Se da urmatorul caz real la care merita sa reflectati: un client din Bucuresti cere, pe la sfarsitul lunii iunie, un credit de nevoi personale de la BRD pentru refinantarea (la o dobanda mai avantajoasa) a unui imprumut similar luat de la Volksbank. Functionara bancii care refinanteaza spune ca aprobarea dureaza MAXIMUM O LUNa.
Prevazator, clientul achita totusi inca doua rate din vechiul imprumut. "Pana in septembrie primesc noul credit", isi spune omul. In realitate, lucrurile n-au stat asa.
Dupa o luna, BRD ii cere clientului o hartie – adresa de refinantare – de la Volksbank. Hartia face pe drum o saptamana. "Dosarul e la semnat", i se spune omului prin august. Increzator ca refinantarea ajunge la timp, omul nu mai achita si rata pe septembrie.
Mai trec doua saptamani, raspunsul e acelasi: "E la semnat!". La inceputul lunii octombrie clientul suna iar. "L-ati aprobat?" "Dosarul abia a iesit de la evaluarea de risc", vine raspunsul functionarei de la BRD.
Revoltat ca inca nu a primit creditul, clientul se lasa pagubas. Vestea proasta avea sa vina insa peste doar cateva zile. Suna Volksbank si ii spune clientului ca e trecut la rau-platnici. Concluzie: clientul e declarat vinovat pentru ca nu s-a gandit ca in termenii birocratiei bancare o luna inseamna de fapt un trimestru.