Astfel, vechimea necesară pentru promovarea procurorilor la DNA și DIICOT nu poate fi mai mică de 10 ani, adică vechimea necesară pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit unui comunicat al CCR, Curtea a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a constatat că dispoziţiile art.II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi pentru modificarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituţionale.
„Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate, Curtea, având în vedere structura ierarhică a Ministerului Public, a stabilit că legiuitorul are obligaţia constituţională să instituie, în plan vertical, condiţii de acces generale şi specifice în funcţiile de execuţie aflate pe niveluri ierarhice diferite. Dacă în cadrul aceluiaşi nivel ierarhic sunt organizate direcţii specializate, legiuitorul poate stabili, în plan orizontal, condiţii speciale sau derogatorii de acces în cadrul acestora faţă de cele generale şi specifice deja existente; însă, marja sa de apreciere nu poate să se manifeste aleatoriu/arbitrar/subiectiv, ci ea trebuie să fie unitară şi coerentă, cu respectarea principiului controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public”, se precizează în comunicat.
Instanţa constituţională arată că vechimea în funcţie este elementul obiectiv pe care se grefează orice procedură de concurs sau interviu pentru avansarea în grad profesional/nivel de parchet şi reprezintă o condiţie necesară oricărei activităţi desfăşurate la nivel înalt sau specializat.
„DNA şi DIICOT sunt direcţii specializate în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie învestite cu instrumentarea unor cauze de o complexitate ridicată circumscrise combaterii criminalităţii organizate, terorismului sau corupţiei, după caz. Reperul pentru stabilirea condiţiei de vechime necesare accederii la funcţia de procuror în cadrul direcţiilor specializate este cea stabilită pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atât sub aspectul naturii vechimii (efectivă), cât şi sub cel al temporalităţii sale (10 ani), astfel că, în niciun caz, standardul numirii în funcţie nu poate fi inferior celui al promovării în funcţie la nivelul antereferit. Totodată, specializarea poate implica o condiţie superioară de vechime pentru accederea în respectiva funcţie, dar nicidecum una inferioară”, explică judecătorii constituţionali.
Conform Curţii, rezultă că este nu numai raţional, dar şi imperativ din punct de vedere al exigenţelor constituţionale ca vechimea efectivă pentru numirea în funcţiile de procuror DIICOT sau DNA să reflecte poziţia constituţională supraordonată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în structura Ministerului Public, calitatea de structură specializată a acestor direcţii, precum şi caracterul superior al rangului dobândit.
„Ar fi paradoxală plasarea celor două direcţii specializate la cel mai înalt nivel ierarhic şi compunerea acestora din procurori aflaţi la început de carieră a căror vechime nu le permite nici măcar promovarea în funcţia de procuror la parchetul de pe lângă tribunal. În consecinţă, vechimea efectivă în funcţie pentru aceste numiri trebuie să fie cel puţin aceeaşi cu cea necesară pentru accederea în funcţia de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, menţionează CCR.
Astfel, arată sursa citată, art. II din legea analizată contravine poziţiei constituţionale a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în structura Ministerului Public şi, totodată, încalcă egalitatea în drepturi, nu se integrează în ansamblul legislaţiei şi se constituie într-un element de incoerenţă legislativă. Prin urmare, Curtea a reţinut încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1) şi art.131 din Constituţie.
„Legiuitorului îi revine obligaţia de a pune de acord soluţia legislativă constatată ca fiind neconstituţională cu decizia Curţii Constituţionale, sens în care urmează să modifice condiţiile de vechime stabilite prin art. II (cu referire la art. 79 ind. 1 alin. (3) şi art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004) şi să le coreleze cu art. 44 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr.303/2004. Soluţia Curţii Constituţionale consolidează poziţia instituţională a celor două direcţii specializate, valorificând specializarea, calificarea şi experienţa procurorilor”, precizează judecătorii.
Tot miercuri, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi pentru modificarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în ansamblul său, este constituţională în raport cu criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate.
