Săptămâna trecută, Uniunea Europeană (UE) a catalogat moartea americanului, George Floyd, de către poliția din SUA drept un „abuz de putere” și a cerut o reducere imediată a tensiunilor. A fost o intervenție importantă și binevenită, din partea unei organizații care a fost timidă istoric pe tema inegalităților și a nedreptăților societale.
Într-adevăr, poziția UE a fost cel mai bine dispersată în ultimii ani.
De exemplu, oficialii săi, precum și majoritatea celorlalți lideri europeni, au tăcut asurzitor în 2016, când un bărbat Romani, Miroslav Demeter, a fost ucis de poliție, în circumstanțe comparabile, în Cehia. Mai mult decât atât, în contrast puternic cu protestele anti-rasiste din SUA, un protest neo-nazist din Ungaria, în urmă cu doar câteva zile, a trecut fără nicio declarație oficială a conducerii de la Bruxelles.
Această inconsecvență morală și politică a răspunsului UE la actele de încurajare intenționată a rasismului, adesea pentru a obține un avantaj politic, și afișarea publică de intoleranță, este și mai îngrozitoare atunci când este privită în contextul problemelor blocului cu terorismul de extremă dreaptă din ultimii ani. În Ungaria, de exemplu, o cultură a țapului ispășitor a intrat acum sub stăpânirea lui Viktor Orban. Acest lucru a dus la faptul că grupurile minoritare, precum romii – care reprezintă aproximativ 10% din populația țării – și comunitățile de imigranți, au fost vizate și blamate în mod nedrept pentru eșecurile interne ale guvernului.
Cazul lui Gyöngyöspata exemplifică acest aspect. Căci, în ciuda unei hotărâri judecătorești, care a constatat că segregarea rasială istorică a elevilor romi în școlile orașului era ilegală, prim-ministrul Orbán a căutat capital politic prin blocarea plății compensației, și etichetării victimelor drept „agresori împotriva majorității ”.
Pentru Orban, planul este simplu. Rănit de pierderile din alegerile locale de anul trecut, partidul său de guvernământ, Fidesz, folosește atacurile asupra romilor ca mijloc de atragere a alegătorilor de extremă dreaptă; ca precedent al supra încrederii instanțelor; și ca o tactică diversionară, să se concentreze asupra politicilor de educație falimentare ale administrației sale și subfinanțării serviciilor cheie de sănătate publică.
Aceste atacuri contravin valorilor fundamentale ale UE. Cu toate acestea, instituția și liderii ei cheie – cum ar fi președintele Comisiei, Ursula von der Leyen – sunt nepăsători.
Aceasta atitudine ar putea fi din trei motive cheie. În primul rând, aprecierile lui von der Leyen, ar putea considera evenimentele din Ungaria drept „franjuri”, în special pe fundalul COVID-19. Totuși, acest lucru este prea restrâns în perspectiva sa. În clar, Orbán aduce contribuții semnificative la tipul de rasism care alimentează terorismul de extremă dreaptă. În ultimii cinci ani, terorismul de extremă dreaptă a crescut cu peste 320 la sută la nivel global. Acum este o amenințare transnațională nu numai în ceea ce privește ideologia sa rasistă, ci și în modul în care funcționează peste granițe.
În al treilea rând, există problema Fidesz, asocierea sa cu CDU-ul Angelei Merkel în Partidul Popularilor Europeni și voturile sale în Consiliul UE. Acesta face parte din așa-numitul echilibru autoritar, o problemă de care suferă UE. Politica de partid care dă legitimitate UE, de asemenea, o împiedică să intervină în politica statelor membre. Cei aflați la putere obțin finanțare și investiții ale UE, în timp ce cetățenii nemulțumiți sunt liberi să se deplaseze în Europa de Vest, ceea ce epuizează opoziția politică și generează remitențe. Primul ministru Orban este poate campionul folosirii acestei slăbiciuni politice a UE în această privință.
Totuși, devine clar, repede, faptul că ceva trebuie să dea. Întrucât recentele mișcări ale lui Orbán merg împotriva nucleului propriu al sistemului de valori al UE, este timpul de ca de la nivelul cel mai înalt de conducere al blocului să se transmită că „ suficient este suficient”. Aceasta ar fi o decizie profund etică și ar necesita unele sacrificii de afaceri dar și politice. Și, cu siguranță, este posibil ca Orban să fi reușit deja să convingă destule părți din establishmentul UE că aceste sacrificii ar putea fi prea mari pentru ei.
Cu toate acestea, din acest punct de vedere, UE și jucătorii săi de frunte, cum ar fi Merkel, calculează greșit profitul pe termen scurt din stabilitatea regimului lui Orban. Acestea nu înțeleg implicațiile și faptul că politica lui Orban de a permite extrema dreaptă erodează pilonii UE, precum și valorile și interesele post-sovietice ale multor state membre ale acesteia. La sfârșitul zilei, economia europeană nu depinde de Ungaria. Este invers. Instabilitatea UE are consecințe mult mai grave pentru Germania decât instabilitatea lui Orban.
Trebuie să recunoaștem că, deși UE, și statele sale membre, au dezvoltat o memorie colectivă și o responsabilitate pentru atrocitățile lor în conflicte majore, cum ar fi cel de-al doilea război mondial, lupta împotriva rasismului și inegalității nu s-a încheiat. Din acest motiv, este imperativ ca UE să fie consecventă în mesajul său și să întreprindă acțiuni puternice și decisive împotriva rasismului care încă se manifestă în Europa. Moartea lui George Floyd și erupția protestelor în capitalele europene oferă o ocazie de a face pași în această direcție și de a asigura grupurile minoritare, cum ar fi romii, că se pot bucura de beneficiile aderării la UE, fără a fi stigmatizate pe nedrept.
Zeljko Jovanovic este directorul Oficiului pentru Inițiativele pentru O Societate Deschisă, din Berlin. Biroul sprijină romii în a-și face vocea auzită și a simți puterea în elaborarea politicilor.
