Fotbalul românesc își plânge una dintre cele mai mari legende.
Este doliu în fotbalul românesc! Emeric Ienei, antrenorul care a adus României cel mai important trofeu din istoria sa sportivă – Cupa Campionilor Europeni din 1986 – a murit miercuri, 5 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani. Fostul mare jucător și tehnician s-a stins din viață în jurul orei 10:40, la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor, acolo unde era internat din cauza unor probleme grave de sănătate.
În ultimele zile, starea sa se agravase după ce suferise o pneumonie severă. Medicii au confirmat că aceasta a fost cauza decesului. Vestea trecerii sale în neființă a îndoliat o întreagă țară și a readus în memorie momentele glorioase din istoria fotbalului românesc, pe care „nea Imi” le-a scris cu litere de aur.
Născut pe 22 martie 1937, la Agrișul Mic, în județul Arad, Emeric Ienei a fost nu doar un simbol al Stelei București, ci și o figură esențială pentru întreaga generație care a descoperit prin el că România putea cuceri Europa.
„A fost artizanul celei mai mari performanțe din fotbalul românesc.”
De la UTA Arad la gloria eternă din Ghencea
Emeric Ienei a început fotbalul ca junior la Flamura Roșie, formația arădeană pentru care a debutat și ca senior, în 1955, marcând două goluri în 21 de meciuri. În 1957, a fost transferat la Steaua București, echipă alături de care avea să-și lege destinul sportiv.
Timp de 12 ani, între 1957 și 1969, Ienei a fost o prezență constantă în echipa roș-albastră, jucând 259 de meciuri și marcând 7 goluri. A câștigat trei titluri de campion și patru Cupe ale României, iar stilul său elegant și calmul din teren l-au făcut respectat atât de coechipieri, cât și de adversari. A fost un mijlocaș defensiv cerebral, capabil să controleze ritmul jocului, dar și un lider discret care inspira respect prin exemplul personal.
La finalul carierei de jucător, a evoluat o perioadă scurtă la Kayserispor, în Turcia, acolo unde și-a încheiat activitatea competițională. Pentru echipa națională a României, a adunat șase selecții, iar pentru reprezentativele U19 și olimpică a purtat de asemenea tricoul tricolor.
După retragere, drumul lui Emeric Ienei către legendă abia începea.
Triumful de la Sevilla – apogeul unei cariere de vis
Anul 1986 avea să-l consacre definitiv. În primăvara acelui an, Steaua București devenea prima echipă din estul Europei care câștiga Cupa Campionilor Europeni. Sub comanda sa, formația din Ghencea trecea de Anderlecht și IFK Göteborg înainte de finala de la Sevilla, împotriva colosului FC Barcelona.
Într-un meci intrat în istorie, Steaua a câștigat trofeul după loviturile de departajare, când portarul Helmuth Duckadam a apărat patru penalty-uri consecutive. Pe banca tehnică, Emeric Ienei își păstra calmul emblematic, iar imaginea sa ridicând trofeul rămâne una dintre cele mai emoționante din istoria sportului românesc.
„Emeric Ienei a fost omul care a dat României o seară de neuitat la Sevilla.”
Lotul condus de el îi includea pe Duckadam, Iovan, Belodedici, Bumbescu, Bölöni, Lăcătuș, Balint și Pițurcă – o generație care a devenit simbolul gloriei și demnității sportive.
După succesul de la Sevilla, Ienei a fost numit selecționer al echipei naționale a României, pe care a condus-o între 1986 și 1990, iar mai târziu a revenit și în alte mandate. Sub conducerea sa, naționala a obținut calificarea la Campionatul Mondial din Italia 1990 – prima după o pauză de 20 de ani.
În semn de recunoaștere pentru meritele sale, în 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a cu baretă, iar în 1998 a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) în Ministerul Apărării Naționale.
„A fost un gentleman al fotbalului românesc, un om care a vorbit mereu cu modestie și demnitate.”
În afara terenului, Emeric Ienei a trăit liniștit la Oradea, alături de soția sa, Ileana Gyulai-Drîmbă, scrimeră medaliată olimpică, până la trecerea acesteia în neființă, în 2021.
Astăzi, fotbalul românesc își pierde nu doar un antrenor, ci o parte din sufletul său. Imaginea lui Emeric Ienei va rămâne sinonimă cu profesionalismul, echilibrul și eleganța unui sport care i-a datorat enorm.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!