Profesorul Dorin Sarafoleanu susţine că, potrivit noilor cercetări medicale, inserţia de fecale de la un organism sănătos prin endoscopie în intestinul celui cu floră distrusă ar fi soluţia viitorului de eradicare a flagelului, în condiţiile în care probioticele au eficienţă limitată.
RL: De ce răcesc oamenii? Sunt tot mai mulţi bolnavi cu imunitatea la pământ. Care este motivul?
Dorin Sarafoleanu: Populaţia ţării noastre trăieşte cu fobia microbilor şi a infecţiilor.
La fel ca occidentalii, am putea spune.
Ei au trecut de această fază. Asistăm la o isterie antimicrobiană din ce în ce mai amplă. Obsesia pentru superigienă a devenit paroxistică.
Care e consecinţa?
Consecinţa acestei manii este rezistenţa microbiană la antibiotice, la bioacide şi apariţia unor mutaţii bacteriene agresive, rezistente, adevăraţi monştri bacterieni. Cap de serie al acestor monştri devastatori este bacteria clostridium dificile. Un astfel de monstru poate fi transmis sau contactat de la individ la individ, sau din varii alte surse, fără ca organismul receptor să fi făcut vreodată un tratament cu antibiotice.
Cu alte cuvinte, o bacterie agresivă, rezistentă la antibiotice, se poate contacta de la indivizi sau din locuri care au abuzat de antibioterapie inoportună, greşit recomandată sau empirică.
O adevărată contagiune în masă? Clostridium dificile a devenit puternic datorită automedicaţiei, a antibioticelor luate în exces?
În România, legislaţia permisivă, interesul economic al farmaciilor, deficienţele organizatorice şi de viziune din sistemul de sănătate, alături de lipsa de educaţie pentru sănătate a populaţiei, face ca 80% dintre afecţiunile inflamatorii banale ale căilor aeriene superioare, care sunt virale şi autolimitate, să fie tratate prin automedicaţie cu antibiotice chiar din prima zi.
Descoperirea antibioticelor (penicilina) de către Fleming, la mijlocul secolului trecut, a pus piatra de temelie a medicinei moderne. Străbunicii mei au vândut o sută de oi pentru câteva flacoane necesare bunicului meu, bolnav de meningită.
Aş vrea să vorbesc despre evoluţia antibioterapiei: la început penicilina se utiliza pentru tratamentul diferitelor boli infecţioase, cu mare succes. Cu timpul s-a constatat că pentru aceleaşi boli este nevoie de doze de antibiotice din ce în ce mai mari. Aşa a început să apară rezistenţa microbilor la antibiotice. Mai ales în spitale, rezistenţa microbiană fiind redutabilă.
Aşa au apărut infecţiile nosocomiale?
Rata de înmulţire a germenilor furnizori de infecţii nosocomiale devine inimaginabil de mare. Această incredibilă înmulţire se face prin transfer orizontal de gene microbiene rezistente la antibiotice, dezinfectante, bactericide. Toxinele secretate de aceste specii rezistente sunt extrem de periculoase pentru om.
Mai sunt şi alte surse de contaminare?
În afara surselor de contaminare nosocomiale sau directe de la om la om, trebuie avute în vedere contaminările de la animalele crescute în scop comercial, cu antibiotice pentru îngrăşare. Germenii patogeni rezistenţi la antibiotice, foarte agresivi, trec de la animale şi păsări la om, subminându-i imunitatea şi generând boli grave, unele necunoscute până în prezent.
„În inconştienţa sa, omul se Joacă de-a Dumnezeu“
Dar ce frumoase sunt merele neviermănoase?
Noua patologie infecţioasă porneşte de la greşeala capitală a omului de a stăpâni natura şi a o dirija în folosul său consumerist. Între om şi natură trebuie să existe un echilibru neantagonic. Numai aşa, ecosistemul din care facem parte, poate rămâne echilibrat, sănătos.
Care sunt principiile unei relaţii eficiente om-natură?
Astăzi, sănătatea speciei umane trebuie înţeleasă şi încadrată în sănătatea ecosistemului după principiul „only one health“. Acest principiu se bazează pe logica naturii că omul se încadrează în natură, este parte a ecosistemului şi trebuie să trăiască în armonie cu acesta.
Există o revanşă a naturii?
Natura se apără, contraatacă, şi se răzbună. Schimbările climaterice brutale, supraîncălzirea planetei, rezistenţa microbiană la antibioterapie şi multe altele sunt deja atenţionări severe de la „mama natură“, pe care homo sapiens o dezechilibrează şi chiar o distruge pe alocuri, în inconştiența lui: „Joaca de-a Dumnezeu.“
Ştiam că nu toţi microbii sunt duşmănoşi.
Fără microbi, viaţa noastră nu ar fi posibilă. Imensa lor majoritate sunt patogeni, utili speciei umane, le datorăm existenţa noastră.
Microbii prieteni ai omului, nepatogeni, au contribuit la crearea şi modelarea pământului, au modelat atmosfera, au generat rocile, gazele, apele, mineralele, făcând posibilă viaţa omului pe pământ.
Există bacterii fără de care viaţa e imposibilă?
Există o endosimbioză între organismele vii şi bacteriile comensale. Această endosimbioză generează în organismul uman un curent energetic intracelular de care depinde viaţa.
„Puşi în apă sterilă, peştii mor după doar câteva ore“
În natură nu există nimic pur?
Poate doar în aparenţă şi în mintea noastră neinformată şi needucată. În ignoranţa noastră, căutăm puritatea sau prin varii mijloace căutăm să o obţinem. Un exemplu banal în acest sens este acela că puşi în apă sterilă, peştii mor după doar câteva ore. Aşadar trebuie să înţelegem că ecosistemul din care facem parte se bazează pe biodiversitate. Biodiversitatea este esenţa vieţii şi a sănătăţii, distrugerea ei echivalând cu sinuciderea omenirii.
Să înţelegem, deci, că super igiena este o atitudine la fel de dăunătoare ca şi lipsa igienei?
În mod paradoxal este dăunătoare mai mult omului decât germenilor microbieni împotriva cărora a fost concepută şi aplicată super igiena. Ea distruge în primul rând bacteriile favorabile omului şi vieţii acestuia şi doar o parte din microbii patogeni.
Este o modă acum să se vorbească despre lipsa de igienă din spitale.
Majoritatea patogenilor şi-a creat rezistenţa la dezinfectante şi biocide, sunt total insensibili la ele, devin extrem de agresivi și se manifestă violent în lipsa barierei biologice a florei microbiene comensale, nepatogenice, prietenele gazdei umane, care au fost anihilate de bioacidele moderne.
Medicina are soluţii de combatere a rezistenţei microbiene la antibiotice?
Rezistenţa la antibiotice şi noua patologie infecţioasă determinată de acest fenomen este una din provocările medicinei secolului XXI. Răspunsul la această provocare a făcut deja primul pas: microbiomul uman, cea mai mare descoperire medicală a ultimilor ani.
Descoperirea lui s-a datorat în bună măsură monstrului microbian denumit Clostridium Dificile, extrem de agresiv, rezistent la toate antibioticele şi generator de decese în lipsa unei soluţii terapeutice eficiente.
Ideea bolilor care pleacă din intestin a fost intuită de Hipocrate acum 2.400 de ani.
Cercetările moderne au confirmat ideea lui Hipocrate, dovedind corelaţia directă între afectarea microbiomului uman intestinal şi restul organelor din corpul nostru.
Cum se reface imunitatea?
Pentru reechilibrarea florei bacteriene din intestinul nostru dezechilibrată de antibiotice s-a încercat primul pas cu ajutorul probioticelor.
„Microbiomul reprezintă acţiunea de introducere în intestin de materii fecale recoltate de la un om sănătos“
Care sunt bacterii de laborator. Dar ce este un microbiom?
S-a constatat că transplantarea în intestin a bacteriilor izolate nu a dat satisfacţiile aşteptate. S-a ajuns la ideea transplantării întregului ecosistem intestinal, adică introducerea în intestin de materii fecale recoltate de la un om sănătos. S-a constatat că este nevoie de minimum 35% din ecosistemul intestinal al omului sănătos pentru a completa şi reechilibra flora microbiană din intestinul bolnav distrusă de antibiotice. Microbiomul e un ecosistem, un mediu de cultură.
Experimentul publicat în revista „New England Journal of Medicine“ a demonstrat că Clostridium dificile tratat cu vancomicină poate fi anihilat doar în 31% din cazuri, în timp ce transplantul de fecale îl distruge în proporţie de 84%.
Microbiomul uman însumează toate microorganismele din intestin (bacterii, virusuri, protozoare) care sunt în relaţie şi interacţiune cu celelalte sisteme şi organe ale corpului omenesc. Microbiomul uman cuprinde două sisteme sau sensuri: 1. sensul genetic, care semnifică totalitatea genelor microbiene dintr-un organism omenesc, aşa-numitul genom bacterian. 2. sistemul (sensul) ecologic sau biom, adică totalitatea ecosistemelor bacteriene.
Între aceste două laturi ale microbiomului se desfăşoară o perfectă relaţie simbiotică, iar scena pe care se desfăşoară simbioza este intestinul.
Ce bacterii atacă şi care apără organismul uman?
Microbii patogeni oportunişti atacă un organism fără apărare. Microbii nepatogeni, prietenii organismului, reprezintă prima şi cea mai importantă linie de apărare biologică împotriva acestor oportunişti agresivi şi periculoşi.
Microbiomul va fi soluţia?
Va putea fi o soluţie terapeutică pentru o serie de afecţiuni inflamatorii cronice dependente de sistemul imunitar, ca inflamaţiile intestinale, colonul iritabil, scleroza multiplă, obezitatea, bolile metabolice, alergiile digestive şi alte boli de sistem.
Cum explicaţi principiul „only one health“?
Principiul a apărut ca replică la faptul că omul are tendinţa de a deveni stăpânul naturii, de a o dirija şi modifica în sensul intereselor şi exceselor sale. Alvin Toffler ne-a prevenit încă de la jumătatea secolului trecut că vom deveni victime ale avantajelor şi dezavantajelor civilizaţiei!
Omul continuă să agreseze mediul în care trăieşte, se crede atotputernic şi a început să se joace de-a Dumnezeu (Homo Deus).
Ce e de făcut?
Încă mai este timp să se oprească, să raţioneze corect şi să înțeleagă că face parte dintr-un ecosistem care nu este creat de el, dar care îi asigură viaţa.
Filozofia orientală cu privire la mediu şi ecosistem este adaptată „viziunii maternale“ asupra naturii, adică integrarea şi respectarea naturii şi a regulilor ei.
Mama natură ne cuprinde pe toţi, oameni, animale, plante, ape, aer şi cu toţii trebuie să trăim în armonie.
Ceea ce orientalii numesc „viziunea parentală“ asupra naturii, se referă la stăpânirea, influenţarea şi transformarea agresivă a naturii în interesul material şi de confort al omului.
„Civilizaţia grabei împinge planeta la distrugere“
Relaţiile om-mediu natural au devenit antagonice?
Mediul este distrus metodic şi progresiv prin industrializare, epuizarea resurselor, consum excesiv. Deşeurile industriale dăunează mediului, consumul excesiv are nevoie de supraproducţie agroalimentară, aceasta la rândul ei este stimulată cu îngrăşăminte chimice.
Au apărut boli ale mediului natural? Cum vindecăm natura?
Aerul, apa, solul, pădurile, animalele, insectele, păsările şi-au schimbat biologia sub influenţa erbicidelor, a îngrăşămintelor, antibioticelor, fungicidelor, insecticidelor. Astăzi nimic în natură nu mai seamănă cu ce a fost în urmă cu 100 de ani. Presupunând că omul modern, care se pretinde Homo Deus, ar înţelege şi ar stopa chimizarea şi intoxicarea ecosistemului, ar fi nevoie de câteva decenii pentru ca ecosistemul să se reechilibreze şi să se însănătoşească.
În goana după profit, omul schimbă totul.
Natura însă nu trăieşte în viteză. În momentul în care încercăm să-i tulburăm ritmul, ea se apără şi ripostează cu contraatacuri: fenomene meteo extreme, tornade, incendii, inundaţii, supraîncălzire, boli noi, necunoscute până în prezent şi mai ales greu de controlat medical, stres cronic, psihoză, violenţă, consum excesiv de medicamente, anxiolitice, tranchilizante, droguri, alcool, etc.
E nevoie să ne întoarcem la ritmul naturii?
Civilizaţia grabei împinge planeta la distrugere. Modificarea ritmului firesc al vieţii induce tulburări biologice, scăderea imunităţii, receptivitate crescută pentru boli psihice, inflamatorii şi infecţioase, metabolice, cancer etc.
În goana sa după profit, omul recent tinde să se însingureze, devine dependent de electronică, trăieşte într-o lume virtuală, iar în timp vom avea de-a face cu omul distopian, descris de Fukuyama, om care va fi dăunător propriei sale specii.
Iată contextul ecobiologic în care ne aflăm şi trăim azi. Iată de ce sănătatea omului nu poate fi interpretată în afara sănătăţii ecosistemului în care trăim, la fel cum sănătatea sistemului, a naturii, nu poate fi apreciată decât în legătură cu efectul binefăcător sau nociv pe care omul îl exercită asupra ei.
Nu ne-aţi explicat viziunea „only one health!“
Viziunea „only one health“ ne îndeamnă să revenim la ritmul naturii, să-i respectăm biodiversitatea şi să o ferim de toxicitatea supracivilizaţiei forţate.
Spiritul vremurilor noastre are drept călăuză pe „a avea“, a acumula, a consuma.
Buffon spunea: „le style c’est l’homme“, adică alături de a avea îl pune şi pe „a fi“. Conform tezei lui Fromm, a fi înseamnă mai mult decât a avea.
Să fim solidari pentru salvarea mamei natură!
