16.3 C
București
marți, 28 septembrie 2021

Român în patria coronavirusului! Cum mi-am petrecut sfârșitul neîntâmplat al lumii…

”Am primit multe întrebări de la prieteni şi cunoştinţe despre viaţa în timpul izolării  a carantinei în China. Aşa au fost ultimele 6 -7 săptămâni în China, pentru mine, cu întrebări şi răspunsuri.  Coronavirusul m-a găsit în Xiamen, un oraș de peste 3.5 milioane de locuitori, plus populația suburbiilor ce se întind pe 10-15 km plus.

Ca o paranteză, din 25 Ianuarie când toate activitățile și joburile s-au suspendat, adică fix de Anul nou Chinezesc, am decis să mă mut la periferie, pentru a reduce riscurile de îmbolnăvire, evitând aglomerația.

Pe data de 26 am închiriat o camera decentă. Am intrat în evidențele Poliției cu noua adresă iar comitetul cetățenesc al zonei m-a informat imediat care era prima obligație ce îmi revenea: declararea periodică a temperaturii corporale. Fiecare zi  cu tabel și ore, prin imagine trimisă sau deplasare la sediul lor, sub sancțiunea faptului că orice omisiune care dura mai mult de 2 zile se solda cu o vizită a medicului oficial la domiciliu. Chiar și așa, respectând rigorile, după 5 zile de raportări, tot nu am scăpat de o inspecția medicală venită pentru a-și confirma veridicitatea datelor pe care eu le trimiteam.

Prima interdicție ce mi s-a comunicat viza deplasarea: nu puteam părăsi zona adiacentă orașului în care mă aflam. Pe 30 Ianuarie aveam planificată o vizită acasă, în România însă a trebuit să abandonez orice gând de plecare. În China, pentru a trece de filtrele din gări, aeroporturi și stații de autobuz, aș fi avut nevoie de o adeverință de la medic, contrasemnată și parafată de autoritățile locale și de Poliție, care să ateste faptul că am stat 15 zile în carantină.  Documentul, însă, nu m-ar fi scutit de surpriza, odată ajuns în alt oraș, de escală, să trebuiască să stau și acolo alte 15 de carantină, din pricina riscurilor de a mă infecta pe traseu.

Cât am stat în casă şi cât afară, în oraș?

În China nu e nevoie ca autoritățile să te forțeze să stai în casă. Te sfătuiesc doar să o faci, să să îți păstrezi calmul și să iei la cunoștință de regulile impuse de autoritățile locale. Am respectat recomandarea, pentru că aici există o încredere din partea cetățenilor chinezi  faţă de președinte, govern etc. Pentru că în ianuarie nu se ştiau multe despre virusul Covid19, cum se manifestă, ce simptome sunt, le-a luat ceva timp să înțeleagă problema și să treacă la măsuri adecvate.

În Xiamen, în zona de blocuri, o singură poartă de acces a fost lăsată deschisă, monitorizată atent de camere video (sunt peste tot în China, chiar și performante scanări termale și faciale ). Accesul era permis doar pentru rezidenți, veneai și plecai când voiai, deoarece era o Zonă aproape rurală în plină expansiune. Magazinele erau deschise, lucrătorii purtau măști și, când intrai, neapărat cu mască, erai luat în primire de un angajat ce îți lua temperatura și îți pulveriza pe ambele mâini dezinfectant. Seara și dimineața mașinilei spălau străzile, trotuarele  și pulverizau dezinfectant, orice gaură de canal sau loc de gunoi erau ”albite” cu un dezinfectant speciel.  S-au suspendat autobuzele de cursă locală și taxiurile, iar deplasările se făceau exclusive personal, cu mașina, motocicleta, bicicleta etc. Unele rute ale trenurilor au fost suspendate sau limitate la intervale de timp .

În primele două săptămâni am ieşit în fiecare zi la cafea (la pachet), cumpărături și stat în aer liber, singur, bucurându-mă de liniște, aer curat, soare (au fost 24 -25 C in sudul Chinei) și multa verdeață. Am ales ore mai nepotrivite pentru localnici, de exemplu dimineața și seara, evitând aglomerația din magazine. Repet pentru că era o zonă aproape rurală, la periferia orașului era pustiu, iar in punctele de control Poliția, împreună cu voluntarii și medicii, verificau temperatura  tuturor celor care intrau și ieseau din perimetru, trecându-le pe un tabel  cu nume, adresă și număr de telefon.

Problema a fost  puțin diferita în China în acestă perioada în care pandemia a explodat din 25 ianuarie. Chinezii sărbătoreau Anul Nou Chinezesc, un fel de Crăciun & Anul Nou la noi, împreună. Singura dată pe an când cam totul se închide şi când muncitorii de la oraşe merg la sate pentru a sărbători în familie.

În perioada asta, ca străin, cel mai bine este să găseşti o destinaţie de vacanţă pentru 10-15 zile. Din motive profesionale sunt însă şi străini care rămân în China în acest interval, bineînţeles să lucreze sau să petreacă anul nou alături de chinezi,  sa vadă tradiția lor și să guste din mâncărurile ce diferă de la regiune la regiune.

A fost și cazul meu. Nu aveam provizii, mâncam în oraș pentru că în locuința închiriată nu aveam condiții să gătesc. Puteam comandamâncare pe internet sau de la livratori locali. Livrările de pe cea mai mare platformă B2C, Taobao (aliexpress), urmau să fie sistate două săptămâni pentru mărfuri și cam tot ce conținea catalogul lor. Când orașul Wuhan a intrat în carantină, pe 23 ianuarie, aproape toată ţara era gata să intre în vacanţă. In Xiamen și în regiune mea,  cinematografele, barurile şi unele restaurante au fost închise pe 25 Ianuarie, prin ordin guvernamental, pentru combaterea  propagării pandemiei. Multe obiective comerciale erau deja închise: fabrici, firme, restaurante, iar şcolile  grădinițele universitățile de la jumătatea lunii ianuarie.

Ce  mi-a lipsit?

Mai nimic legat de mâncare. Piețele de legume fructe au fost deschise, fiind interzisă doar comercializarea animalelor exotice și a altor specii. Călătorind mult prin China, am văzut șerpi, crocodile, gândaci, viermi, oferiți pe tarabe, dar nu am putut vedea șobolani sau lilieci. În plus, livrarea la domiciliu aici este la un nivel superior chiar și faţă de unele state din Europa.

Mi-au lipsit măştile, dar farmaciile au revenit cu stocuri în câteva zile. Puteai ridica, raționalizat, 5 măști pe săptămână, în baza actului de identitate înregistrat într-un sistem, ca nu cumva să faci speculă

Ce măsuri economico – sociale au luat chinezii?

De la început s-a asigurat populația (era prevăzut de lege în asfel de situații) că nu se vor face concedieri, în privat sau la stat, dacă aveai contract  legal cu viză și permis de muncă, salariile trebuind a fi plătite. Firmele din zonă au beneficiat de luna februarie gratuită pentru chirie (recomandare din partea statutului) şi o reducere consistentă pentru luna martie. La general, ca și ajutor economic oferit de stat, au existat atât alocări cât și facilități fiscal, atât la nivel national cât și local. Eu având o altă formă de colaborare, mi-au fost plătite doar zile lucrate și apoi angajatorul mi-a recomandat să părăsesc orașul (nu dorea să-mi poarte grija în acestă perioadă). Ca în orice societate dinamică, orientate către rentabilitate și profit, și în China agenții economici s-au gândit în fel și chip cum să reducă pierderile. Cu siguranță că vor urma o sumedenie de procese pentru recuperarea salariilor nealocate, dar toate astea sunt privite ca făcînd parte, confortabil, dintr-un viitor ferit de criză, și acceptate implicit.” (Va urma.)

Ultima oră
Pe aceeași temă