O comedie cu accente sentimentale şi moralizatoare, cu Pavel Bartoş în rol de obez, cu o trupă de „babe” comice (Dorina Lazăr, Rodica Mandache, Oana Ştefănescu) şi o tânără sexy (Nicoleta Lefter), noul spectacol al Odeonului are toate ingredientele pentru a deveni un succes de public. Dar, parcă acest tip de succes nu e chiar ceea ce şi-ar dori Odeonul.
Cei care au călcat pragul cinematografelor în ultimii ani sau cei care au văzut la TV filmele româneşti ale „noului val” îl ştiu cu siguranţă pe Ion Sapdaru. Din „California Dreamin’ „, „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, „A fost sau n-a fost?”, „Amintiri din Epoca de Aur” şi multe altele. Cei din Iaşi, Botoşani, Oradea îl ştiu pe Ion Sapdaru şi ca regizor şi/sau actor de teatru. Acum publicul bucureştean îl poate cunoaşte pe Sapdaru şi ca dramaturg.
„Natură moartă cu nepot obez” e o piesă pe care a montat-o el însuşi, anul trecut, la naţionalul ieşean. Textul a fost şi câştigător pentru câteva ore al premiului pentru cea mai bună piesă a anului la concursul UNITER din 2008. A fost descalificată apoi pentru încălcarea regulamentului. Piesa fusese deja publicată în decembrie 2008, în revista basarabeană „Stare de urgenţă”, iar la concursul cu pricina pot participa doar texte nepublicate şi nejucate.
Actorul, regizorul şi, mai nou, dramaturgul e născut în Transnistria şi, în urma unui turneu pe care Teatrul „Mihai Eminescu” din Chişinău l-a făcut în România în 1990, a fost invitat să se alăture trupei din Iaşi. De atunci a activat în România. Piesa aceasta spune că a scris-o în nopţile de după repetiţii sau în pauzele de la filmări. Şi în vacanţe. E o comedie cu accente bulevardiere. Dar un tip de „bulevard” mai „à la roumaine”.
Autorul ei spune că a scris-o şi din „nostalgia după un text în care, în spatele unor vorbe frumos însăilate, se ascund profunde „mişcări sufleteşti, uragane de emoţii, naufragii sentimentale” şi dintr-un fel de „invidie” faţă de creaţia lui Cehov. Şi tocmai aici este problema textului, de fapt problema multor creatori români, care nu au curajul să îşi asume până la capăt o operă comercială. Adică să facă o comedie şi atât, nu o comedie de ARTĂ, o piesă/film/carte „de public” şi nu un amestec între Feydeau şi Cehov, un amestec între o comedie romantică cu Meg Ryan şi un film de Bergman.
Cu „Natură moartă cu nepot obez”, Odeon-ul a ajuns, şi el, din urmă moda actuală din teatre, care pun în scenă multe comedii bulevardiere. E o modă ciudată atât timp cât, cel puţin la Bucureşti, nici un teatru nu se plânge că joacă cu sălile goale. În plus, nu ştiu dacă ăsta ar trebui să fie rolul instituţiilor culturale finanţate din bugete locale sau de stat. Acestea primesc bani din taxe şi impozi¬te pentru a produce artă comercială, adică spectacole care sunt/ar trebui să fie capabile să se autofinanţeze, în timp ce experimentul, inovaţia, mişcările şi teoriile din arta contemporană sunt total ignorate. Dar asta e o discuţie mai lungă.
Cu scene care par luate din faimoasele „Gaiţe” ale lui Kiriţescu, cu alte scene ca în comediile americane de box-office, cu ştiri de senzaţie apărute prin mai toată „presa”, cu titluri de genul „Pavel Bartoş a devenit obez de dragul artei” sau „Pavel Bartoş, nevoit să ajungă la 170 de kilograme”, noul spectacol de la Odeon are toate ingredientele să devină un nou „Dineu cu proşti”. Mă refer la succesul de public. (Doar pentru exactitatea informaţiei: Bartoş nu s-a îngrăşat, e vorba doar de un costum.) Şi de râs, se râde, dar doar atât, că „scenele serioase” mai mult bruiază desfăşurarea poveştii. Dar nu ştiu dacă, în afară de câteva gag-uri destul de facile, îşi va mai aduce vreun spectator aminte de ceva din acest spectacol. Şi nu ştiu de ce, pe toată desfăşurarea spectacolului, am avut senzaţia că acesta, aşa cum este, ar fi trebuit să se joace vizavi, la Teatrul de Revistă.
NATURĂ MOARTĂ CU NEPOT OBEZ
1h 20min.
de: Ion Sapdaru
regia: Eugen Făt.
cu: Pavel Bartoş, Dorina Lazăr, Rodica Mandache, Oana Ştefănescu, Nicoleta Lefter.
preţ: 15,90 – 31,8 lei.
TEATRUL ODEON
