Anunţul premierului elen că va permite cetăţenilor să decidă asupra adoptării pachetului internaţional de salvare a şocat elitele politice din Europa şi a trimis bursele de pe continent într-o cădere spectaculoasă.
Parlamentarilor atenieni nu le-a venit să îşi creadă urechilor când premierul Papandreou şi-a a anunţat, luni, decizia de a organiza un referendum. „Cetăţenii vor fi chemaţi să spună «da» sau «nu» asupra acordului de tăiere a datoriei”, a declarat el; „credem în puterea de decizie a poporului şi, dacă acesta se va opune acordului, el nu va fi acceptat”.
Opoziţia a reacţionat cu furie; Yannis Michelakis, din partidul conservator Noua Democraţie, a declarat conform săptămânalului german Der Spiegel, că „Papandreou este periculos. Se joacă cu statutul nostru de membru al Uniunii Europene de parcă ar arunca o monedă. Este incapabil să guverneze, dar în loc să se retragă onorabil, preferă să arunce totul în aer”. Alţi parlamentari au atras atenţia asupra faptului că un asemenea referendum ar putea fi neconstituţional; legea nu permite votul cetăţenilor asupra unor probleme economice, ci numai în cazuri de interes naţional; la ultimul referendum, organizat în 1974, poporul elen a fost întrebat dacă doreşte abolirea monarhiei. Nikos Alivizatos, expert în dreptul constituţional, a numit planurile guvernului „şocante”, adăugând că acesta „încearcă să scape de o responsabilitate care îi aparţine în totalitate”.
Şoc în Europa
Şi politicienii europeni au fost surprinşi de anunţul lui Papandreou. Astfel, conform cotidianului german Die Welt, Markus Ferber, expert în afaceri europene al partidului creştin-democrat din Germania, a numit planul premierului grec „o nebunie politică şi o prostie economică. Poporul poate fi întrebat – dar la începutul întregului proces de salvare, nu la sfârşitul acestuia”.
Rainer Brüderle, şeful grupului parlamentar al partidului liberal FDP, care face parte din coaliţia de guvernământ a Angelei Merkel, este de părere că „dacă Grecia spune «nu» reformei structurale, atunci va intra în faliment”. Colegul de partid al lui Brüderle, Frank Schäffler, a declarat cotidianului Tagesspiegel că referendumul este „o dovadă că Grecia ar trebui să renunţe la euro, deoarece politica actuală a acoperirii datoriilor de către partenerii europeni nu mai funcţionează”.
Unele voci au arătat şi înţelegere pentru decizia lui Papandreou. Astfel, Manfred Weber, membru al Parlamentului European din partea partidului creştin-democrat german, a afirmat, în Die Welt, că „este absolut legitim ca cetăţenii să aibă un cuvânt de spus într-o problemă atât de importantă ca aceasta”. Totuşi, marea parte a elitei politice europene a rămas consternată de anunţul lui Papandreou. Ministrul de Externe al Suediei, Carl Bildt, a scris într-o postare de pe contul său de Twitter că nu înţelege „despre ce vrea Grecia să ţină un referendum. Există vreun fel de opţiune realistă?”. Iar ministrul pentru Afaceri Europene al Finlandei, Alexander Stubb, vede în referendum „un vot asupra rămânerii în zona euro”. Guvernele Germaniei şi Franţei au preferat să nu facă nici un fel de comentariu înainte ca Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy să discute despre această neaşteptată turnură a evenimentelor. Conform blogului L’Elysée côté jardin, al unui jurnalist al cotidianului francez Le Monde, Nicolas Sarkozy a fost „consternat” la auzul ştirii – iar un consilier al pre-şedintelui francez a numit gestul Greciei „iraţional şi periculos”.
La fel de mare ca şocul politic provocat de anunţul lui Papandreou a fost şi cel economic; cursurile burselor din întreaga Europă s-au prăbuşit, cele mai mari scăderi fiind înregistrate de indexurile burselor din Paris (care a pierdut 4,55%) şi Frankfurt (-4,24%). Principalele pierderi au fost înregistrate de instituţiile din domeniul bancar, acţiunile Société Générale suferind o scădere de 12,5%, cele ale BNP Paribas de 9,8%, Credit Suisse 9%, iar Deutsche Bank 8,3%. „De ieri, pieţele nu mai sunt dominate de scepticism, ci de groază”, este citat în cotidianul german FAZ un expert al băncii HSH Nordbank, Volker Brokelmann, care a adăugat că, chiar dacă referendumul ar fi corect din punctul de vedere al grecilor, pentru pieţele financiare această nouă nesiguranţă este o lovitură brutală.
Grecii nu vor să renunţe la euro
Conform unui sondaj apărut duminică – aşadar, înainte de anunţul lui Papandreou – în cotidianul atenian To Vima, 54% din populaţie îşi doresc organizarea unui referendum asupra noului pachet de măsuri. 59% din cei întrebaţi consideră măsurile respective drept proaste pentru ţara lor, iar 73% vor ca Grecia să nu renunţe la moneda comună europeană. Ministrul de Finanţe, Evangelos Venizelos, a declarat că decizia pentru referendum a fost luată după ce partidele din opoziţie au criticat rezultatele tratativelor guvernului cu celelalte state din zona euro şi au anunţat că se vor opune adoptării acestora. Prin organizarea referendumului, Papandreou sileşte opoziţia, care se simte şantajată, să ia o poziţie clară şi încearcă să obţină un mandat popular pentru măsurile de austeritate impuse până acum. Nu este însă deloc clar dacă va reuşi, iar căderea sa ar putea avea loc foarte curând: mai mulţi parlamentari din partidul său, Pasok, i-au cerut premierului demisia, iar săptămâna viitoare va avea loc un vot de încredere în Parlamentul de la Atena. Nu este exclus ca această ultimă carte jucată de Papandreou să se dovedească necâştigătoare.
Scenariul unui istoric: Războiul european din 2018
Istoricul englez Dominic Sandbrook şi-a imaginat, pentru cotidianul Daily Mail, cum ar putea arăta Europa în anul 2018. În viziunea sa, actuala criză financiară din zona euro ar putea arunca întregul continent într-o catastrofă de dimensiuni gigantice.
În februarie 2012, Parlamentul din Atena este atacat de demonstranţi. Grecia renunţă la moneda euro, iar pieţele financiare europene suferă cele mai mari pierderi din istoria lor. Franţa şi Germania trimit 5.000 de soldaţi pentru a restaura ordinea. Simultan, în Italia au loc demonstraţii antiguvernamentale, iar premierul Berlusconi trimite armata pe străzi şi cere suportul lui Sarkozy, ale cărui trupe ocupă nordul Italiei. În întreaga Europă au loc atacuri teroriste împotriva băncilor, iar în Spania şi Ungaria, sunt atacaţi cetăţenii străini. În Letonia, unde rata şomajului a ajuns la 35%, au loc confruntări etnice între letoni şi ruşi, iar în august 2015, armata Rusiei pătrunde în statul baltic pentru a „calma spiritele”. Politica izolaţionistă americană face ca SUA să nu se implice în conflict, iar forţele europene refuză să intervină. Până în 2016, armatele lui Putin ocupă şi Estonia, Lituania, Belarus şi Moldova. Sarkozy schimbă Constituţia franceză pentru a putea obţine un al treilea mandat prezidenţial, acuzând totodată Londra că ar fi provocat criza financiară. Marea Britanie ameninţă, la rândul său, că va părăsi Uniunea Europeană. Când forţele franceze pătrund în Belgia, unde au loc, ca şi în restul continentului, lupte interetnice, Marea Britanie intervine; trupele britanice nu pot însă face faţă armatei franceze, ajutată de Spania şi Italia şi susţinută financiar de Berlin. Rusia acceptă de asemenea expansiunea Franţei, care devine principala forţă a continentului.
Sarkozy declară că trupele sale se pregătesc să atace Marea Britanie, care „trebuie convinsă cu forţa că face parte din familia europeană”. Câţiva civili slab înarmaţi se pregătesc să apere Regatul Unit, însă este clar pentru toţi că nu pot câştiga această ultimă luptă. 
