Din trei manageri, unul crede că vom ieşi din criză anul viitor, al doilea – că nu vom ieşi anul viitor, iar al treilea nici nu mai îndrăzneşte să facă prognoze.
Pesimist, în aşteptarea ajutorului de stat, dispus mai întâi să facă economii pe seama cheltuielilor cu salariile, aşa arată managerul român lovit de criză, conform unui sondaj efectuat de firma de consultanţă A.T. Kearney printre managerii şi directorii adjuncţi ai unor firme importante din România. Fiecare al treilea manager chestionat nu ştie nici măcar când se va termina criza, în timp ce doar 3% din eşantion aşteaptă ca sfârşitul acesteia să aibă loc în acest an. Chestionarul a relevat un alt aspect interesant, anume convingerea majorităţii managerilor că alte industrii au fost mai puţin lovite de criză decât cea în care ei activează. O pondere de aproximativ 90% au această convingere, arată studiul.
Cine ne scoate din criză?
Michael Weiss, director pentru România al A.T. Kearney, analizează credinţele managerilor noştri referitoare la colacul de salvare care îi va scoate din impas. „Majoritatea firmelor cred că o soluţie de oprire a crizei este exterioară firmei lor şi de aceea apare o mentalitate de tipul «aşteaptă pentru a supravieţui» fără a face niciun pas important în direcţia adecvării la piaţă şi a modificării modelului de afacere”, spune el. Într-adevăr, chestionarul a arătat că majoritatea, adică peste 97% din cei intervievaţi, cred că statul are un rol important de jucat în soluţionarea crizei. Aproape tot atâţia manageri , adică 94%, cred că şi băncile sunt responsabile în mare măsură de combaterea depresiei economice. Ajutorul nu este însă aşteptat de la firmele-mamă, în cazul celor cu acţionariat străin, doar 19% din executivi considerând probabilă ipoteza ajutorării lor de către firmele-mamă.
Concedierile, soluţia salvatoare
Modul în care managerii au reacţionat la criză este element de specific naţional, însă nefericit. Directorul A.T. Kearney spune că fiecare manager a iniţiat acţiuni de control al costurilor după declanşarea crizei, însă, în loc să apeleze la modificări structurale ale felului în care face afaceri, a preferat să se mărginească la îngheţarea salariilor, blocarea noilor angajări şi stoparea investiţiilor. Măsurile adoptate se potrivesc mai degrabă unei crize pe termen scurt şi de aceea din ce în ce mai mulţi manageri s-au văzut într-un cerc vicios al „angajaţilor nemotivaţi, al competitorilor agresivi şi al unei pieţe în continuă contractare”. Este momentul la care hibele – ignorate în perioada de creştere economică – ies la iveală. Măsurile au constat în principal în amânarea investiţiilor (51% din manageri), blocarea angajărilor (49%), îngheţarea salariilor (45%), vânzări de active (42%). Inovaţiile, văzute de manageri drept o pârghie de redresare a business-ului, nu au reuşit să crească vânzările cu peste 10%.
Scădere de 25% în construcţii
Revenirea economică este incertă şi pentru trimestrul III, după ce datele referitoare la construcţii şi industrie comunicate de Statistică indică o situaţie divergentă. În primele nouă luni din 2010, volumul lucrărilor de construcţii noi s-a comprimat puternic cu peste 24%, comparativ cu perioada similară a anului trecut. În schimb, producţia industrială a avansat în septembrie pentru a unsprezecea lună consecutiv (însă a scăzut la jumătate raportat la luna anterioară), susţinută de creşterea segmentului de utilităţi şi de industria prelucrătoare.
„Toate analizele arată clar că România, în 2011, va merge pe creştere economică între 1,5 şi 2 la sută.”