Mare parte din ele, provenite chiar din România, care de fapt erau ”bio” doar în acte. Două din personajele vizate de anchetă erau Davide Scarpini și Luigi Marinucci, împreună cu firma Sunny Land SRL Italia. Marinucci și Scarpini prin Sunny Land, au fost unul din ce patru fondatori ai Delta Dunării Organics SA, societate administrată de Petrișor Petrescu, cel mai mare comerciant de cereale bio al României.
Despre Delta Dunării Organics SA s-au scris articole în ZF, Capital, Jurnalul Național etc., fiind considerată o societate etalon în cultura mare ecologică. A participat și la târgul BioFach (Nürenberg), cel mai mare târg internaţional de produse ecologice. În intervalul 2008-2010, Delta Dunării Organics a avut o cifră de afaceri cumulată de peste 38 milioane lei. În aceeași perioadă 2007-2010, rețeaua de afaceriști italieni care operau în mai multe țări europene efectua tranzacții cu cantități enorme de cereale bio false. Apoi în 2011, când în Italia a fost destructurată rețeaua infracțională, în România firma Delta Dunării Organics a încetat să mai desfășoare activități economice.
Rețeaua de falsificatori
În decembrie 2011, cotidianul italian ”La Republica” publica trei articole ce pot fi lecturate aici, aici și aici, operațiunea fiind ulterior preluată de alte ziare, dar și de site-uri cu tematică bio și eco din Italia și Franța, îi menționau pe Luigi Marinucci și pe Davide Scarpini ca fiind implicați într-o schemă de fraudă prin care s-au falsificat documente ale diverselor produse agricole convenționale, pe care membrii rețelei le comercializau drept ”bio”. În Verona au fost confiscate în 2011 circa 2500 de tone de mărfuri agricole bio false, majoritatea provenind din România și Bulgaria. Rețeaua, care a funcționat în intervalul 2007-2010, folosea o stratagemă foarte ingenioasă, prezentând documente justificative de achiziții pentru diverse cantități, care coincideau cu producțiile estimate a fi obținute pe suprafețe de teren în lucru ale diverșilor fermieri certificați bio.
Deși numele României e pomenit ca una din sursele majore de proveniență a cereale bio false, la noi în țară un singur site, dar nu de presă, ci aparținând unei firme cu produse ”de nișă eco”, a tradus unul din articolele publicate în străinătate. Despre subiect pur și simplu nu s-a auzit în spațiul public nimic.
Pe unul din site-urile străine apare inclusiv păienjenișul de firme folosite în schema de fraudă, între ele fiind menționate și câteva nume de societăți românești, printre care și Transilvania Organic SRL. Pornind de la datele din presa italiană, RL a săpat în încercarea de a identifica modul cum opera rețeaua în România.
Între asociații Transilvania Organic SRL din județul Satu Mare RL a găsit și firma elvețiană Agridea SA, pomenită de asemenea în ancheta Gărzii Financiare italiene ca având un rol în schema infracțională. Cotidianul La Repubblica titra în 2005 că Adriano Rocco Montagano, unul din asociații firmei Transilvania Organic SRL din Satu Mare, fusese arestat pentru emiterea de facturi false pentru ”plante medicinale”, iar fratele său, Dario Montagano, fusese de asemenea arestat într-un lot de 15 persoane, care importaseră la negru vin vrac din Portugalia și Spania, pe care-l prelucrau prin diferite adaosuri, inclusiv de zahăr, transformându-l în ”vin premium” italienesc.
La aceeași adresă cu societatea Transilvania Organic SRL, în comuna Viile Satu Mare, Strada Codrului nr. 103, au funcționat mai multe SRL-uri înființate de același grup restrâns de cetățeni italieni: Agriromital SRL, Agrigerardo SRL, Agrimauro SRL, Enotria Crișana SRL, Romita Organic SRL. RL a obținut confirmarea că o parte dintre aceste firme au fost folosite ca vehicule pentru infracțiunile comise în Italia. În cadrul unei operațiuni a Gărzii Financiare din Italia de destructurare a unui grup de evaziune fiscală, s-a descoperit că evazioniștii tranzacționaseră loturi uriașe de produse agricole bio, care aveau certificate de atestare emise de mai multe societăți de certificare din România, inclusiv de societatea QC&I SRL.
Mărturie în premieră despre cum opera rețeaua de trafic cu produse bio false
RL a reușit să obțină mărturia administratorului QC&I SRL, Victor Scorodeti, o persoană cheie în demascarea rețelei infracționale din Italia. Scorodeti lucrează din 2001 în sistemul de certificare, el fiind cel care a descoperit și semnalat primele indicii ale mecanismului infracțional prin care produsele agricole convenționale ale rețelei au ajuns să fie vândute în Europa Occidentală drept produse bio:
”În Italia ei au fost urmăriți vreo 2-3 ani de zile până a început operațiunea «Motanul Încălțat». Așa au numit ei operațiunea aia a lor. Noi am fost târâți în asta. Toată chestia cu produsele falsificate a început de la mine, pentru că în Italia Garda Financiară i-a săltat pe membrii rețelei deoarece au făcut evaziune fiscală, dar pe toate facturile și pe toate hârtiile scria «bio». Și atunci s-au adresat Ministerului Agriculturii de la ei și au cerut lămuriri despre produsele bio tranzacționate. Ministerul italian al Agriculturii a început să întrebe organismele de certificare care au emis certificatele bio pentru produsele tranzacționate de rețeaua de evazioniști fiscali. Eu am primit o adresă prin care să ofer o confirmare a unor certificate care purtau elementele de identificare ale societății de certificare ecologică pe care eu o administram. Răsfoind în dosarele cu documentații, am constatat că acele certificate de atestare care apăreau ca fiind emise de societatea noastră de certificare, de fapt nu le făcusem noi. Noi cu asta ne ocupam. Noi eliberam certificate în care spunem că produsul respectiv este bio după ce facem niște inspecții și verificăm dacă producătorul îndeplinește regulamentul pentru producători bio și dacă da, eliberăm un certificat. Aceste certificate le-au falsificat membrii rețelei din Italia. La Satu Mare erau niște italieni care vroiau să fie certificați pentru 3 sau 4 firme. E vorba de Agrimauri, Agrigerardo etc din Satu Mare. M-am dus, am văzut despre ce e vorba. Ei erau în primul an de-abia. Ca să ajungi să primești certificat pe care să scrie «ecologic» trebuie să treci prin niște etape. Una din etapele astea este cea de conversie, care durează minim 1 an dacă ceri derogare, dar de obicei este de 2 ani de zile. Acești italieni mi-au cerut ca din primul an să le dau certificat pentru producție bio. Le-am zis că nu se poate, dar au insistat că ei au făcut analize la producție și are calități bio. Insistând le-am dat un certificat pe care scria «Conversie Anul I» ca să fiu sigur că nu scrie altceva. Italienii mi-au luat certificatele, le-au tras la xerox, au șters «Conversie Anul I» și i-au dat bătaie și certificatele alea le-au falsificat de mai multe ori. Când am fost întrebat de Ministerul Agriculturii din Italia eu, dacă aș fi fost falsificator, le-aș fi putut da răspunsul: «da domnilor, sunt certificate originale» și gata. Dar eu le-am zis adevărul, că sunt falsuri și de aici a început circul”.
Ce spune cel mai mare comerciant de grâne bio al României de implicarea partenerilor săi în frauda bio
RL a vrut să afle în ce context Petrișor Petrescu, cel mai mare comerciant de produse agricole vegetale bio din țara noastră, a ajuns să fie abordat de mafia italiană a produselor bio falsificate. Bio-milionarul Petrișor Petrescu ne-a explicat de ce a închis Delta Dunării Organics SA: ”În societate am avut și un partener italian și când am ajuns să-i cunosc am tras linie. Am zis că nu mai continui să lucrez cu ei. Nu lucează corect. În general italienii și firmele italiene care vin în România, vin cu gânduri dubioase. Dacă lucrezi cu ei nu îți dai seama? Umblă cu prostii. Și atunci când eu am văzut, am zis că nu sunt eu omul care să facă treaba asta, să fac tot felul de minuni. Eu sunt un om corect care am ținut la obraz”. Cu partenerii săi italieni fermierul ne-a declarat că a făcut cunoștință la târgurile internaționale de profil și că au fost direcționați către el de un cercetător de la Institutul Fundulea.
Ezitant la început, la insistențele RL Petrișor Petrescu a recunoscut că explozia dosarului în Italia despre ”filiera trans-europeană de produse bio falsificate” a reprezentat momentul de ruptură de partenerii săi italieni: ”Da, asta s-a întâmplat. Dar firma Delta Dunării Organics n-a fost implicată deloc. Eu am fost administrator și știu foarte bine ce s-a întâmplat. Unul din motivele pentru care n-au implicat-o e că eram eu și știau cu cine au de-a face și al doilea motiv e că nici lor nu le convenea să implice firma unde lucrau. În schimb mai exista o societate cu numele Delta Dunării, a unor oameni de-ai lor. Eu mi-am dat seama când am descoperit niște lucruri… Ei falsificau acte. Asta era metodologia lor. Falsificau tot, de la facturi până la certificatele de conformitate și de tranzacție. Aveau oameni care special se ocupau de asta. Aveau birouri ca la NASA pe care le căptușeau bine cu aparatură de ultimă generație. La Bacău își aveau cartierul general. Au lucrat chiar la firme de certificare unii dintre angajații lor. Au condus anumite firme de certificare, cum e cazul firmei Suolo e Salute SRL, firmă din Italia care avea și filială în România. S-a numit Cert Organic SRL. După aia i-au transformat denumirea. Așa s-a produs totul, cu concursul anumitor oameni de la noi. E și firma QC&I, care avea legătura tot cu omul ăla de la Suolo e Salute SRL al lor, deși el activa mai mult pe Timișoara, pe Banat. Italienii s-au folosit la fel, de acte emise și de QC&I și de oameni de-ai lor care puteau să le prelucreze, să le falsifice… Mărfurile nu știu pe unde au trecut, dar de obicei ei foloseau cred că ruta Atena-Amsterdam sau Rotterdam. Multe cantități ajungeau în Oldanda, o parte au ajuns și în Germania, dar cu precădere Italia și de acolo se făcea repartiția. Produsele agricole bio falsificate erau duse cu vapoarele și cu tirurile. Unele dintre tiruri erau inexistente. Existau doar pe hârtie. Cred că s-au vândut cantități mari (n.r. de produse bio falsificate în intervalul 2007-2010), pentru că ne-a afectat pe noi, restul. Ne-a coborât prețul. Cotația cerealelor bio exportate din România a scăzut cu 30%, ajungând aproape de preț de cereale convenționale. Ne-a ținut tare în frâu chestia asta, ne-a zăpăcit, nu altceva”.
Demn de menționat este că pe site-ul Asociației Române de Dezvoltare Durabilă, al cărei președinte este Petrișor Petrescu, s-a făcut reclamă societății de certificare Cert Organic SRL pe care eco-milionarul o consideră implicată în falsificarea de certificate bio. Administratorul SRL-ului de certificare de la Timișoara (și mai apoi Bacău), D’Aprile Bruno (74 ani), a jucat, conform autorităților italiene, rolul central în cadrul rețelei de trafic cu produse bio false, fiind supranumit de membrii grupului ”Master Yoda”. El a fost plasat în arest la domiciliu în 2014 în cadrul unei anchete extinse a autorităților italiene, pornită din operațiunea ”Motanul Încălțat” derulată în 2011. În schema infracțională cercetată în 2014 au fost implicați nu doar italieni, ci și cetățeni moldoveni și români. Un alt administrator al firmei băcăuane, Amelio Caputi e și el implicat în schema de comercializare de produse bio falsficate. Un alt nume implicat este băcăuanul Daniel Ciubotaru, fost asociat și director în firma Justorganic SRL (cu sediul în Bacău, apoi Tulcea), firmă în care apare și Giampaolo Romani, directorul Romani SPA, ultimul fiind la rându-i reținut în dosar. Același tânăr Daniel Ciubotaru din Bacău investigat de autoritățile italiene, e asociat și în firma Agrobiocomerț Delta Dunării SA din județul Tulcea, societate care se ocupă cu comerțul de cereale.
Petrișor Petrescu a explicat cum a fost posibilă punerea în practică a unei fraude de o asemenea dimensiune: ”Certificarea n-ar avea rolul primordial în treaba asta, decât împotriva celor de rea credință, unde e esențială. Certificatorul n-are obligația să stea la fundul producătorului toată ziua, sau la fundul comerciantului. Vine și el o dată, de două ori, de câte ori se impune controlul, dar cei care sunt de rea credință duc la apariția a astfel de cazuri. Noi lucrăm cu certificate de conformitate. Aceste certificate de conformitate ne atestă faptul că noi suntem producători ecologici și avem o suprafață de, să zicem 200 de hectare, care e împărțită în trei blocuri fizice și pe care punem anumite culturi. Deci certificatul de conformitate certifică ce suprafață avem noi și ce tip de cultură punem în acel an, ce sole am, cum sunt împărțite, care solă a intrat în anul I de conversie, care a intrat în anul 2, care grâu e ecologic, care e convențional. Spune foarte clar istoricul fiecărui producător și tot ce are el Apoi, când livrezi marfa din blocul fizic respectiv, să zicem grâu, grâul respectiv vine de la producător la mine, la comerciant, după care se emite un certificat de tranzacție. Acel certifcat de tranzacție consfințește faptul că acel producător a produs într-adevăr acea cantitate, nu mai mult, nu mai puțin și că a fost dată mai departe către cumpărătorul cu datele de identificate XXX pe baza facturii cu seria și nr YYY. Aici au mizat italienii și au avut oameni foarte bine pregătiți, poate cel mai bine pregătiți. Lor nu le e greu domnule. Erau experți, așa că au putut cu ușurință să falsifice această agricultură. Unele certificate le emiteau în dublură, la altele mai puneau un zero, altele le fabricau pur și simplu. În Italia cine să se prinde? N-au firma mamă de certificare acolo?… Cred că italienii și olandezii sunt printre cei mai mari falsificatori de produse bio. Oricum italienii sunt meseriași. Mă oftică că suferim noi restul pentru niște măgării. Altfel n-aș fi vorbit”.
Despre vulnerabilitățile sistemului de certificare a vorbit pentru RL și un insider din industria certificării produselor ecologice: ”E un mecanism de fraudare extraordinar de simplu. În Italia de la bun început sistemul de certificare a conținut vulnerabilități care predispuneau la falsificare. Ei lucrau foarte mult cu cantități estimate la hectar. Să zicem că în ferma ta se estima o producție de 500 de tone de floarea soarelui. Organismul de certificare îți emitea un certifcat pentru cele 500 de tone și tu când vroiai să vinzi îi înmânai cumpărătorului certificatul de marfă. Ei, dar tu dacă nu erai un fermier onest, același certificat îl emiteai și lui X și lui Y și atunci tu ajungeai să vinzi de 10 ori cantitatea de 500 de tone de grâu bio. Asta pentru că în Italia ei nu cereau hârtiile în original. Era suficient dacă trimiteai prin fax o copie. De aceea noi încă din 2006 am început să emitem pe lângă certificatele de conformitate și certificate de lot. Adică dacă produci 500 de tone, în momentul în care din cele 500 de tone vrei să vinzi o parte, mă anunți pe mine, organismul de certificare și atunci eu pe baza facturii de vânzare, a documentelor care însoțeau tirul, treceam pe un tabel fiecare cantitate vândută, până se termina marfa. După, nu mai puteai vinde”.
De ce în spațiul public nu s-a aflat nimic?
Victor Scorodeti, administratorul QC&I SRL, a declarat pentru RL că a anunțat Ministerul Agriculturii din clipa când a depistat certificatele de conformitate falsificate: ”Eu automat, când am văzut falsurile, am anunțat și autoritățile italiene și ministerul Agriculturii din România, dar ministerul a stat un an de zile și n-a făcut nimic. În loc să meargă pe filiera falsificatorilor, au trimis controale peste mine și mi-au retras mie autorizația de certificator, deși nu am încălcat legea cu nimic. Bănuiala mea e că ministerul a făcut-o pentru a nu aprinde scânteia unui scandal internațional despre exportul de produse românești bio falsificate”.
Cel mai mare comerciant de produse bio român și totodată și producător bio, Petrică Petrișor ne-a dat o declarație surprinzătoare referitoare la numele implicate în mafia produselor bio falsificate: ”Se știe cine sunt acele persoane… În schimb ni s-a făcut nouă o adevărată nebunie din cauza italienilor și a avut repercursiuni mai ales asupra producătorilor, care sunt cel mai puțin vinovați în treaba asta. Ne-a luat ca la Poliție. I-a speriat și pe agricultori, unii au ieșit din agricultura ecologică”.
Explicația lui Petrișor Petrescu pentru cum o poveste de anvergura asta a reușit să fie ținută sub tăcere și să nu izbucnească public într-un scandal monstru e următoarea: ”Trebuie să vă dați seama dumneavoastră cum…Sunt mai multe motive. Or fi mers și ei pe la minister. Și faptul că nu e bine ca subiectul să fie de o amploare foarte mare. E și din ignoranță, pentru că nu avem persoane care se ocupă de agricultura ecologică care să cunoască acest subiect în profunzime. Sunt niște persoane care habar n-au pe ce lume se află. Sunt părți externe care ne vor răul. Țineți cont ce vă spun. Au văzut că asta e o nișă extraordinară pentru România și au început unii să ne facă intenționat aceste lucruri, ca să apară că vin din România. Eu cred că un scandal mare nu ar fi benefic pentru România. Nu ne-ar fi adus un serviciu. Deși au fost scandaluri foarte mari în Germania pe tema asta atunci. Eu am fost cu asociații ăștia ai mei un mare lobby pentru România. De-aia continuă să se mai ia marfă bio din țara noastră. Nimeni nu știe treaba asta”.
