Cum s-a mutat campania electorală în curțile și casele pline de apă

Să ne așteptăm ca în perioada următoare curțile caselor înghițite de ape să devină prima scenă a campaniei electorale pentru alegerile parlamentare și prezidențiale.

Pe chipurile oamenilor se putea vedea și simți disperarea că toată agoniseala a fost luată de apa care a năvălit din nou cu forță și nestăvilită de nimeni de peste tot și le-a luat speranțele. Bărbați în toată firea, cu trupurile solide și întărite de munca grea, abia mai puteau să vorbească și își stăpâneau cu greu lacrimile. Erau deznădăjduiți! Oamenii cu greu își revin din șoc. Cum să o ia de la zero din nou? Cum să răzbească din nou? Simt că nu mai au putere să lupte cu natura, dar mai ales cu indolența, nepăsarea, incompetența autorităților și politicienilor. A mai venit apa peste ei și în 2013, și în 2016 și nu mai au puterea să lupte din nou. Politicienii și autoritățile care s-au perindat și atunci prin curțile lor le-au promis marea cu sarea. Localnicii au avut încredere că oamenii în costume veniți de la București, de la Galați, de la oraș sau din vreun colț de instituție care înghite cu nemiluita și cu rapiditate bani din bugetul țării vor face ce trebuie ca să nu mai treacă prin acest coșmar. NU au făcut, așa că, în 2016, apa a venit iar peste ei. Și atunci a fost an electoral și au urmat nenumărate vizite și alte promisiuni deșarte. Oamenii i-au crezut din nou și au început să își repare locuințele, să înlocuiască mobila distrusă și să încerce să își revină încet la viață, cu gândul că va fi ultima dată când apa le va lua totul. Timpul le-a vindecat rănile și chiar au trăit mulți ani cu impresia că autoritățile și politicienii au făcut ceea ce trebuie și că sunt la adăpost. S-au înșelat și de această dată. Doar natura a fost mai blândă cu ei. Clasa politică a fost la fel: interesată doar de căpătuială cât mai rapidă, de interese meschine și mărunte. În 2024, furia naturii s-a întors cu o putere și mai mare și le-a luat tot ce le era mai drag, de la bunuri și până la animale sau chiar, de această dată, și persoane iubite. Nici să se revolte nu au mai avut putere.

Imediat, politicienii au simțit gustul promovării pe seama suferinței oamenilor, pentru că sunt în lupta electorală și trebuie să-i amăgească din nou și cât mai frumos pe cei care mai vin la vot.

Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu, cei doi prezidențiabili, și-au făcut rapid apariția și au luat o mină de oameni preocupați de soarta celor aflați la nevoie. Mulți s-au întrebat cum au ajuns amândoi în același timp, cum s-au coordonat ei așa de bine. O altă întrebare a fost cu ce poate ajuta Nicolae Ciucă, președintele Senatului, instituția care trebuie să facă legi bune. Eventual ca șef al miniștrilor liberali ar putea să le ordone acestora cu privire la măsurile care se impun. Premierul Ciolacul a bălmăjit ceva despre un baraj menit să strângă apele, care nu este însă finalizat, dar este construit în proporție de 70 la sută. A fost amenajat în perioada comunistă, pentru că din 1989 s-au oprit lucrările de construcție la acesta. A promis, bineînțeles, că va trimite în zonele afectate de inundații pe toți marii specialiști să găsească cele mai bune soluții, pentru ca inundațiile de acest fel să nu mai aibă loc.  Cine îl mai crede, însă? Dacă mâine va ploua din nou foarte puternic, localitățile s-ar umple iar cu apă.

Cei doi prezidențiabili s-au urcat în mașini și au plecat, fiecare în treaba lui. Ciucă la Consiliul Național al PNL, iar Ciolacu să conducă țara, așa cum știe.

A urmat Ligia Deca, ministrul Educației, care s-a arătat preocupată de cum arată școlile și de cum vor învăța copiii. A mers însă într-o școală din comuna Slobozia Conachi, care nu era afectată de inundații. Primarul comunei nu a mai rezistat și i-a reproșat că a venit într-o școală care nu a avut de suferit, și că trebuie să meargă într-o școală afectată de viitura puternică. Pusă la colț de atitudinea primarului supărat, ministra părea că vrea să îl tragă de mânecă și să îl bage într-un loc mai ferit și să-i facă acolo instructajul.

A venit și ministrul Mediului, care a spus un adevăr: inundațiile nu puteau fi evitate, dar pagubele ar fi putut să fie mult mai mici. Asta dacă toți cei responsabili și-ar fi făcut treaba, dar România este tărâmul făgăduințelor neonorate. Politicienii se perindă prin funcții, unii stau mai mult, și pleacă, cei mai mulți cu conturile pline, în timp ce oamenii simpli așteaptă și încă mai cred că în țara lor se va schimba ceva în bine.

Cine o să plătească de această dată pentru viețile pierdute? Șapte oameni au murit din cauza inundațiilor sau, mai bine zis, a ignoranței și a imensului val de incompetență, deoarece în România când se ocupă o funcție la stat contează la ce partid ești și cine te recomandă pentru acel post. Cred că logic și în mod just trebuie să răspundă chiar și în fața legii cei care se ocupă în mod direct de administrarea apelor. Ei trebuie să cunoască foarte bine riscurile care există în anumite zone și ce trebuie făcut ca acestea să fie cât mai reduse, așa cum bine spune ministrul Mediului. Nu garanta nimeni că nu ar fi existat inundații în urma precipitațiilor de amploare, dar pagubele produse ar fi fost, cel mai probabil, mult mai reduse, iar șapte oameni nu ar fi pierit în apele învolburate.

Deznădejdea oamenilor vine și din faptul că sunt la mâna naturii și că nu-i ajută nimeni ca locul în care își duc zilele să fie unul sigur. De ce să o ia de la capăt, când mâine poate să vină din nou ploaia și apa să le ia totul. Este un chin continuu, o muncă de Sisif, de unul singur, fără ca autoritățile să vină cu un ajutor, care ar însemna lucrări corespunzătoare pentru un sistem care să funcționeze în mod normal în privința preluării apelor.

Vor mai veni în continuare politicieni în localitățile afectate de inundații și vor fi însoțiți, bineînțeles, de fotografi sau de jurnaliști, că o declarație și o fotografie nu strică în această perioadă când mintea le zboară doar la alegerile care vor începe peste puțin mai mult de două luni.