Când vorbim despre corupție sistemică în România, despre cum s-au distrus instituții și companii naționale de dragul intereselor personale sau externe, nu putem ignora una dintre cele mai nocive combinații de influență: Remus Borza, Speranța Munteanu și Victor Ponta. Trei personaje care, pe rând sau în echipă, s-au infiltrat în cele mai sensibile puncte ale economiei și justiției românești.
Sub umbrela „reformei” au creat un sistem de captură a statului, iar astăzi sunt din nou activi, mai puternici ca oricând. Legătura lor cu Liberty Steel – compania miliardarului britanic Sanjeev Gupta, aflat sub anchetă în Marea Britanie – ridică semne de întrebare asupra complicităților românești într-un scandal internațional.
De la falimentul Astra Asigurări la distrugerea presei libere
România Liberă a avertizat încă din 2017: în spatele falimentului Astra Asigurări nu a fost doar incompetență, ci și o combinație toxică de interese politice și economice. Victor Ponta, pe atunci premier, împreună cu Remus Borza și Speranța Munteanu (KPMG), au jucat un rol esențial în dizolvarea uneia dintre cele mai mari companii de asigurări din Europa Centrală și de Est.
Astra avea peste 270 de locații și 50.000 de angajați și colaboratori. În doar câțiva ani, a fost „mâncată” din interior, lichidată sub supravegherea KPMG, iar activele au fost direcționate printr-un mecanism cunoscut: „reorganizare, reevaluare, redistribuire”.
Astăzi, firma KPMG continuă să câștige bani din falimentul acestei companii – o rană deschisă pentru mii de oameni. Iar KPMG Global a fost amendată în numeroase țări pentru corupție și complicitate la scheme ilegale, cea mai notorie fiind implicarea în scandalul Rolls-Royce din Marea Britanie.
Citește și: Când ești consilierul premierului, statul stă drepti în fața ta
Bode, Ciucă și PNL – cum a preluat Borza frâiele
Lucian Bode, fost ministru de interne și strateg PNL, se mândrea nu de mult cu „echipa Clubului Oamenilor de Afaceri Liberali”. Printre aceștia – ghici cine? – Remus Borza, devenit între timp omul de casă al PNL și al guvernelor de coaliție.
Sub „mâna lui Borza”, așa cum tot mai mulți liberali încep să admită în privat, PNL a fost aruncat la lada de gunoi a istoriei. Nu doar prin pierderea alegerilor, ci și prin compromiterea totală a imaginii, prin pactul cu PSD și prin promovarea unor indivizi care au fost deja condamnați penal.
Soldatul Ciucă, propulsat artificial în fruntea partidului, a fost „șeful de formă”, în timp ce Borza și cercul său controlau adevărata direcție a deciziilor economice. Rezultatul? O coaliție disprețuită, care a fost scuipată de alegători la prezidențiale.
Când distrugătorii de ieri vin cu promisiuni pentru mâine
Victor Ponta, omul care a girat falimentul Astra și controlul KPMG în piețele financiare, se reinventează azi cu lozinci precum „Punem România pe primul loc”. Nu o dată. Nu de două ori. De fiecare dată când o spune, îl vedem alături de aceiași complici.
Alianța USL, în care s-a aliat cu Crin Antonescu, a fost o fabrică de compromisuri. Au distrus ce a mai rămas funcțional în statul român, au aruncat în aer încrederea în justiție, și au permis apariția unor rețele de interese cu ramificații globale.
Printre acești „prieteni strategici” se numără și Liberty Steel Group, compania condusă de Sanjeev Gupta, urmărit penal în Marea Britanie pentru fraudă financiară. În România, acest miliardar britanic a găsit un teren fertil: administrații slabe, „consultanți” dispuși la orice, și o presă în derivă.
Ponta a fost, potrivit unor surse jurnalistice, plătit generos pentru lobby în favoarea grupului Gupta. Unii susțin chiar că a fost intermediar în negocierea relațiilor între Gupta, anumite bănci și autorități române.
Când trecutul devine prezent: Ponta și Antonescu revin ca… salvatori
Cel mai halucinant aspect? Victor Ponta și Crin Antonescu sunt, azi, candidați la Președinția României. Exact cei care, în urmă cu un deceniu, au patronat cea mai devastatoare alianță post-1989 – USL. O coaliție care a pulverizat credibilitatea justiției, a manipulat instituțiile după bunul plac și a girat numiri catastrofale.
Sub acea guvernare, România a pierdut Astra Asigurări, a asistat la tentative de preluare a presei libere, și a tolerat implicarea unor firme precum KPMG în cele mai controversate proceduri de insolvență. Cei care au distrus atunci economia națională, se prezintă azi ca „oameni noi” și „reformatori”.
Liberty Steel Galați – scenă de relansare pentru Borza
Într-un nou act de imagine, Remus Borza pozează din nou în salvator, de această dată la Liberty Steel Galați, cel mai mare combinat de oțel din România fost angajator al lui Victor Ponta. După o perioadă de stagnare și incertitudine, Borza anunță, cu emfază, relansarea producției.
La începutul lunii martie 2025, Liberty Galați a anunțat intrarea în concordat preventiv, justificând decizia prin „schimbările politice”, “noile tarife impuse de SUA asupra importurilor de oțel” și “lipsa unor măsuri reale de protecție a industriei siderurgice la nivelul UE”.
Cine gestionează salvarea? Euro Insol și Sierra Quadrant, un consorțiu de „specialiști în restructurare” condus de nimeni altul decât Remus Borza, avocat și fondator al Euro Insol.
Într-o intervenție la ZF Live, Borza a explicat planul:
„Ne-am propus ca pe 22 aprilie să startăm producția de fontă și la un interval de 4-5 zile și producția de oțel, după care, cu fluxul integrat, să demarăm și partea de laminare și de țevi… Vom avea o producție între 3.800-4.500 de tone de fontă zilnic, iar în iunie sperăm să ajungem la 5.500 tone pe zi – peste 170.000 de tone lunar.”
Dar între timp, fondatorul Liberty, Sanjeev Gupta, este urmărit penal în Marea Britanie pentru fraudă, iar compania-mamă GFG Alliance este vizată de investigații ale SFO (Serious Fraud Office). Totuși, în România, totul se petrece cu o seninătate ciudată. Fără anchete. Fără reacții.
KPMG, ICSID și jocul dublu România–America
Un episod esențial este legat de procesul internațional de arbitraj de la ICSID – Curtea Internațională de Arbitraj de la Washington. Aici, România a fost reprezentată de avocatul Hamid Gharavi într-un proces deschis de acționarii Astra Asigurări, după falimentul companiei.
Inițial, ICSID a emis o decizie favorabilă acționarilor, dar inexplicabil, verdictul final a fost amânat timp de 4 ani – o situație fără precedent. Verdictul a fost emis exact după ce Remus Borza și Victor Ponta au devenit consilieri ai premierului Ciolacu, și în contextul în care România a semnat împrumuturi importante cu Banca Mondială.
Suspiciunile de influențare politică sunt susținute de faptul că ICSID este sub egida Băncii Mondiale, iar decizia a venit într-un moment strategic pentru guvernul român.
Gharavi și cazul Jordan Chiles – o insultă internațională?
Avocatul Gharavi a revenit în atenția publică la Jocurile Olimpice de la Paris, unde, potrivit unei investigații CPR ADR (sursa aici), ar fi fost implicat în retragerea medaliei de bronz a gimnastei americane Jordan Chiles. Articolul sugerează că decizia a fost influențată politic, iar implicarea avocatului, deja conectat cu interese românești, ridică suspiciuni de conflict de interese grav.
Acest episod vine pe fondul acuzațiilor că America ar fi favorizat România în procesul de la ICSID pentru a menține o relație diplomatică avantajoasă. Asta în timp ce reputația sportivă a SUA a fost sacrificată, iar influența diplomatică a fost folosită în favoarea unei rețele cu ramificații până în Guvernul de la București.
„Rețeaua” există și e periculoasă
Să recapitulăm: avem un Remus Borza, condamnat penal, în funcții de influență economică. O Speranța Munteanu, plătită ilegal, dispărută din KPMG dar încă prezentă în culisele marilor restructurări. Un Victor Ponta, reciclat politic, înconjurat de contracte dubioase și protejat de rețele de influență globală.
Această rețea nu este o teorie a conspirației, ci o realitate documentată, publicată în peste 30 de articole. România nu are nevoie doar de anticorupție, ci de o eliberare din captivitatea acestor „elite toxice”, care și-au făcut o misiune din a distruge tot ce nu pot controla.
Și da, românii sunt din nou forțați să aleagă între niște „distrugători de ieri” care promit un mâine curat. Dar poate, de data asta, aleg altfel.
