Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Cornel Nistorescu: Generalul Pahonțu, Băsescu și Iohannis – tăinuitori de crimă

Jurnalistul Cornel Nistorescu declară că circumstanțele în care generalul Lucian Pahonțu a beneficiat de o protecție obscură din partea președinților Traian Băsescu și Klaus Iohannis.

Rl online 0 comentarii

Actualizat: 09.02.2018 - 20:10

În sprijinul acestei afirmații, editorialistul face o analiză amplă a situației din jurul personajului sus-menționat, într-un material publicat în Cotidianul.

Cum au ascuns procurorii și polițiștii o vânătoare a generalului Pahonțu? De ce a tăinuit Traian Băsescu accidentul mortal din Pădurea Turbatu? De ce este generalul Pahonțu un protejat de doi președinți? Un ofițer SRI dă în vileag crima tăinuită la Parchet și la Cotroceni.

Nenorocire mare la Cotroceni şi la SPP. La urma urmelor, nici Parchetul Militar, nici SRI-ul nu stau mai bine. Au tăinuit un accident încheiat cu moartea unui om. Au încălcat legea aplicabilă în asemenea cazuri şi au acceptat difuzarea unei ştiri cusute cu aţă albă. Adică au participat la contrafacerea ei. Mai ales Poliţia, SPP-ul, Parchetul Militar şi preşedintele Traian Băsescu. Cine crede că generalul Pahonţu, împreună cu colonelul Soare s-au trezit ca din întâmplare la o vânătoare de iepuri în judeţul Prahova?Poate un surdomut din Egipt. A pornit generalul Pahonţu ca un apucat prin pădurea de la Drăgăneşti, doar-doar o da peste o coadă de iepure? Şi ca să nu se sperie de umbre sau alte sălbăticiuni sau de vreun urecheat cu dinţii mari, a luat cu el un colonel, responsabilul de judeţ şi o puşcă de omorât mistreţ, cerb, bour, taur şi chiar elefant. Să se fi întâlnit generalul cu patru stele cu o ceată de hăitaşi şi cu un grup de oameni de afaceri plecaţi şi ei după iepuri şi să se fi hotărât să unească grupele, pe ideea că dacă au noroc să pună împreună de o tocăniţă? Greu de crezut! Chiar imposibil!

Generalul Lucian Pahonțu

Generalii de teapa şi anvergura lui Lucian Pahonţu (om cu o greutate egală cu a directorului SRI sau a ministrului de Interne) nu se alătură cu una cu două unor necunoscuţi. Mai rămâne o variantă. Vânătoarea de la Drăgăneşti, cea din 4 ianuarie 2012, a fost organizată special pentru generalul Pahonţu. După atâta muncă şi gândire, după atâtea şpriţuri de Crăciun şi Anul Nou, generalul Pahonţu s-a trezit cu o poftă nebună de aer curat şi a cerut o mică vânătoare. Doar nu vor fi organizat oamenii de afaceri o partidă şi-l vor fi întâlnit întâmplător sau îl vor fi invitat cu ei pe generalul de la Bucureşti? Probabil că bietul colonel Soare, reprezentantul SPP în judeţul Prahova, a primit comanda şi tot el a dat sfoară în ţară printre cunoscuţi şi prieteni.

– Cum să-i facem lui Pahonţu o vânătoare pentru dezmorţeala de după revelion?

Aşa a ajuns ”transportatorul Ioan Popa” (prieten cu colonelul Soare) să participle la partida de vânătoare. E de bănuit că prin el au fost convocaţi şi ceilalţi oameni de afaceri şi tot prin intermediul acestora sau al poliţiei judeţene sau al altor notabilităţi locale s-a organizat şi echipa de gonaci.
Petre Soare este mai nou în SPP. El a venit în serviciul condus de Lucian Pahonţu prin 2008 prin transfer de la SRI. Avem aşadar de-a face cu un ofiţer de informaţii, deloc căzut din lună. Numele de Soare ne trimite cu gândul la celebrul căpitan Soare, cel care a fost surprins în scandalul de urmărire a lui Horia-Roman Patapievici, despre care incident mulţi zic că n-a fost decât o operaţiune de legendare a ciudatului filosof devenit agent de influenţă a lui Traian Băsescu.

Prezenţa colonelului Toma Soare la vânătoarea de la Drăgăneşti are o logică. Îşi însoţea şeful pe teren. Indiferent că era în misiune, în concediu sau în agapă. SPP-ul (Serviciul de Protecţie şi Pază, căci paza propriu-zisă o execută unităţile de jandarmi) are cel puţin un ofiţer în fiecare judeţ. În cazul în care în respectiva unitate teritorială soseşte un demnitar important, acesta asigură legătura cu factorii locali şi cu ceilalţi reprezentanţi ai unităţilor de forţă şi informaţii. Colonelul Soare, fost ofiţer SRI, era şeful grupului SPP de Prahova. Şef de grup pentru că în judeţul Prahova erau necesari mai mulţi, fiind vorba de Valea Prahovei. Aici se înghesuie mereu demnitarii cei mai importanţi, preşedintele şi premierul, oaspeţii din străinătate, delegaţii de mare importanţă, unele chiar dificil de protejat.
Colonelul Petre Soare sau altcineva de la SPP a iniţiat la ordin partida de vânătoare. Evident, fiind român fără puşcă, neinteresat de vânătoare, colonelul Soare nu putea decât să execute o comandă primită direct de la comandantul său sau de la unul dintre subordonaţii acestuia.

Ipoteza că oamenii de afaceri din Prahova au pus de o partidă la care generalul Pahonţu şi subordonatul său din teritoriu s-au lipit întâmplător este exclusă. Din păcate şi extrem de grăitor, nimeni n-a cercetat evenimentul în detaliu, de la început până la sfârşit. Vânătoarea de la Drăgăneşti arată a fi fost organizată pentru Lucian Pahonţu, la cererea sau cu acordul acestuia. Acest fapt ar explica toată desfăşurarea şi tot comportamenul straniu care a urmat accidentului mortal.

Nu intenţionăm o abordare în detalii a unui accident de vânătoare. Este treaba anchetatorilor şi a experţilor. Pentru publicul larg, un lucru este clar. Generalul Lucian Pahonţu a părăsit locul accidentului fără să aştepte sosirea poliţiştilor şi a procurorilor. Mai mult, nu a predat armele pentru expertiza obligatorie, n-a anunţat autorităţile şi, din câte spune colonelul Petre Soare, a instigat la tăinuirea desfăşurării accidentului precum şi la inducerea în eroare a cercetărilor. Nu ştim dacă au fost interogaţi toţi participanţii la vânătoare, inclusiv martorii şi gonacii.

Vânătoarea-petrecere organizată pentru generalul Lucian Pahonţu a sfârşit prost şi moartea unui participant a fost cercetată neatent, ca să nu spun superficial, în ciuda faptului că de ea au aflat procurori, preşedintele României şi alţi ofiţeri SPP. Faptul că generalul Pahonţu a tăinuit prezenţa sa la locul accidentului şi a plecat imediat fără să mai anunţe şi explice acest lucru ne trimite cu gândul la o intenţie clară de acoperire a unor fapte. De la felul în care a fost făcută cercetarea, de la prelevarea probelor, de la interogarea şi audierea martorilor până la felul în care a fost comunicat incidentul, toate ne arată că funcţionarii publici au suferit amnezii, au comis greşeli inexplicabile, loviţi parcă de damblaua măsluirii acestei investigaţii.

Presa a fost dezinformată de cei care au relatat, comunicatele poliţiei prahovene par a fi fost alcătuite spre dezinformare de un expert sau chiar de conducerea SPP-ului, disperată să îşi apere şeful de răspundere într-o tragedie petrecută la o vânătoare organizată la cererea sa sau făcută cadou pentru destinderea sa post-sărbătorile de iarnă.

De ce a crezut generalul Pahonţu că desfăşurarea accidentului şi a vânătorii ar putea fi dreasă din condei, dacă nu chiar muşamalizată? De ce a crezut şi colonelul Petre Soare că poate ascunde incidentul? De ce a tăcut Lucian Pahonţu şi n-a anunţat imediat crima petrecută în pădure? De ce Traian Băsescu, informat de Lucian Pahonţu, în loc să-l suspende şi să ceară o cercetare laborioasă, a tăcut şi l-a păstrat în funcţie? De ce adjunctul SPP, generalul Alexandru Burian, nu a insistat pentru lămurirea accidentului mortal? Ceva îi uneşte pe toţi. Generalul cu patru stele Lucian Pahonţu a fost înainte de 1989 tânăr ofiţer în trupele de securitate. Generalul Alexandru Burian, cel care conduce zona de informaţii şi care a făcut din SPP un serviciu de protecţie şi informaţii, este şi el un fost ofiţer de securitate la Direcţia a IV-a a Securităţii, adică la contrainformaţii militare. Apoi a lucrat la informaţiile de la MAI, fiind la 0215 unul din oamenii importanţi în serviciul lui Virgil Ardelean zis Vulpea. Despre Traian Băsescu şi securitatea, adică CIE şi Securitatea statului, nu are rost să mai vorbim. Şi Petre Soare, transferat de la SRI, a putut să-şi imagineze că lucrurile se pot aranja. Au mai fost acoperiţi care au murit şi s-a rezolvat. Ştia bine că au mai fost aranjate şi multe altele. Toţi vin dintre ofiţerii de securitate cu experienţe în muşamalizări de incidente, cu raportări drese din condei, cu măsluiri, mistificări şi dezinformări la activ.

Cum se explică însă faptul că niciun procuror, niciun poliţist, niciun expert, niciun ofiţer SRI sau SPP nu a spart zidul de tăcere? Nu ne rămân decât două explicaţii care să ascundă încălcarea legii în scandalul cu Petre Soare şi generalul Pahonţu. Or, frica tuturor de a se amesteca în dezlegarea unei crime, ori un ordin (sau recomandare) primit de sus. Mai de sus de nivelul generalului Pahonţu!
Lucrurile se complică şi mai mult când ajungem la situaţia generalului Pahonţu după instalarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni. Nu a aflat noul preşedinte de rolul de martor al generalului Pahonţu în incidentul încheiat cu o crimă în pădurea de la Drăgăneşti Prahova? Nu i-a transmis Traian Băsescu despre legătura generalului cu accidentul de vânătoare? Cum se explică faptul că doi preşedinţi ştiu de prezenţa generalului la locul crimei şi nici unul nu decide suspendarea şi o cercetare amănunţită? Era vorba de comandantul unui serviciu special, subordonat direct preşedintelui ţării. De ce l-a menţinut preşedintele Iohannis pe Lucian Pahonţu în aceeaşi poziţie, ştiut fiind că, de regulă, orice şef de stat părăseşte funcţia împreună cu ”câinele” său de încredere? Nicăieri şi aproape niciodată un şef de stat nu a preluat omul de încredere al preşedintelui înlocuit!

Ce îi datora Traian Băsescu generalului Lucian Pahonţu (pe care l-a avansat în grad după accidentul de vânătoare)? Dar Klaus Iohannis? Ipoteze pot fi nenumărate. Casa de la Sibiu a familiei Iohannis ar fi fost declarată obiectiv de pază al SPP şi va fi amenajată pe banii serviciului. Sau SPP-ul (cum spuneam, devenit între timp serviciu de protecţie, informaţii şi diversiuni) a scos la bătaie serviciul special din Dealul Mitropoliei, alcătuit din oameni de urmărire şi de diversiuni. Cei 120 de ofiţeri ai SPP-ului de la Mitropolie (UM 0263) au jucat un rol hotărâtor în anvergura demonstraţiilor stradale de după accidentul de la Colectiv şi au contribuit astfel la debarcarea guvernului Ponta? A fost participarea acestui grup atât de important într-o operaţiune cunoscută de Klaus Iohannis încât preşedintele să se considere dator generalului Pahonţu şi să amâne cât poate o suspendare şi o cercetare temeinică?

Fără a lăsa să se înţeleagă cine ar putea fi responsabil de moartea unui om în pădurea Turbatu (judeţul Prahova), nu putem să nu subliniem incoerenţa modului în care a fost abordată o crimă la cel mai înalt nivel din România! Să sperăm că zilele următoare ne vor aduce toate lămuririle necesare!

Comentarii

loading...