Impactul schimbărilor climatice asupra economiilor nu este întotdeauna evident. Totuși, avertizările tot mai dese și mai catastrofale ale organizațiilor de mediu și ale ONU, dar și manifestările climatice violente, au adus în prim plan problemele de mediu. Pe lângă acestea, au fost identificate și o serie de riscuri legate de schimbările climatice care ar putea zdruncina sistemul financiar. Costurile în creștere ale vremii extreme, procesele împotriva companiilor care au contribuit la schimbările climatice și scăderea valorii activelor de combustibili fosili ar putea avea toate un impact.
Economistul american Joseph Stiglitz, câștigător al Premiului Nobel, susține într-un interviu acordat recent că impactul unei creșteri accentuate a prețurilor la carbon – pe care guvernele îl taxează companiilor pentru emiterea de gaze cu efect de seră care încălzesc clima – ar putea declanșa o altă criză financiară, de data aceasta începând cu industria combustibililor fosili, furnizorii săi și băncile care le finanțează, ceea ce s-ar putea revărsa în economia mai largă.
Cercetările economiștilor de mediu și macroeconomiștilor confirmă faptul că atât efectele schimbărilor climatice, cât și unele dintre politicile necesare pentru stoparea acesteia, ar putea avea implicații importante pentru stabilitatea financiară, dacă nu se iau măsuri preventive. Politicile publice care abordează, după ani de întârziere, emisiile de combustibili fosili care determină schimbările climatice ar putea să devalorizeze companiile energetice și să provoace rezervele investițiilor deținute de bănci și fondurile de pensii, așa cum ar schimba brusc obiceiurile consumatorilor.
Autoritățile de reglementare au însă capacitatea de a aborda aceste riscuri și de a clarifica calea de a pune în aplicare în condiții de siguranță o politică climatică ambițioasă.
În primul rând, autoritățile de reglementare pot solicita băncilor să își dezvăluie public riscurile legate de schimbările climatice și să-și testeze stresul capacitatea de a gestiona schimbările.
Administrația Biden a introdus recent un ordin executiv privind riscul financiar legat de climă, cu scopul de a încuraja companiile americane să evalueze și să dezvăluie public expunerea lor la schimbările climatice și la viitoarele politici climatice.
În Regatul Unit, companiile mari trebuie să își dezvăluie deja amprentele de carbon, iar Marea Britanie face presiuni pentru ca toate economiile majore să-și urmeze exemplul.
Comisia Europeană a propus, de asemenea, noi reguli pentru companiile de a raporta despre climă și durabilitate în deciziile lor de investiții într-o gamă largă de industrii în noua sa strategie de finanțare durabilă lansată pe 6 iulie 2021.
Băncile centrale și academicienii au propus, de asemenea, mai multe modalități de abordare a schimbărilor climatice prin politica monetară și reglementarea financiară.
Una dintre aceste metode este „relaxarea cantitativă ecologică”, care, la fel ca relaxarea cantitativă utilizată în timpul recuperării din recesiunea din 2008, implică banca centrală care cumpără active financiare pentru a injecta bani în economie. În acest caz, ar cumpăra numai active „verzi” sau responsabile pentru mediu. Reducerea cantitativă ecologică ar putea încuraja investițiile în proiecte și tehnologii ecologice, cum ar fi energia regenerabilă, deși cercetătorii au sugerat că efectele ar putea fi de scurtă durată.
O a doua propunere de politică constă în modificarea reglementărilor existente pentru a recunoaște riscurile pe care le prezintă schimbările climatice băncilor. Băncile sunt de obicei supuse cerințelor minime de capital pentru a asigura stabilitatea sectorului bancar și pentru a atenua riscul de crize financiare. Aceasta înseamnă că băncile trebuie să dețină o cantitate minimă de capital lichid pentru a împrumuta.
Incorporarea factorilor de mediu în aceste cerințe ar putea îmbunătăți rezistența băncilor la riscurile financiare legate de climă.
În linii mari, aceste propuneri existente au în comun obiectivul de a reduce emisiile de carbon la nivelul întregii economii și de a reduce simultan expunerea sistemului financiar la sectoarele cu consum intensiv de carbon.
Un document a constatat că, dacă politica climatică este pusă în aplicare treptat, riscurile economice pot fi mici, iar reglementările financiare le pot gestiona.
Reglementările financiare pot contribui, de asemenea, la accelerarea tranziției către o economie mai curată, arată cercetările. Un exemplu este subvenționarea împrumuturilor către industriile favorabile climatului, în același timp cu impozitarea împrumuturilor către industriile poluante. Dar reglementarea financiară singură nu va fi suficientă pentru a aborda în mod eficient schimbările climatice.
Băncile centrale vor avea de jucat roluri pe măsură ce țările încearcă să gestioneze schimbările climatice în viitor. În special, o reglementare financiară prudentă poate ajuta la prevenirea barierelor în calea politicilor agresive care vor fi necesare pentru a încetini schimbările climatice și a proteja mediile pentru care au fost construite economiile noastre.
