Doar deficitul extern mai „duduie”!

Au fost suficiente cateva rafale de vant venite din mediul international – caci de adevarate turbulente n-a fost vorba – si miturile tesute in jurul economiei care "duduie" au inceput rapid sa se risipeasca. S-a confirmat, chiar mai repede decat era de asteptat, ceea ce unii analisti – e drept, nu prea multi – avertizasera de mult, ca, dupa cum se desfasurau lucrurile, in economie totul va fi bine si frumos doar daca adieri inmiresmate vor veni din mediul european si international, in timp ce turbulente internationale severe, si ce sa mai vorbim de furtuni, vor face in Romania ravagii din cauza vulnerabilitatilor mereu mai mari.
Fapt este ca, daca pana acum mai tot ceea ce arata minunat in tabloul macroeconomic – crestere economica, inflatie in scadere, moneda nationala in apreciere, cvasiechilibru bugetar – se petrecea pe seama adancirii mereu mai periculoase a deficitului extern (comercial si de cont curent), acum doar acesta din urma mai "duduie", singura intrebare fiind: cat timp inca?
Pentru ca, din pacate, cresterea economica s-a incetinit, inflatia ameninta serios sa se reinflameze, iar falnicul leu se jigareste repede-repede. Analistii – din nefericire atat de multi – care tesusera miturile, de parca erau undeva prin nori, si-au amintit acum subit ca Romania are grave deficite externe, cam deloc sustenabile, ca leul era cam supraevaluat si era deci normal sa cunoasca o corectie, ca inflatia fusese de fapt rapusa cu aprecierea monedei nationale si risca de acum sa revina in masura in care scaderea ei nu izvorase organic din competitivitatea dobandita in sectorul real al economiei. De parca abia acum se refera la Romania acesti analisti, romani si straini, descopera ca deficitul extern este atat de mare incat tara este ca o frunza in vant la orice criza de lichiditate in sistem, oricat de slaba ar fi aceasta si indiferent din ce ar proveni (miscari adverse ale capitalurilor speculative, slabiri ale remiterilor catre tara din partea lucratorilor romani din strainatate, scaderi sau chiar numai temporizari ale investitiilor straine etc.).
Macroeconomic, de departe cea mai importanta vulnerabilitate o reprezinta deficitul enorm al comertului exterior si implicit al contului curent extern. Nu se poate trai decat pasager exportand de 30 miliarde de euro si importand de 50 miliarde de euro anual la un PIB de 100-120 miliarde de euro. Explozia – unii mai gentili ii spun corectie – pe curs, pe inflatie sau pe amandoua este inevitabila. Socoteala este simpla: nu exista 20 miliarde de euro anual care sa vina de la altii spre a acoperi dezechilibrul. Vreo 5 miliarde de euro vin de la lucratorii romani in strainatate (cat timp or mai veni?!). Oricat de mari ar fi investitiile directe straine noi, acestea nu pot acoperi diferenta. Ultima sursa este indatorarea externa, care, la ritmul ce i se pretinde, devine incendiara in doar cativa ani. Nici nu este insa nevoie sa sparga buba in datoria externa, caci intre timp adevarate seisme pot fi provocate doar de slabiri ale intrarilor sub forma de remiteri de la romanii din strainatate si de investitii directe straine. Basca faptul ca investitiile straine, dupa nu foarte mult timp, mai ales la ratele de rentabilitate din Romania, incep sa scoata afara din tara sub forma de repatrieri de profituri sume care cu greu mai pot fi compensate de intrarile pentru noi plasamente. Cresterea economica bazata pe consum din import este nesanatoasa si nesustenabila.
Iar daca mai ai pe cap si niscai capitaluri speculative care iti imping artificial moneda nationala in sus, poti sa mizezi usor pe un deznodamant si mai exploziv la orice turbulenta internationala care determina retrageri ale acestor capitaluri. si nu miscarile de capitaluri speculative in sine sunt de vina, ci terenul friabil pe care au loc si care le amplifica masiv implicatiile.