Rachetele SpaceX transportă astronauți americani către Stația Spațială Internațională. Constelația sa de sateliți Starlink acoperă globul cu internet de bandă largă, iar compania este implicată în unele dintre cele mai sensibile proiecte ale Pentagonului, inclusiv în detectarea rachetelor hipersonice.
Așa că atunci când președintele Donald Trump a amenințat joi că va anula contractele federale ale lui Elon Musk, atenția observatorilor din domeniul spațial s-a intensificat.
Musk, cel mai bogat om din lume, a răspuns imediat spunând că va pune la „naftalină” capsula Dragon — pe care NASA se bazează pentru zborurile cu echipaj — dar a retras amenințarea câteva ore mai târziu.
Deocamdată, experții spun că dependența reciprocă ar trebui să prevină o ruptură totală, însă episodul scoate la iveală cât de perturbatoare ar putea fi o astfel de separare.
Fondată în 2002, SpaceX a depășit contractorii tradiționali, devenind principalul furnizor de lansări spațiale la nivel mondial.
Condusă de ambiția lui Musk de a face din umanitate o specie multiplanetară, SpaceX este în prezent singurul mijloc al NASA de a trimite astronauți la Stația Spațială Internațională — un simbol al cooperării post-Război Rece și un teren de testare pentru misiuni în spațiul profund.
Monopol spațial?
Compania a efectuat 10 rotații regulate de echipaj către laboratorul orbital și mai are contractate încă patru, într-un acord evaluat la aproape 5 miliarde de dolari.
Aceasta este doar o parte a unui portofoliu mai amplu, care include:
4 miliarde de dolari de la NASA pentru dezvoltarea Starship, mega-racheta de nouă generație;
aproape 6 miliarde de dolari de la Forțele Spațiale pentru servicii de lansare;
aproximativ 1,8 miliarde de dolari pentru Starshield, o rețea clasificată de sateliți de spionaj.
Dacă Dragon ar fi oprită, Statele Unite ar fi din nou nevoite să se bazeze pe rachetele rusești Soyuz pentru accesul la ISS — așa cum s-a întâmplat între 2011 și 2020, după retragerea navetei spațiale și înainte ca Crew Dragon să fie operațional.
„În climatul geopolitic actual, acest lucru nu ar fi deloc optim”, a declarat analista spațială Laura Forczyk pentru AFP.
NASA spera ca Starliner-ul companiei Boeing să ofere o alternativă, dar întârzierile persistente — și un test eșuat cu echipaj anul trecut — l-au menținut la sol.
Chiar și misiunile cargo ale Northrop Grumman se bazează acum pe racheta Falcon 9 de la SpaceX.
Situația aruncă, de asemenea, o umbră asupra programului Artemis al NASA.
O variantă a navei Starship, adaptată ca modul de aselenizare, este programată pentru misiunile Artemis III și IV — următoarele misiuni cu echipaj ale SUA pe Lună. Dacă Starship ar fi blocată, rivala Blue Origin ar putea beneficia — dar cronologia ar suferi cu siguranță, oferind Chinei, care vizează o aselenizare cu echipaj până în 2030, o șansă să ajungă prima, avertizează Forczyk.
„Există foarte puține vehicule de lansare la fel de capabile ca Falcon 9 – nu este fezabil să renunți așa de ușor cum crede președintele Trump”, a spus ea.
NASA încearcă să arate că are alternative
„NASA evaluează posibilitatea ca Starliner să zboare către Stația Spațială Internațională la începutul anului 2026, în funcție de certificarea sistemului și de rezolvarea problemelor tehnice ale capsulei”, a declarat agenția vineri într-un comunicat pentru AFP.
Totuși, conflictul ar putea face ca Trump să se distanțeze complet de domeniul spațial, a avertizat Forczyk, complicând planurile pe termen lung ale NASA.
Putere privată, risc public
SpaceX nu este în totalitate dependentă de guvernul SUA. Abonamentele Starlink și lansările comerciale reprezintă o parte semnificativă din veniturile companiei, care organizează și misiuni private.
Următoarea, realizată împreună cu partenerul Axiom Space, va transporta astronauți din India, Polonia și Ungaria, finanțați de guvernele lor.
Totuși, pierderea contractelor guvernamentale americane ar fi o lovitură majoră.
„Este un scenariu de coșmar pentru ambele părți, ceea ce face greu de imaginat cum eforturile spațiale ale SUA ar putea umple golul”, a declarat Clayton Swope, director adjunct al Proiectului de Securitate Aerospațială de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.
„Ambele părți au toate motivele să depășească neînțelegerile și să revină la treabă.”
Semnele unei rupturi au apărut weekendul trecut, când Casa Albă și-a retras brusc nominalizarea miliardarului din domeniul plăților electronice Jared Isaacman — un apropiat al lui Musk care a zburat deja de două ori în spațiu cu SpaceX — pentru funcția de administrator al NASA.
Într-un podcast recent, Isaacman a spus că crede că a fost exclus deoarece „unii oameni aveau ceva de demonstrat și eu eram o țintă vizibilă, bună”.
Acest episod mai larg ar putea reaprinde, de asemenea, dezbaterea privind dependența Washingtonului de parteneri comerciali, mai ales atunci când o singură companie deține o poziție atât de dominantă.
Swope a menționat că, deși guvernul SUA a favorizat mult timp cumpărarea de servicii din industrie, liderii militari preferă adesea să dețină sistemele de care depind.
„Aceasta este doar o altă dovadă care ar putea întări argumentul că acest lucru poate fi riscant”, a spus el. „Cred că această idee a fost plantată deja în mintea multora – că poate nu merită încrederea.”
