11.1 C
București
marți, 26 octombrie 2021

Cioclul Iohannis s-a asigurat de un parastas “bine făcut”

Marele Partid Național Liberal s-a dus la Domnul, după o scurtă și grea suferință. Prohdul a fost cântat, ca la galerie. Moștenitorii se sfâșie între ei.

Îmi aranjez ținuta de nuntă. Încalț pantofii noi și mă chinui o oră să pun butonii. Pun șalul domnesc, în chip de cravată. Vreau să fiu fercheș, că doar mă văd cu marii domni ai țării.

Pentru că nu mai erau locuri prin zonă, parchez bătrâna mea Jetta în curtea Universității de Agronomie. Îi zic portarului că sunt de-a lu’ șefu. Îi fac cu ochiul. Merg vreun kilometru pe jos. Mă strâng încălțările. Strâng din dinți, în compensație. Ajung la 11,20, în sala Congresului PNL, de la Romexpo. Huiduieli, îmbrânceli, ovații. Nici vorbă de codul Qr.

Nuntă-n cer sau despre cum doi bărbați iubesc aceeași femeie

Mă trezesc într-o atmosferă de mare meci. Parcă juca România cu Republica Democrată Germană, finala Campionatului Mondial de Handbal. Lume asudată, dar purtătoare de măști și de pancarte. Știam că vor să-l îngroape pe Orban. Dar nimeresc la o partidă de mare angajament. O parte din public nu-l lasă pe Iohannis (ne mai amintim: Cine e geneeeraaluuuu’? din 2014.) Orban nu e pe scenă. Asuprit, stă tolănit, în primul rând. Galeria sa îl hârâie pe vlăjgan să nu țintească poarta.

Citește și: Andrei Pleșu e plictisit de crimele statului paralel

„Este imperativ să depăşim cât mai repede actuala criză”, zice președintele ca un preot care nu știe numele mortului. Sala ripostează: “Orban!”, “Orban!”, “Orban!” Stafidit, continuă: “Această guvernare trebuie să continue…” “Orban!”, “Orban!”, “Orban!”, reacționează suporterii. “Nu există niciun motiv real ca premierul să fie demis…” Huiduieli. Mara Mareș, pusă peste rând șefă la tineret, mai demult de către Orban, reacționează cu voce de șoricel: “Cîțu!” “Cîțu!,””Cîțu!”Are și ea mica ei echipă de ultrași. Ca o constanță a vârstei: loialitatea e doar a pudelului.

Lume și lume, afară. Se pârlesc micii. Apa minerală e la preț de Loft.

Discursul lui Orban e de manual. Simte sala. E pragmatic și emoțional. Știe dinainte scorul. Inteligent, prevestește: „voi fi câștigătorul moral.” Lui Cîțu nu i se întâmplă la fel. I se strigă necolegialul ”Demisia”. Mă lămurește unul cu o pancartă “Fortza Orban.” “E vopsit. Nu e de-al nostru.” O femeie, mai durdulie, semn clasic de împlinire guvernamentală, bufnește ca o pisică.

Theodor Stolojan, un spirit viu, dar neascultat

“Nu aglomerați culoarele. Respectați măsurile de prevenire a infecțiilor. Purtați masca reglementar. Văd unii colegi în sală care nu o poartă corect”, spune omul de ceară de la microfon. Theodor Stolojan supraviețuiește după aproape 20 de ani de la boala anunțată de Băsescu, în vara lui 2004.

Cozi, bârfe, șoșoteli. ”Eu votez cu Orban,” îmi șoptește un clandestin dintr-o filială ”câștigătoare.” Altul, mă asigură că toți oamenii lui Flutur sunt sub drapel.

Alina Gorghiu împarte saluturi. E toată un surâs. Pare cea mai asortată dintre primele doamne. Știe câștigătorul. Ea a dirijat mecanismul de putere. Nu poți să-i spui frânarului că nu e constructiv.

Rareș Bogdan calibrează un scor precis.

Orban, ultimul salut

Ora prânzului e ora de mici. Ministrul educației mă asigură că nu va fi un scor prea mare. Rareș Bogdan e mai direct: 2800, la 1800. Ulteriorul, pronosticul celui din urmă se adeverește.

Colega mea, Cora Muntean, îl surprinde pe Ludovic Orban la coadă. Nu-și ia mici, doar o apă și o cafea. Pare tot mai singur.

Foto: Cora Muntean

Tot caut vechile făpturi domnești. Vechile personalități. Pustiu, de moarte. În schimb sunt salutat de lume necunoscută. Costume scumpe. Givenchy, cât cuprinde. Dame cu sarmale în cap, ca la defilările  de dinainte de ’89. Tovarășe bățoase, activiști cu antenuțe. Ziceai că e Ceaușescu și la liberali.

Violeta Vijulie flutură pliantul lui Cîțu. Riscă un scandal de familie. Comnatul, Stelian Tănase, e printre intelectualii, semnatari ai scrisorii de susținere a lui Orban. Diversitatea e la modă acum. Prefectul unui județ are mâna-nfiptă în sacul cu bunătăți cîțiste și nevasta-n USR-PLUS, după principiul cazon: ”acoperiți toate fronturile!”

Votul, ca un salt în bazinul gol

Cabinele de vot au perdeluțe. Semn de pudoare sau parte din scenariu? Înaintea lui Orban, o domniță e surprinsă de cameramani cu telefonul pregătit să fotografieze votul. Nu se sperie. Trebuie să-și încheie misiunea.

Aflu că voturile sunt controlate. Eu îți arăt votul meu, tu mi-l arăți pe al tău și hora e gata. Unii lideri județeni, nesiguri, indică palmarea buletinului de vot. Un oarecare suspus notează voturile câștigătoare. Aparența de democrație e astfel asigurată.

Victoria lui Cîțu e previzibilă. Propusa umilire a lui Orban nu se produce. Scorul nu e atât de catastrofal.

Pentru că nu am cu cine mă certa, mă iau de șerpii, ținuți mai demult la piept, de către Orban. Acum, sunt pragmatici, în #echipacastigatoare. Dansul nu se prinde. Mireasa, după voce, pare văduvă. “E răgușit premierul,” mă asigură un pedelist, mereu pe cai mari.

Văd multe personaje, puține personalități.

Mă întreb cât a cerut Vela ca să o închidă și să treacă de partea câștigătoare. De ce Garda elvețiană (cum le zic eu neutrilor) nu se implică. Plenar și în cuget.

Infernala lume a tuților, băieților luați de pe stradă de Ludovic Orban și făcuți oameni, vociferează. Clamează dreptul la cașcaval.

Cine mai e civil printre delegați e o întrebare caducă.

Pe timpul lui Ludovic Soare, perucile aveau și piepteni. Azi, contra mișconilor, există loțiuni speciale

Dar unde sunt domnii liberali? Întreb ca să stârnesc ilaritate. Nu-i găsesc. Este ales unul care “n-are după el vorbe”, nu ține pasul drept, e cocoșat. „Dar e de-al nostru,” îmi explică un liberal din Mureș, nemulțumit de Orban că n-a fost servit și el cu o “deconcentrată.” Primesc un cigar. Fac un fum de Cuba Libre. Unul îmi zice că e fan Che Guevarra, altul îmi amintește de un mare țărănist, trecut din interes la liberali, căsătorit cu o cubaneză.   

Conclavul vrăjitoarelor

Chiar dacă se împart zâmbete și se șoptesc loialități, ura e instituită. Cazon și la ordin. Taberele se dușmănesc. Fiecare își caută porții de praf din cenușa marelui dispărut.

5000 de liberali, mulți progresiști, mai puțini creștini, conduc dricul defunctului PNL. Progresistul Mihai Șora anunță moartea PNL.

Așa cum am mai spus, Marele Partid Național Liberal s-a dus la Domnul, după o scurtă și grea suferință

Foto: Cora Muntean

Mortul nu se mai întoarce de la groapă, îi spun unui vechi liberal, care mă sâcâie să-i explic cum a fost în conclavul vrăjitoarelor.

Marius Ghilezan
Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a desconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.
Ultima oră
Pe aceeași temă