Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Sergei Magnitsky

Torturarea și uciderea lui Sergei Magnitsky. Cum a acoperit crima guvernul Rusiei (III)

Un cunoscut avocat rus, Sergei Magnitsky, arestat pe baza unor acuzații controversate, a fost torturat și a murit în închisoare. După doi ani, însuși președintele Rusiei recunoaște că autoritățile au comis „unele fapte penale“.

Mihai Diac 0 comentarii

Actualizat: 08.05.2018 - 14:46

La data de 16 noiembrie 2009, deținutul Magnitsky, adus la spitalul penitenciar din cauza problemelor sale grave de sănătate, este dus într-o celulă izolator, unde opt gardieni îl pun în cătușe și îl bat cu bastoane de cauciuc.

În seara aceleiași zile, o echipă de medici civili ajunge la penitenciar pentru a-l consulta pe Magnitsky. Medicii civili au relatat ulterior că, timp de mai mult de o oră, nu li s-a permis să intre în celula lui Magnitsky. Unul dintre membrii echipei a fost dr. Kornilov, specialist în medicină de urgență. El a intrat în celula lui Magnitsky la ora 21.15.

“Am fost șocat să găsesc pacientul nu într-o cameră de spital, ci într-o celulă obișnuită, pe podea, mort”, a relatat Kornilov.

Potrivit unui raport datat 28 decembrie 2009 și publicat pe site-ul onk-moskva.hrworld.ru, sarcina de a acoperi crima a revenit unei doctorițe din penitenciar, Alexandra Gaus. Relatările ei se contrazic cu cele ale medicului Kornilov, cel care a constatat decesul. Doctorița închisorii susține că deținutul a murit în camera de reanimare a spitalului, pe masa de resuscitare, la ora 21.50, în timp ce se încerca salvarea lui. În schimb, dr. Kornilov afirmă că a găsit deținutul deja mort, înainte de ora 21, căzut pe podea, într-o celulă izolator.

O posibilă explicație ar fi aceea că, după ce Kornilov, medic civil, a reclamat moartea lui Magnitsky, conducerea închisorii a încercat să acopere crima mutând cadavrul la reanimare și fabricând declarații false.

Cauza morții, ascunsă

A doua zi, pe 17 noiembrie 2009, avocații lui Magnitsky au aflat de la angajații spitalului penitenciar că deținutul a murit de pancreonecroză, ruptura membranei abdominale și șoc toxic. Dar în aceeași zi, Ministerul de Interne a schimbat cauza morții în “insuficiență cardiacă”. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Interne, Irina Dudukina, susținea, în plus, că nu există “semne de moarte violentă” asupra lui Magnitsky.

De două ori, pe 17 și 19 noiembrie 2009, Natalia Magnitskaya, mama lui Sergei, cere o autopsie independentă pentru a stabili cauza decesului fiului ei. Ambele cereri au fost respinse de Procuratura din Moscova, cu argumentul că “nu există motive pentru a ridica dubii asupra rezultatului autopsiei oficiale”.

Așa se face că, la data de 20 noiembrie 2009, Magnitsky a fost înmormântat fără o altă examinare medicală sau o altă autopsie. Refuzul de a se permite un examen medical independent a fost extrem de suspect în condițiile în care existau deja fotografii ale corpului deținutului care indicau urme de violență.

Raportul ajunge la președintele Rusiei

La 28 decembrie 2009, “Comisia de Supraveghere Publică” din Moscova – o organizație independentă, abilitată pentru a monitoriza centrele de detenție, și-a lansat propria investigație privind moartea lui Magnitsky și a constatat că acesta a fost torturat până la moarte.

La data de 27 iulie 2010, Comisia independentă anunța că, deși a trimis raportul său către procurorul general, către Ministerul Justiției, către Serviciul Federal al Penitenciarelor și chiar către Administrația Prezidențială a Rusiei, niciuna dintre aceste instituții nu aoferit vreun răspuns.

Pe 4 aprilie 2011, fostul șef al Serviciului Penitenciarelor, Yuri Kalinin (ulterior senator) susținea într-un interviu că deținutul a primit tratament medical pentru bolile sale și că «Moartea lui Magnitsky a fost un accident greu de anticipat”.

Scandalul Magnitsky se amplifică. În timp ce autoritățile de la Moscova continuă să respingă acuzațiile de crimă, în presă apar tot mai multe relatări despre acest incident extrem de grav. Astfel, în mai puțin de doi ani, au fost publicate peste 3.500 de relatări pe acest subiect.

Foarte straniu este și faptul că, potrivit unor asemenea relatări, după moartea lui Magnitsky, familiile unor ofițeri implicați în acest caz au devenit mai bogate. De exemplu, familia locotenent-colonelului Kuznetsov (cel care condusese operațiunea de arestare a avocatului) s-a îmbogățit cu trei milioane de dolari, iar familia maiorului Karpov a devenit mai bogată cu 1,3 milioane de dolari. Iar în aprilie 2011, și rudele șefei Biroului de Taxe nr. 28, Olga Stepanova, implicată în operațiuni fiscale legate de firma lui Magnitsky, s-au îmbogățit cu 39 de milioane de dolari.

Tortură, crimă și fraudă

La 5 iulie 2011, președintele Rusiei, Dmitry Medvedev, recunoaște: “Cazul lui Magnitsky este, desigur, foarte trist. Omul a dispărut și, se pare, s-au comis anumite infracțiuni care au condus la acest rezultat”. Prin decizia președintelui Medvedev, 20 de oficiali din sistemul rus de penitenciare au fost destituiți, dar numai unul dintre aceștia pare să fi avut legătură cu cazul Magnitsky – un anume Davydov, șeful Serviciului Penitenciare din Moscova.

Sinteza acestui caz, prezentată de media și de organizațiile civice, arată că autoritățile ruse se fac vinovate de cel puțin trei fapte penale: tortură, crimă și fraudă cu un prejudiciu de 230 de milioane de dolari. În schimb, autoritățile susțin că, pentru moartea lui Magnitsky, ar exista o singură faptă imputabilă: neglijența unor medici din spitalul penitenciar.

 

CAMPANIE RL

Povești din închisoare

România este condamnată constant de CEDO pentru condițiile din penitenciare și plătește milioane de euro despăgubiri. Supraaglomerarea, deficitul de personal, subfinanțarea sistemului, infrastructura învechită îi condamnă pe cei deja condamnați de instanță la mizerie și umilință. Țări precum Marea Britanie, SUA sau Canada au decis să aplice sancțiuni statelor care nu respectă drepturile omului, implicit drepturile celor închiși. Iar România este pe lista neagră.

O statistică a Administrației Naționale a Penitenciarelor arată că un om moare la fiecare trei zile în închisorile românești, cel mai cunoscut caz fiind cel al omului de afaceri Dan Adamescu. Mulți alții se întorc în libertate cu traume de care nu se vor vindeca niciodată. Teoretic reabilitați, dar în realitate stigmatizați și marginalizați, poveștile acestor oameni rămân de cele mai multe ori necunoscute.

Campania „României libere“ își propune tocmai ca aceste povești de suferință să ajungă la public. Cei care au trecut prin traumele sistemului penitenciar românesc sau rudele lor ne pot scrie la e-mail [email protected] sau la adresa Bd. Unirii nr.1, etaj 6, sector 3, București. Mărturiile lor vor fi publicate în fiecare ediție de vineri a ziarului.

Comentarii

loading...