara în limba engleză și nu putea să o învăț de la facultate sau de la colegi, așa că datorită conversațiilor cu oamenii din jurul meu, vecinii sau prietenii pe care mi i-am făcut aici m-au ajutat.

 

Se câștigă bani frumoși aici în România, comparativ cu Israel?

Motivul pentru care am ales să rămân în România nu sunt banii. Fără dubiu că în Israel se câștigă mai mulți bani decât câștig acum aici în România. Se câștigă decent, pot să trăiești destul de bine, dar cum spuneam nu banii sunt motivul pentru care am ales să trăiesc aici, ci cum spuneam liniștea și siguranța pe care mi le oferă statul român.

 

Ai fost detașat în urmă cu 1 an la spitalul din Ploiești ca să fii în prima linie, care a fost prima ta impresie când ajuns acolo?

Când am ajuns în Ploiești prima oară am avut o senzație foarte ciudată, pentru că era un haos total nu știam ce am de făcut, nu știam ce urmează să se întâmple. Totul era nou pentru mine. Era un deficit mare de personal, nu mai văzusem până atunci un așa mare deficit de personal. Nu știam la ce să mă aștept, cât o să muncesc, dacă o să am cu cine să muncesc, dar m-am acomodat în cele din urmă și totul s-a reglat din mers.

De ce crezi că tot mai mulți medici români emigrează, consideri că e vorba de bani sau de condițiile din spitale?

Motivele emigrării medicilor cred că sunt condițiile din spitale sau dorința de a trăi într-o țară occidentală. Nu cred că este vorba neapărat că sistemul medicale din România este atât de rău, ci curiozitatea de a lucra și într-o țară mai civilizată decât este România. Cu siguranță că se poate trăi decent și aici din salariu de medic, deci nu cred că banii sunt motivul real. Din fericire, în ultima vreme am auzit tot mai puțin de cazuri de medici care emigrează. Ar trebui să avem mai multă grijă de medici și să-i ținem aici pentru că este un deficit uriaș de personal la nivelul întregii țări. Vorbim despre ATI, chirurgie și alte specializări. Medicii ar trebui stimulați, motivați să nu mai plece.

Câte ore pe zi lucrează un medi la ATI și cum reușește să-și revină după o tură?

Un medic ATI lucrează teoretic 7-8 ore pe zi, dar din păcate nu există un program fix. ATI înseamnă anestezie și terapie intensivă adică programul este strâns legat și cu secția de chirurgie, deci nu putem să spunem că încheiem programul la o anumită oră. O tură completă a unui medic de ATI înseamnă 24 și chiar 30 de ore, când poate să rămână după o gardă la program de zi dacă este deficit mare de medici. Fiecare medic are ritualurile lui ca să-și revină: poate să fie momente petrecute cu familia, asta depinde de fiecare dintre noi, dar se fac destule gărzi în ATI.

 

Din experiența ta din prima linie, care sunt cele mai emoționante sau dureroase cazuri care te-au marcat?

Experiența din vârful pandemiei cu sute și chiar mii de cazuri pe zi. A fost o perioadă dureroasă, am întânit mulți pacienți tineri care erau plini de speranță. Din păcate, am asistat și la un număr mare de morți. Totul decurgea cu rapiditate. Intrai în tură vedeai pacienți conștienți și în câteva zile îl pierdeai. Am avut chiar și familii întregi: mama cu fiul, tata cu fiul. Am avut o mamă internată care a luat virusul de la fiul ei care lucra pe o ambulanță COVID. A fost o poveste destul de tristă pentru că mama și-a pierdut viața, fapt ce l-a determinat pe fiul ei să se simtă vinovat că i-a dat virusul. Acel tânăr a rămas cu o tristețe în suflet că indirect și-a ucis mama, după ce a ales să salveze alte vieți.

Crezi că mulți pacienți ajung să conștientizeze pericolul doar ajung la spital?

Nu e vorba de pacienți care ajung să-și dea seama că au greșit sau că nu au făcut bine, am avut pacienți pe patul de moarte care nu aveau niciun regret și erau în continuare sceptici în privința virusului sau a vaccinului. Sunt și alții care își dau seama că au greșit, dar și pacienți care în ciuda faptului că își puteau pierde viața nu cred sub nicio formă în existenața coronavirusului.

Dacă ar fi să intrăm în valul 4, simți că ai putea gestiona altfel situația?

Sper să nu mai intrăm nici în valul 4, nici în valul 5. Probabil că mulți dintre noi suntem obișnuiți cu situația știm cum să o abordăm. Este mult mai ușor să ne descurcăm într-un următor val pentru că avem experința cum să tratăm pacienții, știm mai mult despre patologie, de fapt. Sau știm să punem tratamentul diferit, cred că am gestiona mai bine un eventual val 4, dar sper să nu ajungem acolo.

De ce crezi că românii refuză vaccinarea? Consideri că mulți nu au acces la vaccin sau le e teamă?

Nu cred că este vorba de lipsa accesului la vaccin pentru că avem centre de vaccinare suficiente în țară. Lipsa de informare, lipsa comunicării sau chiar fake-news-urile răspândite în spațiul public. Totdată, nu exclud categoria scepticilor, care nu cred în vaccin, unii se lasă influențați de cei din jurul lor. Dar cine crede cu adevărat în boală sau a avut o experința cu persoane cunoscute se va vaccina. Din păcate, nu credem în ceea ce nu vedem sau în lucrurile de care nu am avut parte. Dacă nu au luat până acum Covid, cu siguranță că nu o să se îmbolnăvească acum. Din punctul lor de vedere, aceasta ar fi o variantă corectă, dar nu trebuie să așteptăm să ne confruntăm noi cu boala ca să ne convingem că există.

Cristina Corpaci
În presă din 2004. Am trecut pe rând de la reporter TVR, la presa online: Rol.ro, Realitatea.net, mediafax.ro. Aleph TV, B1 TV și din iulie 2021 m-am alăturat echipei România Liberă, unde sunt editor și editorialist economic.
Ultima oră
Pe aceeași temă