Darea în plată a bulversat băncile și imobiliarele

Aproape jumătate dintre cei care au retur­nat băncilor locuinţele luate cu credite, în baza legii dării în plată, nu aveau restanţe, a susţinut guvernatorul Băncii Naţionale a României. Acest fenomen are loc în condiţiile în care actul normativ îi viza pe cei cu probleme financiare. Ce s-a întâmplat?

Ion Radu Zilișteanu, profesor de Finanţe-Bănci, a explicat că din moment ce jumătate dintre cei ce au apelat la darea în plată nu aveau datorii la bănci, deci nu erau cazuri sociale, înseamnă că legea dării în plată nu este una socială, ci una  pentru „băieţii” care „vor” să scape de locuinţele luate scump. „Rata creditelor neperformante la Prima Casă, pentru că aceiași domni pregătesc o lege a dării în plată pentru acest program, este de 0, un pic la sută. Egal cu zero. Nimic. Legiuitorii doresc să facă o lege socială pentru acest procent? Asta sună a dedicaţie”, a susţinut Ioan Zilișteanu pentru „România liberă”.

Un act normativ trebuie să se refere la un fenomen de masă, pe care vrei să-l reglementezi, explică analistul economic. „Cazuri din acestea punctuale pot fi rezolvate cu niște subvenţii, nu știu, găsești niște mecanisme. Dar nu dai o lege, pentru că, dacă o dai astfel, activezi așa-numitul hazard moral și cei ce vor putea apela la lege o vor și face”, afirmă Ion Radu Zilișteanu.

O lege ca aceasta reprezintă o subminare a sistemului bancar? „Da. I-am spus explicit într-un sudiou de televiziune lui Răzvan Zamfir (iniţiatorul legii dării în plată – n.r.) că el, practic, a perturbat echilibrul de pe două pieţe: cea bancară și cea imobiliară. Pe de altă parte, noul act normativ pregătit, al dării în plată pentru Programul Prima Casă, va duce la alte perturbaţii, și în sistemul bancar, și în imobiliare”, a explicat analistul imobiliar.

„Băncii i se rambursează toată suma pe care o are de încasat, spune iniţiatorul. L-am întrebat: cu principal și cu dobânzi sau numai suma nominală? A dat din colţ în colţ, nu a știut ce să răspundă. Nu este clar. Acum vrea ca la Programul Prima Casă celor ce nu mai pot să plătească să li se închirieze locuinţa în care stau la 70 euro/lună. Păi, preţul de închiriere pe piaţa imobiliară, la două ca­mere, este de 250 euro/lună. Asta nu înseamnă că se bulversează piaţa? Nu înseamnă că se va activa și aici hazardul moral?”, se întreabă retoric analistul economic.

Acesta prevestește că o mulţime de creditaţi din Programul Prima Casă vor spune: „De ce să mai plătesc rate, când pot să stau în casa asta cu 70 de euro pe lună, în loc de 250 de euro,  cât e chiria pe piaţă?”.

Legea insolvenţei persoanelor fizice, soluţia

Constantin  Rudniţchi, analist economic, are un punct de vedere oarecum nuanţat. „Eu sunt unul dintre cei ce spune că era bine să existe o lege a dării în plată, dar era mai bine dacă se integra chestiunea în legea insolvenţei persoanelor fizice, care conţine o materie mult mai amplă”, a precizat acesta. „Informaţia care vine de la guvernator include în ea o veste bună și una proastă. Vestea bună e că nu avem acea avalanșă de debitori care să-și dea casa în plată, de care ne temeam. Deocamdată, cel puţin, impactul este mic. Dacă ar fi fost foarte mulţi oameni, ar fi fost cu siguranţă probleme”, a explicat analistul economic pentru „România liberă“.

Dar există și o veste proastă: se va face un fel de abuz de lege: și cei ce pot să-și plătească ratele își fac calcule de oportunitate și apelează la această lege: „M-am plictisit de casa asta, ce-ar fi să o dau în plată, să-mi iau alta?”, crede Constantin Rudniţchi. „Dar lucrurile sunt mai complexe. Trebuie văzute cazurile. Cineva care a plătit 20% din credit nu apelează chiar așa de ușor la darea în plată. Jumătatea aceasta, despre care vorbește guvernatorul, ar putea să fie formată din micii speculatori, care speculează de fapt portiţele legii. Nu mai plătesc un credit și își cumpără o altă casă de pe o piaţă în evidentă scădere. Este doar o idee, pentru că nu avem un studiu de caz aplicat, care să ne arate exact mecanismul, dar e o variantă care ne pune un pic pe gânduri”, a subliniat Rudniţchi.

Există totuși mecanisme din Legea dării în plată care să prevină astfel de situaţii, astfel încât să elimine cazurile care nu sunt sociale? „BNR venise cu niște grile, pentru a se putea încadra în lege. Din câte știu, aceste grile nu s-au acceptat și sunt de părere că e mai bine așa. O constrângere îi lăsa la o parte pe cei ce ar fi încercat să speculeze, dar nici nu poţi să faci o lege în care să pui exact astfel de condiţii restrictive”, este de părere analistul.

Dar vor fi o mulţime de procese. Băncile vor da în judecată clienţii care solicită darea în plată. Clienţii vor da și ei în judecată băncile care au refuzat darea în plată. „Este posibil să se ajungă la astfel de situaţii. Este o societate liberă, există dreptul la Justiţie”, a explicat Constantin Rudniţchi.

Simptomatic poate fi așadar și că urmează o perioadă în care unii actanţi ai acestor tranzacţii de dare în plată își vor intenta reciproc procese. Din această situaţie, pierde sistemul bancar. Un caz tipic e cel în care, înainte să fie promulgată legea dării în plată, un creditat ce împrumutase de la o bancă, de exemplu, 100.000 de franci elveţieni, începând din 2014, a făcut faţă tot mai greu ratelor și a intrat în executare silită. Până în 2016, banca-creditor nu a răspuns la nici o notificare a clientului executat silit. Acesta acum face demersuri pentru darea în plată.

Pe scurt, ceea ce pare teoretic simplu devine în practică extrem de complicat. Cum arată avocatul acestui client, creditatul cere în prezent daune morale “sub forma unei cereri reconvenţionale”. Cererea reconvenţională este un act procedural prin care pârâtul invocă pretenţii proprii contra reclamantului, care trebuie să derive din același raport juridic, ori să fie strâns legate de acesta. Dacă pretenţiile vizează și alte persoane decât reclamantul, aceste persoane vor putea fi chemate și ele în judecată, ca pârâţi. Şi, pentru ca jocul oglinzilor să fie total, cum arată același avocat, “prin formularea unei cereri reconvenţionale, pârâtul devine pârât-reclamant, iar reclamantul iniţial devine reclamant-pârât”.  

Vestea proastă e că de ceea ce ne temeam, că se va face un fel de abuz de lege, se întâmplă: cei ce pot să-și plătească ratele își fac calcule de oportunitate și apelează la lege: «M-am plictisit de casa asta, ce-ar fi să o dau în plată, să-mi iau alta?».“ Constantin Rudniţchi, analist economic