Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Dosarul ”DNA vs. CNC”: Radiografia unei mistificări judiciare!

Modalitatea halucinantă în care doi procurori DNA și actuala conducere a Centrului Național al Cinematografiei au inventat și apoi au statuat, prin acte oficiale, un prejudiciu de peste 46 milioane lei, aruncă în aer buna credință a instituției și corectitudinea urmăririi penale.

Share

Eugen Cișmașu 0 comentarii

Actualizat: 25.06.2020 - 20:52

În 2015, DNA demara cercetări in rem într-un dosar penal apărut în urma raportului Corpului de Control al lui Victor Ponta, sesizat asupra unor ilegalități comise de protejatul partenerului de guvernare Călin Popescu Tăriceanu împreună cu ginerele lui Traian Băsescu. În cinci ani scurși de la momentul primelor acte de urmărire penală, instrumentarea dosarului a deviat inexplicabil pe un cu totul alt curs, în vizorul a doi procurori intrând sistemul finanțărilor de stat din industria cinematografică și, pe post de Acar Păun, diplomatul, publicistul și omul de cultură Eugen Șerbănescu, dar și opere cinematografice premiate pe cele mai înalte scene europene, precum filmul ”Eu când vreau să fluier, fluier”, distins cu ”Ursul de Argint” în 2010, la festivalul de Film de la Berlin.
Revoltător este faptul că, din studiul cronologic al corespondenței dintre DNA și actuala conducere a Centrului Național al Cinematografiei, rezultă certitudinea că DNA își bazează urmărirea penală pe un prejudiciu pe care cei doi procurori l-au impus arbitrar CNC-ului, spre asumare și includere în actele contabile, în condițiile în care, până în momentul achiesării directorului Anca Mitran la strategia de lucru a procurorilor, nu existau rapoarte ale Curții de Conturi sau documente interne ale CNC care să releve existența vreunei pagube produse ca urmare a derulării contractelor de creditare a filmelor românești.

Eugen Șerbănescu, ”Acarul Păun” din dosarul finanțărilor Centrului Național al Cinematografiei

2017, anul în care DNA apreciază și impune o pagubă, ca o veritabilă instanță de judecată

La data de 24.11.2017, procuroarea Valina Călărașu (ulterior plecată din DNA) a trimis Ministerului Culturii adresa înregistrată la MC cu nr. 6373 din 24.11.2017, din care cităm: „Având în vedere activitățile de urmărire penală desfășurate în dosarul 374/P/2015 , apreciem că Centrul Național al Cinematografiei are calitatea de persoană vătămată, urmare a infracțiunilor de abuz în serviciu și abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave ce au produs instituției o pagubă la bugetul său în valoare totală de 46.785.781,14 lei. Totodată, vă aducem la cunoștință (...) că persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal este parte în procesul penal și se numește parte civilă. În acest sens, vă rugăm să ne precizați (...) poziția dvs. procesuală în vederea recuperării prejudiciului constatat” (sublinierile aparțin originalului).
Care să fi fost probele materiale privitoare la ”paguba” invocată în dosarul de abuz în serviciu deschis în 2015 pe tema întârzierii de predare a filmelor la CNC, doar procurorul de caz știe, însă veridicitatea acestor probe sau însăși existența lor poate fi contestată foarte ușor avându-se în vedere două aspecte revelatoare. Pe de o parte faptul că, în evidențele contabile CNC, la data de 14 .06.2013, nu figura niciun prejudiciu, ci doar creanțe, contractele de creditare fiind și azi în derulare, iar toate cheltuielile făcute de producători fiind dovedite cu acte, bonuri, facturi - toate recunoscute de DNA ca fiind corecte. Pe de altă parte, așa-zisul prejudiciu nu se regăsește în niciun raport al Curții de Conturi, din 2010 până astăzi, fapt de existența căruia aveau la cunoștință și procurorii.
Mai mult decât atât, așa cum am mai arătat, după plecarea lui Șerbănescu, pentru unul dintre filmele întârziate, căruia succesorul Kogălniceanu i-a oprit finanțarea ultimei tranșe din credit tocmai din cauză că se afla în depășire de termen, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât în favoarea producătorului, obligând CNC la livrarea întregului credit, pentru ca filmul să poată fi terminat, și afirmând că, în caz contrar, de-abia atunci s-ar fi creat un prejudiciu, întrucât produsul, nefiind terminat, și deci nefiind exploatabil, suma cheltuită până la acea vreme cu producția nu ar mai fi putut fi recuperată conform legii și prevederilor contractuale.

În 2017, DNA ”invita” CNC să se constituie ca parte civilă în vederea recuperării unui prejudiciu inventat și stabilit la valoarea de 46,785 milioane lei

Revenind la adresa DNA din noiembrie 2017, putem spune că aceasta conține o dezinformare și un vector clar de manipulare, îndreptat către conducerea Centrului Național al Cinematografiei, cel mai probabil în scopul de a obține probe inventate. DNA afirmă, negru pe alb, că există un prejudiciu la CNC, substituindu-se Curții de Conturi, inducând în eroare, dezinformând, și manipulând destinatarul. Fără a fi o instanță de judecată, care să statueze prin sentință existența vreunui prejudiciu, DNA își investește acuzarea cu aura adevărului suprem, și forțează CNC-ul, prin impresionare, să se înscrie ca parte civilă într-un proces penal față de un prejudiciu inexistent în actele contabile ale instituției.

CNC se conformează: ”Dacă-i ordin de la DNA, cu plăcere...

Strategia procurorului de caz produce efectele scontate o lună mai târziu, când directorul CNC, Anca Mitran, subscrie mistificării realității instrumentate de către DNA, anunțând, prin adresa nr. 6672 din 20.12.2017, document nesemnat de vreun director economic și lipsit de orice referat de fundamentare, că CNC se constituie parte civilă până la concurența sumei indicate de DNA de 46.785.781,14 lei.
Deși invocă art. 20 Cod de procedură penală, Anca Mitran ignoră prevederile normative care o obligă și la indicarea probelor pe care această constituire se întemeiază. Mai mult decât atât, completează adresa și cu un fragment aberant, de genul ”nu știm care e prejudiciul dar ne angajăm să ni-l asumăm pe cel pe care ni-l indică DNA-ul”. „În situația în care cuantumul sumei indicate de către instituția dvs (DNA) prin adresa din 24.11.2017 se modifică, cererea subscrisei CNC de constituire ca parte civilă în procesul penal se va modifica în consecință”, îi asigură, supusă, directoarea Mitran pe procurori, devenind, practic, complice la acțiunea DNA.
Răspunsul directoarei Mitran, coroborat cu solicitarea prin care DNA îi indică exact un prejudiciu pe care trebuie să îl pretindă, plasează gestul în zona faptelor susceptibil a fi încadrate penal la capitolul furnizare de probe false și inducere în eroare a Justiției, câtă vreme, repetăm, realitatea contabilă spunea cu totul altceva, la data corespondenței CNC neavând niciun prejudiciu evidențiat în acte.

După trei ani, DNA cere ca probă evidențele contabile în care solicitase anterior înscrierea prejudiciului scontat

Trei ani mai târziu, după nenumărate audieri de martori din care nu rezultă niciun prejudiciu și niciun act de corupție, prin adresa din 13.04.2020, noul procuror de caz transmite CNC Ordonanța din 10.04.2020, prin care cere situația la zi a rambursării creditelor, rapoartele de audit intern ale CNC perioada 2010 – 2013, hotărârile judecătorești rămase definitive cu privire la litigii dar, în primul rând, solicită „evidențe contabile care să ateste înregistrarea unui drept de creanță cu titlu de prejudiciu, în copie conformă cu originalul” pentru aproximativ 60 de filme, produse printre alții de Tudor Giurgiu, Ada Solomon, Cătălin Mitulescu, Cristian Comeagă etc, despre care DNA afirmă în actul de acuzare că sunt depozitarii unor foloase necuvenite provenite din prejudiciul inventat.
Manipulând din nou, de data asta prin omisiune, DNA nu precizează că solicitarea se referă la evidențe contabile din care să reiasă un eventual prejudiciu cauzat expres de predarea cu întârziere a filmelor în cauză, căci despre asta este vorba în dosar.

Centrul Național al Cinematografiei: ”Avem creanțe, dar nu avem prejudiciu...”

Surprinzător, având în vedere solicitudinea cu care, în 2017, răspunsese apelului de constituire ca parte civilă pe baza unui prejudiciu dictat de DNA, directoarea Anca Mitran le dă procurorilor cu așteptările în cap, Drept răspuns la Ordonanța din 10 aprilie, prin adresa nr.2004 din 23.04.2020, director Anca Mitran comunică DNA că „am solicitat Serviciului Fond cinematografic înregistrarea în contabilitate a creanțelor cu titlu de prejudiciu pentru filmele enumerate în Ordonanța DNA din 10.04.2020. Serviciul Fond Cinematografic a comunicat că aceste creanțe există în evidențele contabile, dar nu cu titlu de prejudiciu.”

În aprilie 2020, șefa CNC, Anca Mitran, atesta faptul că nu există creanțe înscrise cu titlu de prejudiciu în contabilitatea CNC.

Ceea ce nu le spune directoarea Anca Mitran procurorilor, deși ar fi avut toată legitimitatea să o facă, este faptul că nu poți transforma în prejudiciu niște creanțe normale, obișnuite, aflate în termen contractual, cu care toate filmele produse cu credit de la CNC figurează în contabilitate pe perioada prevăzută în contract începând de la primul leu încasat, până când datoria ori este achitată ori, dacă nu este rambursată, se stinge potrivit legii. În logica propusă de procurori ar însemna că toate creditele date de CNC sunt prejudicii - ceea ce evident este fals. Cum alte creanțe în contabilitatea CNC nu există, și nici stipulări referitoare la eventuale pagube cauzate de predarea cu întârziere a copiilor standard, realitatea practic desființează dosarul.

Revenire ”la ordin”, cu decizie de statuare a prejudiciului cerut de procurori

Probabil simțind, sau poate atrăgându-i-se atenția că a dat peste cap întreg eșafodajul procurorilor că răpunsul său în care atesta, negru pe alb, în aprilie 2020, că Serviciul Fond Cinematografic nu are creanțele evidențiate contabil cu titlu de prejudiciu, directoarea Anca Mitran adoptă o poziție diametral opusă două săptămâni mai târziu, emițând un document cu alură de-a dreptul abuzivă.
Fără vreun acord identificat și semnat de către Consiliul de Administrație, Mitran emite, în data de 7 mai 2020, o decizie prin care, având în vedere dosarul penal nr.374/P/2015, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în legătură cu Centrul Național al Cinematografiei, și ca urmare a constituirii Centrului Național al Cinematografiei ca parte civilă prin adresa din 2017, dispune înregistrarea în evidențele contabile a creanțelor , cu titlu de prejudiciu, în sumă de 46.785.781,14 lei, constatate de organele de urmărire penală în dosarul DNA 374/P/2014.
Practic Mitran se raliază activității procurorilor de mistificare a dosarului penal, oferindu-le, statuat în acte, dar fără a fi fost constatat de vreun organism de control financiar – contabil, proba prejudiciului inventat pe care este bazată întreaga lucrare penală.
Mai mult decât atât, spirit vizionar, Anca Mitran își încheie decizia, înainte de a o trimite la DNA, anunțând și contul contabil în care va fi trecută suma, atenție, ”în momentul stabilirii persoanei/persoanelor vinovate”, antepronunțându-se oricărui organ de urmărire penală și oricărei instanțe de judecată.

Mai 2020 și documentul prin care directorul CNC dispunea întroducerea în contabilitate a ”pagubei” dictate de procurorii DNA.

Epilog cu sechestru pe condițiile de trai

În concluzie, deși a solicitat de la CNC evidențe contabile și a primit în schimb două documente contradictorii, unul care spune că nu există prejudiciu și altul care îl impune din pixul reprezentanților DNA, via stiloul directoarei Anca Mitran, procurorul de caz ignoră primul document, inconfortabil, și îl aceptă pe al doilea, numai bun de folosit ca așa-zisă probă, mistificând dosarul de urmărire penală. Ca urmare, deși actul de acuzare pretinde că prejudiciul s-a transformat în foloase necuvenite pentru producătorii citați, și nu pentru Eugen Șerbănescu, procurorul pune în mișcare nefondat acțiunea penală de abuz în serviciu împotriva lui Șerbănescu, cu impunerea sechestrului asigurator pe bunurile mobile și imobile și pe conturile bancare ale acestuia, prejudiciindu-i astfel sănătatea, situația profesională, situația socială și lăsându-i întreaga familie fără posibilitatea de a-și asigura traiul de zi cu zi.

Anca Mitran: ” Teoretic mie mi s-a comunicat un prejudiciu...”

Am contactat-o pe doamna Anca Mitran, șefa SNC, în dorința noastră de a lămuri resorturile ce au determinat-o să facă, practic, jocul DNA, statuând la nivelul instituției pe care o conduce un prejudiciu dictat de pixurile procurorilor. Directorul Centrului Național al Cinematografiei a considerat ca fiind normal concursul acordat DNA, confirmând și mecanismul impunerii pagubei pe care este clădit eșafodajul anchetei.
”Este legal, adică este normal, pentru că DNA este un organ de anchetă al statului. Eu nefiind în dosarul respectiv și neavând toate ordonanțele pe care le-au avut domnul Șerbănescu și celelalte două colege ale mele, nu am de unde să știu ce cercetări s-au făcut și ce probe s-au adus în dosar. Teoretic mie mi s-a comunicat un prejudiciu”, ne-a declarat inițial directorul CNC, ulterior comunicându-ne dorința de a nu intra în alte detalii având în vedere faptul că ancheta penală se află în plină desfășurare.

Comentarii

loading...