Investiţia – cea mai mare a municipalităţii bucureştene de după Revoluţie – a costat 200 milioane de euro pentru doi kilometri de pod. PSD, partid din care făcea parte în acea vreme şi primarul Sorin Oprescu, s-a opus între 2000 şi 2004 realizării pasajului. România liberă vă prezintă o incursiune în istoria construcţiei.
În cifre seci, Pasajul Basarab din Bucureşti arată bine. Are o lungime de doi kilometri, are două benzi pe sens, traversează râul Dâmboviţa şi calea ferată în zona Gării de Nord, pe mijloc există loc pentru tramvai, iar bretelele de acces auto la pod au 1.300 de metri. Deasupra Gării Basarab, pasajul are cea mai mare deschidere, de 44 de metri, fiind, după aprecierile autorităţilor locale, cel mai lat pod hobanat urban din Europa.
Bucuria inaugurării acestei construcţii „monumentale” este însă umbrită de costul uriaş al proiectului: 204 milioane de euro, potrivit datelor finale pe care ni le-a furnizat primăria condusă de Sorin Oprescu. Altfel, pasajul arată cu adevărat modern, demn de o capitală europeană şi face notă discordantă cu majoritatea căilor de acces înguste şi prost adaptate traficului infernal din Capitală. Câştigul, spun specialiştii, îl reprezintă descongestionarea traficului, pasajul urmând să preia zilnic un flux de aproximativ 280.000 de maşini.
Blocat cinci ani de dispute politice
Până să se ajungă ca inaugurarea să fie prezentată elogios pe toate canalele media a trecut mai bine de un deceniu marcat de dispute politice, proteste sociale, dezbateri privind eficienţa pasajului, modificări repetate ale costurilor, termenelor de predare şi proiectelor.
Despre construirea unui pasaj care să facă legătura între Bulevardul Titulescu – Şoseaua Orhideelor – Podul Grozăveşti – Bd Vasile Milea, o zonă foarte aglomerată din punct de vedere auto, s-a vorbit pentru prima oară în timpul mandatului de primar general a lui Traian Băsescu. În 2001, bucureştenii erau anunţaţi că lucrările vor demara la începului acelui an şi vor fi terminate pe 15 noiembrie 2004. Tot atunci se înainta şi costul proiectului – 67,8 milioane de euro. În comparaţie cu preţul final de astăzi, suma vehiculată la începutul anilor 2000 a crescut de trei ori. Trebuie menţionat, totuşi, că şi lungimea pasajului s-a dublat faţă de momentul primelor calcule.
Între 2000 şi 2004, iniţiativa a fost complet blocată, ca urmare a disputei dintre Băsescu şi grupul consilierilor PSD din cadrul Primăriei Capitalei. Aceştia din urmă susţineau că proiectul nu este util pentru rarefierea traficului, iar costurile sunt supraevaluate. Şeful de atunci al consilierilor generali PSD Doru Giugula ne-a declarat că îşi menţine şi acum punctul de vedere precizându-ne că „pasajul nu va face decât să mute câţiva kilometri mai departe blocajul existent acum în zona Basarab”.
Cum s-au pierdut banii europeni
În acest context de luptă de gherilă politică, prima amânare, cu şase luni, a termenului de predare a fost anunţată în luna august a anului 2002. Un an mai târziu, guvenul Adrian Năstase uimea Uniunea Europeană printr-o scrisoarea trimisă BEI în care cerea anularea unui credit în valoare de 700 milioane de euro pentru Capitală. O parte din bani – 38 milioane de euro – ar fi fost destinaţi dezvoltării proiectului Basarab. Disputa dintre primarul de atunci Traian Băsescu şi consilierii PSD atinsese cote „aberante” şi afecta interesele cetăţenilor. În cele din urmă, consilierii PSD au reuşit să semneze un memorandum cu BEI în care banii pentru pod aveau să fie redirecţionaţi către alte proiecte, precum reabilitarea unor străzi.
La mijlocul anul 2003 au apărut şi primele proteste ale locuitorilor din zonă care spuneau că „îşi văd ameninţate locuinţele” şi că pasajul le va distruge viaţa. Consilierii PSD le-au sărit în ajutor venind cu o propunere şoc: mutarea Gării de Nord cu 500 de metri şi unirea şoselei Orhideelor cu Nicolae Titulescu. Aflat în campanie pentru primărie, Mircea Geoană a preluat, în 2004, ideea acestui nou proiect care nu s-a materializat niciodată.
Ziua de 25 septembrie 2004 ar putea fi considerată data de naştere a pasajului şi sărbătorită ca atare. Atunci, construcţia a primit aviz favorabil din partea Consiliului General după ce Stelian Barna, membru PSD, a votat „pentru”. S-a strigat „trădare”, s-a bătut cu pumnul în masă. Inutil. Tot atunci s-a anunţat şi un al doilea termen pentru finalizarea lucrărilor: 1 ianuarie 2007.
„E un avantaj că voi ieşi mai repede din aglomeraţie”
Proiectul a generat, pe tot parcursul execuţiei lui, vii proteste şi din partea bucureştenilor. În 2005, instanţa a dat un prim verdict în procesul intentat de cei aproximativ 5.000 de locuitori din zona Titu Maiorescu împotriva autorităţilor locale. Ei au pierdut, deşi în motivare instanţa a recunoscut că „nemulţumirea oamenilor este îndreptăţită”. Astfel încât, inconvenientul reprezentat de faptul că pasajul trece la 10-12 metri distanţă de o parte şi de alta a cinci blocuri din zonă a rămas. Reprezentanţii locuitorilor au revenit frecvent în presă cu acuzaţii: „Nu am fost consultaţi”, „Pasajul ne va distruge viaţa”, „Ne vom lega împreună cu copiii în faţa blocurilor”, „Vom fi otrăviţi de noxele de la miile de maşini care trec chiar sub nasul nostru”. În toamna lui 2005, când noul primar al Bucureştiului, AdrianVideanu, a fost prezent în zonă pentru prezentarea proiectului, 2.000 de oameni l-au huiduit copios.
Astăzi însă, oamenii par să îşi mai fi pierdut din vehemenţa de odinioară sau poate că aşteaptă să vadă adevărata amploare a ceea ce ei au numit „un dezastru pentru liniştea noastră”. Alexandra, unul dintre locuitorii din cele cinci blocuri de lângă pod, mi-a spus că din balcon l-a putut vedea pe Sorin Oprescu la ultima inspecţie făcută pe şantier. Ea mi-a explicat că părerile sunt împărţite. Cei mai în vârstă continuă să fie adversari declaraţi ai proiectului, tinerii pun în balanţă poluarea din zonă cu posibilitatea de a beneficia de un un trafic fluid. „Atâta timp cât a fost şantier am avut parte de zgomot şi mizerie dar, într-un fel, astea sunt inconvenientele faptului de a locui la bloc. Eu sunt de vârstă mijlocie şi mă mişc destul de mult, deci consider că e un avantaj că voi ieşi mai repede din aglomeraţia asta. Probabil, cei în vârstă vor suporta mai greu agitaţia. Pe de altă, parte nu îţi poţi dori fluidizarea traficului prin construirea de pasaje şi, în acelaşi timp să vrei şi linişte.”
„Panourile de protecţie sunt cam joase. Va fi zgomot”
Prin dreptul balconului doamnei Elena, de la etajul doi, trece una dintre benzile de circulaţie ale pasajului. „Am avut noroc că primăria a reabilitat blocul şi ne-a pus termopane. Mă uit că la mine şoseaua coboară şi panourile de protecţie sunt cam joase şi cred că zgomotul va ajunge la noi. Nu a existat nici un fel de compensare că ne trece şoseaua pe lângă balcon. Poate temopanele şi copacii ăştia mai micşorează zgomotul”.
Din nefericire, de cealaltă parte a trăzii, imobilele din apropierea pasajului nu au intrat în procesul de reabilitare termică a primăriei, astfel că situaţia e mai delicată. „Marea majoritate suntem pensionari şi dacă primăria ar fi izolat blocul ne ajuta un pic. Se mai diminua poluarea şi zgomotul. Nu numai că va fi mizerie, dar noi suntem oameni bătrâni şi ca să trecem acum strada pentru ceva de la magazin trebuie să facem un ocol consistent. Acum vom vedea ce va fi”.
Ca orice român descurcăreţ, doamna Lenuţa a găsit o portiţă de salvare. „Eu am la Piatra Neamţ o soră şi stau câteva luni pe vară”. Doamna Dorina are o vedere superbă asupra pasajului şi spune că zgomotul a fost infernal cât timp s-a construit, dar că nu s-a putut abţine şi a făcut sute de poze în diverse etape ale construcţiei. Îi arăt coloana de maşini care abia se mişcă de la Victoriei până spre Giuleşti. Îmi spune că după atâţia ani petrecuţi în zonă simte că nu se va rezolva mare lucru cu traficul.
„Un proiect prost. Oprescu şi-l asumă, nu are încotro”
Preţul proiectului a fost un alt subiect controversat de-a lungul anilor. Prima sumă anunţată a fost de 68 milioane de euro. Relatările ulterioare din mass media vorbesc de faptul că în vara lui 2006, atunci când s-au început efectiv lucrările, primarul Adriean Videanu a cerut suplimentarea bugetului, ridicat deja la 140 milioane de euro, cu încă 40 milioane de euro.
Acum, Primăria Capitalei ne-a precizat că valoarea totală a contractelor (execuţie, proiectare, racordare, consultanţă) a fost până la urmă de 737 milioane de lei lei cu TVA, iar valoarea exproprierilor de 102 milioane de lei. În total, pasajul Basarab a costat aproape 840 milioane de lei, adică peste 204 milioane de euro.
continuare în pagina 2
Consilierul general Doru Giugula susţine că în perioada în care exista doar la nivel de intenţie (2003 – 2005), proiectul a fost evaluat la suma de 60 milioane de euro şi că diferenţa o reprezintă şpaga primită de factorii de decizie din primărie. Nu are dovezi scrise, dar nici dubii că ar fi altfel. De ce totuşi, fostul său coleg din PSD, actualul primar Sorin Oprescu, îşi asumă proiectul prezentându-l ca pe o mare realizare personală? „Oprescu nu a avut ce face şi a trebuit să continue lucrările începute de înainte la un proiect prost”, a răspuns Doru Giugula.
Deschis fără recepţie finală
Nici măcar inaugurarea efectivă a podului nu este lipsită de controverse. Primăria Capitalei a decis să deschidă Pasajul Basarab pentru vizitare sâmbătă, iar pentru traficul auto ieri. Dar Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) l-a acuzat pe primarul Sorin Oprescu că încalcă legea, pentru că nu a făcut recepţia finală a construcţiei. Reprezentanţii ISC susţin că au cerut proiectantului structurii de rezistenţă un raport de evaluare tehnică, pe care nu l-au primit încă.
„Ia să-i văd şi eu că mă amendează. Vor să mă amărască, dar nu mă amărăsc. Bag mâna în foc că e sigur, aş fi nebun dacă i-aş da drumul altfel. Sunt primarul bestial care face totul legal!”, a fost replica lui Sorin Oprescu. În acelaşi timp, Primăria Capitalei a precizat într-un comunicat de presă că Pasajul Basarab a fost supus tuturor testelor prevăzute de legislaţia în vigoare, care au confirmat siguranţa şi stabilitatea acestuia în cele mai dificile condiţii de exploatare.
Procese, oameni în stradă, revolte
Începerea efectivă a lucrărilor la Pasajul Basarab s-a făcut în noiembrie 2006. Conform calculelor pe hârtie, ar fi urmat 28 de luni de muncă asiduă până când pasajul urma să fie finalizat. Doar că la începutul anului 2009, lucrările erau blocate. Una dintre cauze a constituit-o faptul că proprietarii unor imobile şi terenuri care stăteau în calea pasajului nu se puneau de acord cu autorităţile privind cuantumul exproprierilor.
„Stăm cu chirie, pentru că nu ne-am înţeles cu primăria”
La sfârşitul lunii februarie a acelui an, pentru reluarea lucrărilor consilierii primăriei au votat exproprierea a 16 imobile şi au îmbunătăţit oferta financiară. Suma totală a despăgubirilor a fost, numai în acest caz, de mai multe zeci de milioane de euro. Presa centrală a scris la acea vreme că Primaria Bucureşti ar fi plătit până în jur de 600 de euro pentru un metru pătrat de teren fără construcţie şi 1.400 de euro pentru un metru pătrat de teren cu construcţie. În momentul în care a devenit primar al Capitalei, Sorin Oprescu, a constatat că lucrările sunt întârziate cu 15 luni.
Şi astăzi, mai sunt oameni din zona podului încă nemulţumiţi. Valentina Bozdoc ne-a declarat că avea o casă cu două camere şi punct farmaceutic dar că, până acum, nu a luat nici un ban după ce imobilul i-a fost demolat în 2009. „Am aşteptat un expert de la primărie şi nu a venit nimeni. În situaţia noastră ar mai fi încă zece familii. Fiecare stă cu chirie pe unde poate. Mie mi-au oferit 58 mii de euro, dar nu am acceptat.” Mutarea oamenilor s-a făcut de multe ori cu mare scandal. Spre exemplu, în iulie 2007, zeci de oameni din zona Orhideelor s-au urcat pe acoperişul unui imobil, care urma a fi demolat.
Contestatarii nu sunt nici azi mulţumiţi
O altă cauză a întârzierii lucrărilor a reprezentat-o faptul că două ONG-uri au obţinut în instanţă anularea actului prin care Pasajul Basarab primea statut de utilitate publică. Pentru a depăşi acest handicap a fost nevoie de intervenţia Guvernului care a dat o hotărâre prin care acorda proiectului statutul mai sus invocat.
Fundaţia Terra Mileniul III a contestat la rândul său calitatea studiului de impact, dar şi existenţa autorizaţiei de construcţie. Nu au avut câştig de cauză. Ioana Ciută, directorul executiv al acestui ONG, a menţionat că nici azi nu vede rostul podului, deoarece aglomeraţia se va muta „la ieşirile de pe pasaj, unde există doar o singură bandă. S-au încălcat drepturile cetăţenilor din zonă, iar costurile au fost duble faţă de cele iniţiale”.
Cătălina Rădulescu de la Centru de Resurse Juridice – organizaţie care, de asemenea, a luptat pentru oprirea proiectului – nu este de acord cu proiectul despre care afirmă că „a fost foarte costisitor şi nu cred că merita făcut deoarece sunt alte alternative mai bune. La varianta de coborâre de pe Giuleşti sunt două sau trei accidente pe zi”.
_______________________________________________________________________
“Pasajul ar trebui să îmi poarte numele ca multe alte proiecte începute de el şi inaugurate de Oprescu.” Traian Băsescu, fost primar
“Pasajul nu va face decât să mute câţiva kilometri mai departe blocajul existent acum în zona Basarab.” Doru Giugula, fost şef al consilierilor PSD
“Marea majoritate suntem pensionari şi dacă primăria ar fi izolat blocul ne ajuta un pic. Se mai diminua poluarea şi zgomotul.” Lenuţa, locatar Titulescu
“Mie îmi convine că traficul va fi mai lejer. Probabil, cei în vârstă vor suporta mai greu agitaţia.” Alexandra, locatar Titulescu
_______________________________________________________________________
11 ani au trecut de când a apărut pentru prima oară această iniţiativă
2004 prima dată anunţată pentru finalizarea lucrărilor
5 ani au durat lucrările efective
1,9 kilometri lungimea totală a pasajului
25 de metri este lăţimea podului în zona Grozăveşti
204 milioane euro este estimat costul proiectului, potrivit Primăriei Capitalei
1.500 de tone este sarcina maximă pe care o poate susţine pasajul
280.000 de vehicule se estimează că vor folosi, zilnic, acest pasaj.
_______________________________________________________________________
