În urma acestuia, șeful Aviației Civile, Azharuddin Abdul Rahman, a demisionat. Deși raportul nu învinovățește Aviația Civilă, se stipulează că Centrul de control al traficului aerian nu a aplicat procedurile standard.
Familiile celor 239 de dispăruți sunt profund nemulțumite de raportul final, care nu aduce lămuriri. Din primele ore ale acestei dispariții, care s-a petrecut în martie 2014, când avionul trecea din spațiul aerian al Malaeziei în cel al Vietnamului, familiile s-au confruntat cu informații contradictorii din partea autorităților.
Deși, așa cum concluzionează raportul de 1.500 de pagini, „ancheta a fost incapabilă să stabilească adevărata cauză a dispariției zborului MH 370“, documentul, mult mai detaliat decât celelalte comunicate privind acest accident, aduce un număr de elemente noi și nu exclude „interferența ilegală a unui terț“.
Speranțe spulberate pentru familiile victimelor, care se așteptau la concluzii concrete pentru explicarea dispariției avionului în timpul zborului Kuala Lumpur-Beijing.
Raportul îl dezvinovățește explicit pe comandantul avionului, Zaharie Ahmad Shah, deseori acuzat, în special în media australiană și americană, că ar fi comis un act sinucigaș.
Kok Soo Chon, responsabilul anchetei, a precizat că pilotul a fost prima persoană asupra căreia s-a focalizat ancheta, dar nu s-a găsit nimic problematic la acest om de 53 de ani, cu trei copii – nicio mențiune privind o eventuală maladie mintală sau psihiatrică, ori folosire a drogurilor sau vreo problemă financiară.
Simularea de zbor, ce urma exact ruta pe care ulterior a luat-o zborul MH 370, găsită pe computerul de la domiciliul pilotului, era, conform raportului, doar un exercițiu ca multe altele.
În ce privește datele radarelor ce au permis stabilirea scenariului „întoarcerii rutei“, urmată de un survol în sens invers deasupra Malaeziei, raportul admite schimbarea altitudinii și a vitezei indicate în documentele precedente, dar înlătură eventualitatea unei avarii grave ca explicație plauzibilă a virajului de 180 grade pe care l-ar fi efectuat avionul puțin după dispariția de pe ecranele radarelor.
Alt element nou este consacrarea unor paragrafe tehnologiei preluării controlului aparatului de la distanță, cu dezactivarea oricărui control din partea piloților.
Deși anchetatorii confirmă că Boeing a depus brevetul acestei tehnologii în 2003, compania americană nu a instalat-o încă pe vreun avion civil.
Partea cea mai surprinzătoare din întregul raport este cea dinaintea ultimului paragraf, când anchetatorii subliniază că „nu exclud intervenția unei terțe părți“, fără să precizeze ce a dus la această ipoteză și nici despre ce parte ar fi vorba. Cercetările asupra tuturor pasagerilor de la bord nu au indicat vreun posibil terorist care să fi preluat avionul.
