Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Dosarul Roșia Montană: un eșec patronat de Ministerul Culturii pe modelul Cumințenia Pământului

Afacerea RMGC a demarat în 1997, pe vremea guvernului CDR condus de Victor Ciorbea. Ca multe alte afaceri încheiate în perioada Convenției Democratice, acordul semnat între statul român și diverși investitori s-a dovedit unul păgubos pentru România.

Share

Rl online 0 comentarii

Actualizat: 28.06.2018 - 09:19

Precente pentru afacerea Roșia Montană există cu prisosință în istoria recentă. Privatizarea ratată a combinatului siderurgic Reşiţa, privatizările companiilor Romtelecom, BRD, Romcim sunt exemple de afaceri de stat încheiate între anii 1996-2000, care mai mult au costat România în loc să-i aducă bani.

Afacerea Roșia Montană este un alt episod din palmaresul de eșecuri și înfrângeri înregistrate de România în perioada tranziției.

Conform documentelor publicate de Ministerul Economiei, în 3 iunie 1997 a fost semnat contractul de înființare a companiei cu capital mixt EURO GOLD RESOURCES S.A., acţionarii principali fiind Gabriel Resources Limited, companie privată condusă de Frank Timiș, şi compania minieră de stat Minvest Roșia Montană S.A. Obiectul contractului era exploatarea minereurilor de aur și argint din perimetrul Roșia Montană, clauzele contractuale fiind modificate prin mai multe acte adiționale semnate în 1997 și 1998-1999.

În anul 2000, compania EURO GOLD RESOURCES S.A. și-a schimbat numele în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), acțiune urmată de încheirea altor cinci seturi de acte aditionale la constituirea RMGC și trei noi acte constitutive ale RMGC, ultimele datând din 2011.

 

Afacerea Gold Corporation între susținătorul Traian Băsescu și ezitantul Emil Boc

Traian Băsescu, un susținător declarat al demarării expoatației aurifere, a afirmat în 2011 că “proiectul Roșia Montană stă îngropat din cauza lașității politicienilor”, anunțând posibilitatea declanșării unui referendum consulativ pentru proiectul Roșia Montană.  Unul dintre politicienii acuzați de lașitate fiind chiar premierul de atunci, Emil Boc. “Eu sunt un susținător al proiectului nu de acum, nu de azi, de ieri, și în campania electorala am fost aici, la Roșia Montană”, afirma Traian Băsescu în timpul vizitei în cariera din localitate.

 

Premierul Victor Ponta se ceartă cu deputatul Victor Ponta pentru Gold Corporation 

În 2012, alianța USL a câștigat alegerile parlamentare, formând un guvern PSD-PNL  condus de Victor Ponta. Emblematic pentru poziția echivocă adoptată de noul guvern față de RMGC rămâne cearta premierului Victor Ponta cu cea a parlamentarului Victor-Viorel Ponta.

În vara anului 2013, într-o şedinţă de guvern pe care însuşi premierul a prezidat-o, Victor Ponta a aprobat Proiectul de lege privind exploatarea minereurilor de aur şi argint din perimetrul Roşia Montană, care stabileşte participaţia directă a statului, nivelul redevenţelor, obligaţiile Gold Corporation, declararea proiectului ca fiind de utilitate publică şi de interes naţional deosebit, modificarea unor acte normative privitoare la exproprieri, autorizaţii de construcţie etc. După nici o săptămână, la Antena 3, explicând că a trimis legea la Parlament ca  să se dezbată argumentele pro şi contra, Victor Ponta declară: „Votul meu de deputat va fi împotrivă".

După protestele masive de stradă din toamna anului 2013, proiectul aurifer de la Roșia Montană a fost stopat.

 

România vs Gabriel Resourses – un litigiu de 4,4 mld dolari

În iulie 2015, Gabriel Resources a anunțat reclamarea statului român în fața curții de arbitraj internațional de la Washington, acuzând încălcarea de către România a tratatelor bilaterale de protejare reciprocă a investițiilor semnate de autoritățile de la București cu Canada și Marea Britanie.

Reclamația a fost făcută după ce, în ianuarie 2015, compania a emis o notificare de litigiu președintelui, premierului și Guvernului României, invitând autoritățile române să discute găsirea unei soluții amiabile, la care nu a primit nici un răspuns.

În iunie 2017, Gabriel Resources a demarat acțiunea legală împotriva României în fața curții comerciale internaționale, cerând despăgubiri uriașe, de 4,4 miliarde de dolari. Compania canadiană și-a întemeiat revendicarea pe temeiul faptului că Gabriel Resources ar fi învestit în total peste 700 milioane dolari în proiectul de la Roșia Montană.

În prezent procesul se află în curs de derulare, prin audierea martorilor și trimiterea de memorii și contramemorii semnate de cele două părți litgante.  Judecătorii tribunalului de la Washington au decis că publicul și părțile neimplicate în dispută nu vor avea acces la rapoartele experților prezentate în cadrul procedurii și nici la declarațiile martorilor din proces. Statul român este reprezentat în litigiul cu Gabriel Resources de către consorțiul format din casa elvețiană de avocatură Lalive și casa de avocatură locală Leaua și Asociații. De cealaltă parte, acționarul majoritar al RMGC este apărat de casa americană de avocatură White&Case și casa Țuca, Zbârcea și Asociații.  Ultima audiere în proces, cu participarea ambelor părți, este prevăzută pentru intervalul 9-20 septembrie 2019, iar decizia finală ar putea fi luată în 2020.

 

Guvernul Cioloș: alba – neagra cu dosarul UNESCO

După eșecul răsunător înregistrat cu afacerea Cumințenia Pământului, guvernarea Cioloș a reușit să mai dea o lovitură de grație intereselor României. Același minister – al Culturii – care a sabotat, involuntar sau nu, achiziționarea operei lui Brâncuși a pus în pericol încă o dată interesele României, subminând apărarea statului român în litigiul deschis de Gabriel Resorces.

În ultima zi în care expira mandatul legal al Gvernului Cioloș, adică pe 4 ianuarie 2017, ministrul Culturii Corina Șuteu a trimis la UNESCO dosarul „Peisajul Cultural Minier Roşia Montană”, pentru înscrierea acestuia în Patrimoniul Mondial. Acțiunea – aparent lăudabilă -, este una la limita sau chiar dincolo de rigorile legii având în vedere că Guvernul Cioloș nu a avizat această întâmpinare și, mai mult atât, premierul Dacian Cioloș, cât și ministerele avizatoare s-au opus trimiterii dosarului la UNESCO. Ministrul Justiției de la acel moment, Raluca Prună, a scris chiar un comentariu pe Facebook, în care arăta că ”Înţelept ar fi să nu se ia nicio decizie. Depunerea dosarului de către statul român e o poziţionare care vine mănuşă în procedura arbitrală”.

De asemenea, miniștrii Anca Dragu (Finanțe), Costin Borc (Economie) s-au opus acestei acțiuni la UNESCO și ca urmare nicio decizie nu a fost luată în ședința de guvern din 2017.  Cu toate acestea, sfidând legile și decizia ministerelor de resort, Corina Șuteu a dat un șut în plin apărării României în procesul cu compania canadiană. Atât miniștri PSD, cât și vechii miniștri din guvernarea Cioloș susțin amânarea depunerii dosarului la UNESCO pentru că înscrierea Roșiei Montane în lista Patrimoniului UNESCO ar afecta poziția României în procesul cu Gabriel Resources, statul român riscând să plătească daune usturătoare de peste 4 miliarde de dolari.

De facto, înscrierea localității Roșia Montană în patrimoniul UNESCO echivalează cu interzicerea oricărei activități economice care ar aduce atingere patrimoniului cultural din această zonă, inclusiv demararea vreunei exploatări miniere pentru extragerea zăcămintelor de aur și alte metale prețioase. În contextul litigiului internațional în care este implicată, acest demers traduce intenția României de a bloca – cu rea voință  și fără bază legală – operațiunile derulate de Rosia Montana Gold Corporation.

Comentarii

loading...